Nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, dată fiind gravitatea ridicată a faptei comisă de acesta, ce rezultă din gradul extrem de mare al alcoolemiei cu care a fost depistat, 2,70 g %0, ce este de peste trei ori mai mare faţă de limita legală de 0,80 g %0 şi indică o stare avansată de ebrietate, vecină cu coma alcoolică
Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Sentinţa nr. 1915 din 23 noiembrie 2011, definitivă,
dosar nr.21134/233/2010
Prin sentinţa penală nr. 993/05.04.2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi s-a dispus, condamnarea inculpatului E.A. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita minimă admisă de lege, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a şi c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârşită la data de 16.07.2010).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul E.A. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5026/P/2010 din 29.09.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului E.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 16.07.2010, a condus pe drumurile publice autoturismul cu număr de înmatriculare GL-06-GIU având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: proces verbal de depistare întocmit de organele de poliţie (filele 4 dosar urm. pen.), proces-verbal de recoltare probe biologice (fila 8 dosar urm. pen.), buletin de examinare clinică (fila 9 dosar urm. pen.), buletin de analiza toxicologică-alcoolemie (fila 7 dosar urm. pen.), declaraţiile martorului S.C. (filele 10-11 dosar urm. pen.), precum si declaraţia inculpatului E.A. (filele 12-13 dosar urm. pen.).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 23 din dosarul de urmărire penală.
În faza cercetării judecătoreşti, a fost audiat martorul S.C.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanţă, fiind reprezentat de un apărător ales, care a depus la dosar acte medicale cu care a făcut dovada că inculpatul a suferit o intervenţie chirurgicală la data de 09.11.2010, în urma unui reumatism cranio-cerebral grav.
La dosarul cauzei a mai fost ataşată fişa de antecedente penale a inculpatului (fila 20 dosar fond).
Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, în ziua de 16.07.2010, în jurul orelor 09.10, agenţi din cadrul Poliţiei mun. Galaţi, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu au oprit pentru verificare autoturismul cu număr de înmatriculare GL-06-GIU, pe str. G.C., care depăşise viteza legală de deplasare pe segmentul de drum respectiv. Întrucât conducătorul autoturismului emana miros de alcool, echipajul de poliţie l-a testat pe inculpat cu un aparat etilotest, rezultatul fiind de 1,45 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la S.J.G. unde i s-au prelevat două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică nr.2323-2324 din 16.07.2010 rezultatul a fost de 2,70 g/l alcool pur în sânge şi de 2,30 g/l alcool pur în sânge.
Audiat fiind cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a declarat că în data de 15.07.2010 a consumat băuturi alcoolice şi a doua zi a condus autoturismul, fiind oprit de organele de poliţie.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului E.A. de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
S-a reţinut că, vinovăţia inculpatului este dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, el săvârşind fapta cu intenţie.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond, având în vedere şi dispoziţiile art. 72 C.pen., a ţinut seama de pericolul social concret al faptei deduse judecăţii, de datele privind persoana inculpatului, dar şi de atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, încă de la începutul cercetărilor, că acesta se află la primul impact cu legea penală şi că a avut o atitudine procesuală corectă în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a acordat relevanţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi c Cod penal, situaţie în care a coborât pedeapsa aplicată inculpatului sub limita minimă prevăzută de lege, în condiţiile art. 76 lit. d Cod penal.
La dozarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va ţine seama şi de menţiunile cuprinse în buletinul de examinare clinică, toate acestea întărind convingerea instanţei că aplicarea unei pedepse sub minimul special este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pe de altă parte, văzând împrejurările în care s-a comis fapta, dar şi circumstanţele referitoare la persoana inculpatului, instanţa a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C.pen. poate fi atins, în privinţa inculpatului E.A., şi fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Având în vedere că sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C.pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 82 C.pen. Totodată, în temeiul art. 359 C.proc.pen., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor săvârşirii, cu intenţie, a unei alte infracţiuni în interiorul termenului de încercare, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 83 C.pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Având în vedere fapta săvârşită de inculpat, instanţa a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal.
Prima instanţă a apreciat că, natura şi gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., instanţa a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea redusă şi că în cauză nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea concretă a faptei comisă de inculpat.
Recursul declarat procuror este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul E.A., pe baza analizei materialului probator administrat în cauză.
În ceea ce priveşte însă individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o transpunere greşită în practică a criteriilor instituite de art. 72 Cod penal, stabilind o pedeapsă nejustificat de redusă raportat la circumstanţele concrete ale cauzei.
În acest sens Curtea constată că în cauză nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, dată fiind gravitatea ridicată a faptei comisă de inculpat, ce rezultă din gradul extrem de mare al alcoolemiei cu care a fost depistat acesta, 2,70 g %0, ce este de peste trei ori mai mare faţă de limita legală de 0,80 g %0 şi indică o stare avansată de ebrietate, vecină cu coma alcoolică.
În această situaţie conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe un segment de drum intens circulat din mun. Galaţi a constituit un adevărat pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. De altfel faptul că inculpatul a pus în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier este demonstrat şi de împrejurarea că acesta a fost oprit de organele de poliţie întrucât conducea autovehiculul cu o viteză extrem de mare, 85 km/h, pe b-dul G.C. într-o zonă în care viteza maximă admisă era de 60 km/h.
Toate aceste aspecte imprimă faptei comise de inculpat o asemenea gravitate încât face inoportun ca aspectele favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră, să fie valorificate pe calea circumstanţelor atenuante, întrucât prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporţionată faţă de gravitatea faptei, pedeapsă care nu ar fi în măsură să-şi atingă scopul preventiv-educativ.
Aceste împrejurări favorabile vor fi totuşi avute în vedere de instanţa de control judiciar, urmând ca pedeapsa ce se va aplica să fie orientată spre minimul special şi nu spre maximul special prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 stabilind o pedeapsă de la 1 an la 5 ani închisoare, cu menţinerea formei de executare prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81,82 Cod penal.
Pentru aceste motiv Curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat, hotărârea instanţei de fond urmând a fi casată în parte iar în rejudecare aceasta va fi modificată conform dispozitivului prezentei decizii.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate vor fi menţinute.
Conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b, pct. 2 lit. d, în referire la art. 3859 al. 1, pct. 14 Cod pr. penală Cod pr. penală.
