6.Apel împotriva unei hotărâri de anulare ca netimbrată a acţiunii având ca obiect solicitarea de restrângere a dreptului la liberă circulaţie într-un stat din Uniunea Europeană conform Legii 248/2005; Condiţiile ce justifică înlăturarea sancţiunii; sarcina probei.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Legislaţie relevantă: – art. 105 alin.2, 108 alin.4, 103 C.pr.civ
– art. 11 alin.2 teza a IV-a, art. 13, art.20 din Legea nr. 146/2007 cu modif.
Înlăturarea în apel a sancţiunii anulării acţiunii ca netimbrate, aplicată de către prima instanţă prin neprimirea cererii de acordare a unui nou termen pentru îndeplinirea obligaţiei timbrajului, este condiţionată atât de dovedirea cumulativă a condiţiei vătămării, a legăturii vătămării cu respingerea cererii de amânare a judecăţii, a lipsei oricărei culpe în pricinuirea neregulariăţii invocate, a caracterului de neînlăturat a împiedicării invocate, cât şi de îndeplinirea actului de procedură în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Întemeierea criticilor numai pe netemeinicia măsurii respingerii cererii de acordare a noului termen, fără o susţinere probatorie, nu poate justifica admiterea apelului.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dec. nr.39/14.04.2010
Prin S.civ. nr. 66 din 20.01.2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 3930/110/2009, s-a admis excepţia netimbrării cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie în Belgia formulată de D. G. P., în contradictoriu cu pârâtul P.P. şi s-a anulat aceasta în consecinţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la primul termen de judecată a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a timbra acţiunea, cu 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
Reclamanta, deşi a primit citaţia, nu s-a conformat celor dispuse de instanţă.
Faţă de această situaţie, avându-se în vedere şi faptul că aceste acţiuni se judecă în regim de urgenţă, instanţa a făcut aplicarea art.20 din Legea nr. 146/2007 privind taxele de timbru.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 3930/110/2009.
Criticând hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta a susţinut că deşi a solicitat acordarea unui termen prin adresa 3722440/8.01.2010 pentru îndeplinirea obligaţiei timbrării, aşa cum i s-a comunicat de către prima instanţă, Tribunalul Bacău nu i-a analizat cererea anulând acţiunea; a mai arătat că o dată cu solicitarea termenului a argumentat şi motivul pentru care nu a achitat taxa, neavând aprobat bugetul pe anul 2010.
În susţinerea apelului nu s-au depus copii după înscrisurile menţionate în cererea de apel.
Intimatul pârât, legal citat şi prin procurator, nu s-a prezentat personal în instanţă, ci a fost reprezentat de mandatar care a formulat concluzii scrise în sensul respingerii apelului ca nefondat faţă de faptul că obligaţia de plată a taxei de timbru este anticipată promovării acţiunii, iar din septembrie 2009 până în 2010 avea suficient timp să achita taxa.
Prin rezoluţie s-a dispus citarea apelantei cu menţiunea de a timbra apelul cu 0,15 lei timbru judiciar şi 4 lei taxă timbru conform art. 11 alin.2 teza a IV-a din Legea 146/1997 cu modif.
Cu adresa 3722440/9.03.2010 s-au înaintat, prin fax şi poştă, dovezile îndeplinirii acestei obligaţii ( fl. 11, 15 )
Examinând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele invocate şi în limitele art. 295 alin.l C.pr.civ., Curtea a constatat caracterul său neîntemeiat, fondat pe următoarele considerente:
La termenul din 4.11.2009, instanţa de fond a dispus citarea reclamantei D.G.P. din cadrul MAI cu menţiunea de timbra cu timbru judiciar de 0,3 lei şi taxă timbru de 8 lei pentru termenul din 20.01.2009, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată; la 14.01.2010 această parte a înaintat concluzii scrise, la finalul lor solicitând şi un nou termen, în condiţiile art. 103 alin.l, 2 C.pr.civ. pentru îndeplinirea obligaţiei, justificând cererea prin neaprobarea bugetului pe anul 2010 şi imposibilitatea efectuării plăţilor prin trezorerie;
Instanţa de fond nu a respins expres cererea de acordare a termenului, ci a rămas în deliberare pe excepţia netimbrării, deducându-se astfel concluzia că cererea de acordare a termenului a fost respinsă implicit; prin urmare, susţinerea că cererea i-a rămas neanalizată nu a fost primită.
Sub aspectul caracterului neîntemeiat al soluţiei de neprimire a cererii de acordare de termen – singurul în măsură a putea determina reformarea soluţiei primei instanţe -, s-a constatat că acesta ar fi putut fî reţinut numai dacă s-ar fi dat curs de către apelantă obligaţiilor cumulative prevăzute de art. 105 alin.2, 108 alin.4, 103 C.pr.civ.; Astfel, apelanta trebuia să dovedească nu numai vătămarea pricinuită de neprimirea cererii de acordare termen (în condiţiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. ), ci şi faptul că nu se afla în situaţia prevăzută de art. 108 alin.4 C.pr.civ. (respectiv că neregularitatea invocată nu este consecinţa propriului său act), cumulativ cu dovedirea faptului că împiedicarea plăţii taxei s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa ei (în condiţiile art. 103 C.pr.civ.) şi a plăţii în termenul prevăzut de art. 103 alin.2 C.pr.civ.
Ori din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului în raport de susţinerile apelantei şi în verificarea întrunirii condiţiilor enunţate s-a constatat că doar prima condiţie este îndeplinită, respectiv a existenţei unei vătămări prin neacordarea unui termen pentru timbrare constând în anularea acţiunii ca netimbrată (chiar dacă nu s-a invocat expres această consecinţă şi nici nu e prevăzută expres de lege, ea s-a produs în mod cert faţă de soluţia dispusă la fond).
În rest, s-a apreciat în primul rând că neacordarea termenului a fost consecinţa exercitării de către reclamantă a drepturilor sale procesuale într-un mod culpabil, respectiv fără diligenţa unei părţi de bună credinţă; Astfel, deşi a cunoscut despre obligaţia plăţii taxei – dacă nu de la data promovării acţiunii (10.07.2009), faţă de multitudinea de acţiuni de acest gen în care a trebuit să timbreze, cel puţin de la 9.11.2009 când a primit citaţia purtând acea menţiune (fi.73) nu a justificat în nici un mod neefectuarea nici unui demers pentru îndeplinirea acestei sarcini procesuale în termen util în cadrul exerciţiului financiar pe 2009; Ori, din punctul de vedere al instanţei, nimic nu o împiedica să facă acest demers până la sfârşitul anului 2009 din moment ce: – cuantumul taxei nu era împovărător – ci chiar modic; – nu s-a susţinut şi nici dovedit că nu putea fi suportat din bugetul pe 2009; – în noiembrie 2009 îi era cunoscut părţii că bugetul pe 2010 nu fusese încă votat (scadenţa fiind octombrie a anului în curs pentru cel următor), şi nici nu era cert un astfel de moment până la termen.
Apoi, s-a reţinut că, pentru anul 2010, nu s-a dovedit că plata taxei era strict şi exclusiv condiţionată de aprobarea bugetului pe anul 2010, deşi sarcina probei îi revenea, conform art. 1169 C.civil, coroborat cu art. 103 alin.l C.pr.civ.; prin urmare, s-a apreciat că nu este îndeplinită nici cea de-a treia condiţie; în acest context, s-a mai reţinut şi că partea nu a oferit nici o garanţie a posibilităţii concrete de a-şi fi îndeplinit obligaţia timbrării dacă i s-ar fi acordat un termen;
Şi nu în ultimul rând, s-a mai reţinut că, dacă adoptarea bugetului pe anul 2010 a fost cauza neîndeplinirii obligaţiei de plată a taxei judiciare pentru fond, ca parte diligentă şi de bună credinţă, apelanta trebuia să facă dovada achitării sale în 15 zile de la încetarea împiedicării (adoptarea bugetului), probă neprodusă nici până în prezent conform art. 103 alin.2 C.pr.civ., deşi aceste dispoziţii procedurale îi erau cunoscute, fiind chiar temeiul cererii de termen formulate la fond.
Prin urmare, chiar dacă s-ar fi justificat admiterea apelului prin înlăturarea sancţiunii aplicate (anularea acţiunii promovate), reclamanta tot nu mai era în termen pentru îndeplinirea obligaţiei, astfel încât să fie repusă în termen şi să fie trimisă cauza spre rejudecare la fond.
În consecinţă, apelul a fost respins, iar sentinţa menţinută
