Regulamentul de exploatare în regim de autotaxare a parcărilor şi zonele de staţionare cu plată aflate pe domeniul public al municipiului care reglementează parcarea şi staţionarea autovehiculelor pe spaţii special amenajate şi nu circulaţia pe drumurile publice.
•O.U.G. nr. 195/2002 – art. 64
•Legea nr. 49/2006
•Art. 13 din Regulament
•Art. 12 alin. ultim din Regulament
•Cap. III din Regulament „Constatarea utilizării neregulamentare a domeniului public şi procedura executării silite”
Motive de nelegalitate a înştiinţării de imobilizare a roţilor, legate de încălcarea dispoziţiilor procedurale cuprinse în Regulament.
Prin Sentinţa nr. 2715 din 19 iunie 2012 a Tribunalului Mureş s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. L. TG. MUREŞ, precum şi cea a inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Tg. Mureş nr. 74/2009.
S-a respins excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Tg. Mureş nr. 74/2009 şi de asemenea, acţiunea formulată de reclamantul B. C. S., în contradictoriu cu pârâţii C. L. TG. MUREŞ şi S.C. T. T. E. S.R.L.
În considerentele hotărârii atacate, s-au reţinut următoarele:Prin acţiunea introductivă, reclamantul B. C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C. L. TG. MUREŞ şi S.C. T. T. E. S.R.L., anularea dispoziţiei de blocare/deblocare auto emisă şi restabilirea situaţiei anterioare acesteia, în sensul obligării pârâtei de rând 2 la restituirea sumei achitate pentru deblocarea roţilor autoturismului.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Tg. Mureş nr. 74/2009, în motivarea căreia a arătat că o hotărâre a consiliului local având ca obiect exercitarea puterii legislativ normative nu poate avea ca temei un act al puterii executive – Hotărâre de Guvern – întrucât astfel se încalcă principiul fundamental al separaţiei puterilor în stat.
Tot în motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamantul a arătat că potrivit dispoziţiilor OUG nr. 195/2002 şi ale HG 1391/2006, competenţa în exercitarea activităţii de imobilizare a autovehiculelor este dată poliţiei rutiere, astfel că este evident că prevederile HG 147/2002 au fost abrogate în mod tacit şi, mai mult decât atât, interpretarea normelor legale prin HCL nr. 74/2009 este eronată, întrucât o entitate de drept privat nu poate desfăşura activităţi prin care să dispună punerea în aplicare a legilor Statului Român ori să împieteze asupra proprietăţii private exercitând puteri de autoritate publică.
În întâmpinarea formulată, pârâtul C. L. al Municipiului Tg. Mureş a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, raportat la prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, în motivarea căreia a arătat că reclamantul nu a solicitat autorităţii publice emitente sau a celei ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
A mai fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. L. al Municipiului Tg. Mureş, arătându-se că acesta este o autoritate publică deliberativă şi organ colegial de decizie, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu propriu.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a HCL nr. 74/2009, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii, în motivarea căreia a arătat că acest act administrativ are caracterul unui act administrativ normativ şi nu unul unilateral cu caracter individual, fapt ce conduce, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, la concluzia că acest demers judiciar este inadmisibil.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, înregistrând la Municipiul Tg. Mureş sub nr. 4138/14.04.2011 contestaţia formulată împotriva actului administrativ.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. L. TG. MUREŞ, instanţa a reţinut că Hotărârea nr. 74/2009, a cărei nelegalitate se invocă pe cale de excepţie, a fost adoptată de C. L. al Municipiului Tg. Mureş.
Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. 1 litera b din Legea 554/2004 ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, astfel că, în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităţii publice capacitatea de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi deci capacitate juridică în sensul civil al noţiunii.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Tg. Mureş nr. 74/2009, instanţa a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Hotărârea Consiliului Local Tg. Mureş nr. 74/2009 este un act administrativ normativ iar prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind excepţia de nelegalitate sunt în aceeaşi măsură aplicabile actului administrativ unilateral cu caracter individual cât şi celui normativ.
Acest lucru, deoarece art. 4 alin. 2 se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate dar şi pe calea acţiunii directe (art. 11 alin. 4 Legea nr. 554/2004).
În ceea ce priveşte fondul excepţiei de nelegalitate, instanţa, verificând concordanţa actului administrativ cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând cont de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, a statuat că excepţia este neîntemeiată.
Astfel, prin această hotărâre a consiliului local a fost aprobat Regulamentul de exploatare în regim de autotaxare a parcărilor şi zonele de staţionare cu plată aflate pe domeniul public al municipiului Tg. Mureş, care reglementează parcarea şi staţionarea autovehiculelor pe spaţii special amenajate şi nu circulaţia pe drumurile publice, nefiind astfel încălcate prevederile Legii 49/2006 pentru aprobarea OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Dispoziţiile art. 64 din OUG 195/2002 reglementează situaţia ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă spre deosebire de regulamentul aprobat prin hotărârea atacată care se referă la ridicarea celor parcate şi staţionate pe spaţiile special amenajate, ca sancţiune a atitudinii culpabile a conducătorului auto care nu a achitată taxa de parcare.
În ceea ce priveşte dispoziţia/înştiinţarea de imobilizare a roţilor, atacată de către reclamant, instanţa a stabilit că prin aceasta se pune în aplicare o hotărâre a Consiliului Local Tg. Mureş, şi în temeiul Dispoziţiei Primarului Municipiului Tg. Mureş nr. 2435/2009 operator al Serviciului de administrare al parcărilor cu plată din Tg. Mureş a fost desemnată pârâta de rând 2 – S.C. T. T. E. S.R.L.
Această înştiinţare emisă, atacată de reclamant, se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 2 alin. 1 litera c din Lega nr. 554/2004, respectiv „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Aşadar, acest act administrativ, a fost întocmit astfel cum dispune art. 14 din Regulamentul mai sus menţionat şi conţine toate menţiunile stipulate în cuprinsul acestui text de lege.
Apărarea reclamantului potrivit căreia nu a fost încheiat şi un proces verbal de contravenţie odată cu încheierea actului administrativ atacat, nu a fost reţinută de instanţă, având în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 13 din Regulament, agenţii constatatori vor întocmi note de constatare, care vor fi predate săptămânal Serviciului Administraţiei Domeniului Public, în baza cărora acest serviciu din cadrul primăriei va proceda la întocmirea proceselor verbale de contravenţie în temeiul OG 2/2001 şi sancţionarea contravenţiei în condiţiile legii.
Împotriva acestei Sentinţe, a declarat recurs în termenul legal reclamantul B. C. S., criticând hotărârea atacată ca nelegală, pentru următoarele motive:
Măsura luata de paratul S.C. T. T. E. SRL de a imobiliza autovehiculul este nelegala întrucât aceasta măsura poate fi dispusa si efectuata de către politia rutiere, asa cum prevede art.216 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 199/2002 modificata coroborate cu prevederile art.12 alin.4 din Hotărârea C.L. nr.74/2009
Drept urmare Hotărârea C.L. nr. 74/2009 este nelegala motiv pentru care trebuie admisa excepţia ridicata de recurent reclamant chiar si numai parţial, cu privire la articolele nelegale din cuprinsul acesteia.
In ceea ce priveşte susţinerile instanţe privind înştiinţarea atacata de reclamant, aceasta nu poate înlocui procesul verbal de contravenţie care este obligatoriu sa se întocmească conform art.11 din Hotărârea C.L. nr. 74/2009 iar conform prevederilor O.G.2/2001 modificata respectiv art.16 acesta se încheie la locul săvârşirii faptei cu arătarea locului, a descrierii faptei si cu drept de obiecţiuni. Susţinerile instanţei ca, potrivit art.13 din Regulament agenţii constatatori vor întocmi note de constatare care sunt predate la sfârşit de săptămâna pentru emiterea de procese verbale NU ARE LEGĂTURA CU IMOBILIZĂRILE ci cu autoturismele parcate nelegal si care sunt sancţionate pentru aceste fapte cu amenda contravenţională.
Mai mult înştiinţarea atacata nu se încadrează in categoria actelor administrative întrucât aceasta înştiinţare este nelegala si întocmita prin încălcarea separaţiei puterilor in stat si nu poate produce efecte juridice. Aceasta înştiinţare si măsura de imobilizare nu este altceva decât o modalitate de a constrânge cetăţenii de efectueze plăţi, fără a li se asigura in schimb siguranţa autoturismelor in parcări păzite si nu pe marginea drumului sau a şanţului unde pot fi lovite sau vandalizate situaţie in care răspunderea nu operează.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că aceasta reglementează parcarea şi staţionarea autovehiculelor pe spaţii special amenajate şi nu circulaţia pe drumurile publice. Rezultă, din cele expuse că nu au fost încălcate în niciun mod prevederile Legii nr. 49/2006, pentru aprobarea OUG nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.
Hotărârea care face obiectul prezentei cauze este în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, nu îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie, care de altfel are cu totul alt înţeles decât exploatarea parcărilor amenajate pe domeniul public şi, de asemenea, nu îngrădeşte dreptul la proprietatea privată, aşa cum susţine reclamantul, în mod cu totul nelegal şi fără nici o relevanţă în prezenta cauză.
în aceste condiţii, susţinerile reclamantului potrivit cărora, actul administrativ a cărui anulare o solicită a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie nu pot fi reţinute cu atât mai mult cu cât potrivit dispoziţiilor art. 36 alin.2 lit. c din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publica locala, republicata, consiliile locale exercită atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Din modul de redactare al cererii de recurs, Curtea a constatat că reclamantul nu a înţeles să critice şi modul de soluţionare al excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei procedurii prealabile, astfel încât acestea vor fi cercetate cu ocazia soluţionarea prezentei căi de atac, doar prin prisma dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, neformând, aşadar, argumente distincte referitor la nelegalitatea hotărârii atacate.
Referitor la fondul cauzei, Curtea a reţinut că actul pretins vătămător îl reprezintă Înştiinţarea din 15.03.2011 (fila 4, dosar de fond), acest lucru rezultând din coroborarea modului de formulare al petitului şi din considerentele acţiunii, deşi reclamantul nu a precizat înscrisul a cărui anulare o solicită.
Contestaţia formulată de reclamant şi adresată Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureş împotriva acestuia, vizează HCL nr. 74/2009 şi Dispoziţia Primarului nr. 2435/2009, însă aceste acte nu fac obiectul anulării pe cale principală, după cum s-a arătat mai sus, petitul acţiunii vizând anularea doar a Înştiinţării din 15.03.2011.
Pe de altă parte, reclamantul a formulat contestaţie împotriva actului a cărui anulare s-a solicitat, vizând măsura de imobilizare a autoturismului, a apreciat ca nelegală, astfel încât excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă în mod corect, reclamantul îndeplinind procedura plângerii prealabile.
De asemenea, în mod corect a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că prin formularea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 74/2009, legitimitatea procesuală pasivă o deţine, în aceste condiţii, emitentul actului care este C. L. al Municipiului Târgu Mureş.
Referitor la excepţia de nelegalitate, aceasta se impune a fi respinsă întrucât, este de observat că reclamantul a invocat-o în raport de HCL nr. 74/2009, prin raportare la OUG nr. 195/2002, cerând, aşadar, anularea în întregime a Regulamentului de exploatare, în regim de autotaxare, a parcărilor şi zonelor de staţionare cu plată, aflate pe domeniul public al municipiului Târgu Mureş, fără a indica, însă, dispoziţiilor pretins vătămătoare care ar fi în contradicţie cu OUG nr. 195/2002.
Acest Regulament a fost adoptat în vederea aplicării OUG nr. 195/2002, or, în aceste condiţii, este cert că HCL nr. 74/2009 care aprobă Regulamentul este legală, neputându-se susţine, cu suficient temei, o vădită contradicţie faţă de celălalt act normativ, astfel că, în lipsa indicării, în mod expres, a dispoziţiilor care să legitimeze utilizarea excepţiei de nelegalitate, aceasta se impune a fi respinsă.
Referitor la fondul cauzei, se impun a fi făcut următoarele precizări, prima fiind aceea că refuzul nejustificat al autorităţii emitente a actului atacat echivalează cu o nesoluţionare a contestaţiei, astfel încât reclamantul are deschisă calea accesului la justiţie, instanţa putând cerceta legalitatea actului prin prisma dispoziţiilor legale în baza cărora a fost emis (HCL nr. 74/2009).
Aşa fiind, este de observat că Notificarea din 15.03.2011 a fost încheiată cu încălcarea dispoziţiilor procedurale cuprinse în Regulament (Capitolul III, Constatarea utilizării neregulamentare a domeniului public şi procedura executării silite).
Mai exact, astfel, potrivit art. 13 din Regulament, se impunea a fi întocmită o Notă de constatare de către agenţii constatatori, în baza căreia, ulterior, se va încheia un Proces verbal de contravenţie; înscrisuri care nu au fost întocmite în cauză, şi, mai mult, nu s-a făcut dovada că în cazul în care s-a aplicat sancţiunea de imobilizare a autovehiculului, împuternicitul primarului a fost însoţit permanent de către un agent din cadrul Poliţiei comunitare (art. 12 alin.ultim din Regulament).
De altfel, Înştiinţarea din 15.03.2011 a fost semnată de două persoane, D. şi M., cu precizarea că acesta din urmă figurează atât în calitate de operator, cât şi în calitate de martor, lucru inadmisibil, întrucât calitatea de martor o putea deţine doar o terţă persoană care să nu se află în nici un fel de raport juridic nici cu Primăria municipiului Târgu Mureş, şi nici cu operatorul SC T. T. E. SRL.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că recursul promovat în cauză este întemeiat, instanţa urmând a-l admite ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, şi a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Înştiinţarea nr. 0000236/15.03.2011 emisă de SC T. T. E. SRL, consecinţa fiind repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pentru că nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, celelalte dispoziţii din hotărârea atacată vor fi menţinute ca legale şi temeinice.
