Prin sentinţa penală nr.327 din 07.12.2010, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a condamnat pe inculpatul A.R. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din O.U.G. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74, 76 lit d Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat conform art.81 Cod penal, pe durata prev. de art. 82 C.pen şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
În motivarea soluţiei adoptate prima instanţă a reţinut că probatoriul administrat în cauză demonstrează că la data de 4 septembrie 2009 inculpatul menţionat a fost depistat în trafic în timp ce conducea pe drumurile publice un autovehicul având o alcoolemie peste limita legală, respectiv de 2,20 g%o.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal inculpatul, care prin motivele de recurs formulate în scris, cât şi în susţinerea prezentată oral, a criticat soluţia primei instanţe, din perspectiva prevederilor din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea intoxicaţiei etilice, norme aprobate prin Ordinul nr.376 din 10.04.2006 al Ministrului Sănătăţii, invocând în concret nerespectarea acestora, şi pe această cale înlăturarea, ca probă, a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2213/D/15.09.2009 şi în consecinţă în lipsa altor probe, inexistenţa vreunei dovezi care să ducă la concluzia că fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Deşi s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art.6 lit.a din Norme, potrivit cu care, „pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări”, Curtea constată că nerecoltarea celei de-a doua probă de sânge, s-a datorat atitudinii culpabile a inculpatului, care pe de o parte nu poate invoca necunoaşterea legii, iar pe de altă parte, conform propriilor declaraţii, a părăsit spitalul imediat după prima prelevare, întrucât era speriat şi preocupat de soarta animalelor din gospodărie.
Ori, potrivit art. 7 alin. 1 din aceleaşi norme „ în situaţiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum şi în cazul refuzului de prelevare, se menţionează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii „observaţii” a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării”, iar conform art. 8 alin. 1 „în cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe, de regulă nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei, consemnându-se refuzul în procesul-verbal de prelevare al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice”.
Din aceste enunţuri normative, rezultă dreptul persoanei supusă procedurilor de prelevare a sângelui în vederea stabilirii alcoolemiei de a pretinde să i se recolteze două probe de sânge, la un interval de o oră, pentru a asigura acurateţea rezultatului examinării, inclusiv prin efectuarea eventuală a unei expertize de recalculare retroactivă a alcoolemiei. Acestui drept îi corespunde obligaţia corelativă a organului de poliţie însoţitor şi a medicului examinator de a încunoştiinţa persoana examinată de posibilitatea exercitării acestui drept şi de consecinţele neexercitării acestuia.
Atâta timp cât dispoziţiile anterior menţionate au fost respectate, consemnându-se atât în buletinul de examinare clinică, cât şi în procesul verbal de prelevare lipsa inculpatului la orele 2130 care plecase fără încuviinţarea organelor de poliţie, situaţie ce reiese şi din înscrisul existent la fila 9 ds.u.p., atitudinea celui în cauză echivalează cu un refuz, astfel că nu poate invoca lipsa de temeinicie a probei cuprinse în buletinul de analiză. Aceasta cu atât mai mult cu cât art.194 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 prezintă situaţia de excepţie în care alcoolemia se poate proba cu o singură probă şi anume în cazul reţinerii culpei celui examinat.
În privinţa încălcării dispoziţiei art.6 lit.d din aceleaşi norme, potrivit cu care „prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge”, Curtea constată, din însăşi conţinutul ei, ca fiind evident faptul că aceasta are valoare de recomandare, depăşirea termenului (cu aproximativ 5 minute) neatrăgând nulitatea probei astfel obţinute, aceasta cu atât mai mult cu cât testarea cu aparatul etilotest a eşuat de patru ori, întrucât inculpatul nu a putut sufla volumul de aer necesar.
Este real că art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătăţii, prevede că, în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maximum 3 zile.
Din interpretarea normei legale menţionate rezultă că, în mod obişnuit, probele biologice prelevate trebuie înaintate în vederea prelucrării imediat, acceptându-se ca, în cazuri excepţionale, aceasta să se realizeze în maxim de 3 zile şi numai cu condiţia de a fi păstrate la frigider la o temperatura cuprinsă între 0 si 4 grade C, dispoziţiile menţionate având în vedere pe de o parte operativitatea cauzelor, iar pe de altă parte evitarea degradării probelor în situaţiile în care acestea nu pot fi păstrate în mod real la temperatura scăzută.
În acelaşi timp, trebuie precizat că legiuitorul nu a prevăzut nicio sancţiune pentru depăşirea acestui termen şi nici o altă valoare probatorie a analizelor astfel obţinute.
Coroborând însă această dispoziţie legală cu art.23, ce prevede că flaconul cu urme de sânge se păstrează timp de 15 zile după care este distrus, Curtea a apreciat că proba de sânge este aptă a fi analizată şi a indica valoarea reală a alcoolemiei.
În speţă, de la data prelevării probei biologice (04.09.2009) şi până la data prelucrării ei (15.09.2009) au trecut mai mult de 3 zile, respectiv 11 zile, însă faţă de relaţiile comunicate de organele de poliţie referitor la condiţiile de conservare a probei în discuţie şi relaţiile furnizate SML Suceava în sensul că păstrarea probelor în condiţii standard timp de 11 zile nu influenţează rezultatul acesteia, Curtea consideră că proba a fost legal administrată.
Pe de altă parte,cuantumul alcoolemiei rezultate în urma acestei analize a fost recunoscut şi însuşit de inculpat prin declaraţiile date în cauză (f.14, 16 ds.u.p.) şi este susţinut sub aspect probator de constatările nemijlocite ale organelor de poliţie după oprirea acestuia în trafic, o eventuală stare conflictuală între recurent şi poliţist nefiind demonstrată de cel în cauză.
De reţinut este şi faptul că buletinul de analiză nu se rezumă la o constatare pur empirică, ci conţine analiza prin metoda oficială de chimie analitică şi/sau prin metoda gaz-cromatografică a concentraţiei de alcool în sânge, astfel că această activitate apare ca o reală constatare medico-legală în înţelesul dat de către art. 113 din C.pr.pen., iar concluziile acestei constatări sunt consemnate în buletinul de analiză ce dobândeşte caracterul unui raport de constatare medico-legală în conformitate cu art. 115 al. 1 din C.pr.pen. precizând operaţiile şi concluziile medico-legale care se consemnează într-un raport.
Deşi s-a susţinut că nu s-a probat că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice la data când a fost oprit în trafic, apărarea acestuia, prin trimitere la depoziţia martorului Coca Silvestru ce se referă doar la o parte a zilei respective nu şi la intervalul de timp apropiat orei la care a fost depistat de organele de poliţie, este contrazisă de propriile declaraţii şi de probele anterior menţionate.
În raport de considerentele expuse, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins recursul declarat de inculpat ca nefondat, prin decizia penală nr. 207 din 07.03.2011.
