Circumstanţe atenuante şi agravante. Aplicarea dispoziţiilor art. 741 C. pen. şi art. 13 C. pen.
– C. pen., art. 741, art. 13
– Curtea Constituţională, decizia nr. 573/2011
Dacă, la data judecării faptelor era în vigoare art. 741 Cod penal, iar inculpatul a achitat integral prejudiciul până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă, dar după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale prin care acest articol a fost declarat neconstituţional, inculpatul este în drept să beneficieze de cauza de impunitate prevăzută de acest text legal, în virtutea principiului legii penale mai favorabile, prev. de art. 13 C. pen.
Prin sentinţa penală nr.1190 din 22.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr.7121/320/2011 în temeiul art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.L. din infracţiunile de înşelăciune – prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi reţinerea art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunile de înşelăciune – prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal şi reţinerea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul O.L. astfel:
– la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, cu reţinerea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a şi b Cod penal;
– la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal cu reţinerea art. 37 lit. a şi b Cod penal.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a-II-a s-a dispus revocarea liberării condiţionate a executării pedepsei de 7,2 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală 106/2006 a Tribunalului Mureş.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 862 zile închisoare, cu pedepsele de 6 ani închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate, aplicând pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi 862 zile închisoare.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 6 ani închisoare şi 862 zile închisoare şi a fost aplicată cea mai grea dintre ele, cea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive pe perioada 31.03.2011 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpatului O.L..
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B.A.O. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu reţinerea art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal şi a art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul B.A.O. a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 14.04.2011 şi deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii de 24 de ore.
În temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului N.J. de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 998 – 999 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. H.R. S.A. şi s-a dispus obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de a sumei de 68.335, 15 lei – reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpaţii O.L. şi B.A.O. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul din 25.05.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor O.L. (pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune – prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi reţinerea art. 33 lit. a Cod penal) şi B.A.O.(pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal). S-a dispus, de asemenea, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.J. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului, în esenţă, faptul că inculpatul O.L., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa şi S.C. H.R.S.A. Bucureşti, prezentându-se sub nume mincinoase şi folosind înscrisuri contrafăcute, cu ocazia încheierii contractelor şi achiziţionarea de materiale, eliberând pentru plata mărfurilor cumpărate, la data de 08.07.2010, 08.08.2010 şi respectiv 31.08. 20101, filele cec seria BTRL1BB4969093, BTRL1BB4876019 şi respectiv fila cec BTRL1BB4876017, completate corespunzător ca instrumente de plată, stabilind data plăţii să fie 02.09.2010, 07.09.2010 şi 21.09.2010, fără a exista disponibilul necesar în contul bancar şi care ulterior fiind depuse la bancă pentru încasare au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în contul deschis la B.T. Mureş.
S-a reţinut că inculpatul B.A.O., împreună cu inculpatul O.L., i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, recomandându-l părţii vătămate pe inculpatul O.L. drept un colaborator şi creditor al său, cu ocazia achiziţionării de către acesta a unor materiale în valoare de 52.605,32 lei de la partea vătămată, pentru achitarea cărora a eliberat o filă cec emisă de o societate aflată în interdicţie bancară, instrument de plată primit de la B.A.O..
Cu privire la inculpatul N.J. s-a reţinut că acesta, cu intenţie, i-a ajutata pe inculpatul O.L. şi B.A.O., să îi inducă în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila cec emisă de S.C. Y.I. S.R.L. şi punându-l pe acesta din urmă în legătură cu inculpatul O.L.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat următoarea stare de fapt:
Prin contractul nr. 6/14.01.2010 de cesiune părţi sociale cu privire la S.C. D.G.C. S.R.L. s-a cesionat părţile sociale ale societăţii comerciale către P.M. şi R.A. Cesiunea s-a înregistrat în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la data de 20.01.2010 (conform rezoluţiei nr. 6155/20.01.2010 privind desemnarea unei noi persoane împuternicite a S.C. D.G.C. S.R.L.
La data de 05.02.2010 administrator al S.C. D.G.C. S.R.L. devenea numitul B.V.G., conform menţiunilor înregistrate la O.N.R.C.
La data de 22.02.2010 numitul B.V.G. l-a împuternicit, prin Procura Autentificată Notarial sub nr. 494/22.02.2010 de B.N.P. L.M., pe inculpatul O.L. „să facă toate demersurile legate de buna desfăşurare a activităţii societăţii S.C. D.C. S.R.L.”.
Conform împuternicirii acordate, inculpatul O.L. primea dreptul de a se prezenta „în faţa tuturor organelor competente inclusiv O.R.C., bănci, instanţe judecătoreşti, finanţe, primării, I.T.M., Oficiu Poştal, având drept de semnătură”. Conform aceleiaşi împuterniciri, inculpatul O.L. primea puterea de decizie, „de a încheia orice acte, cu persoane fizice sau juridice din România şi străinătate, va stabili clauzele, în condiţiile cele mai avantajoase pentru societate, va urmări executarea tuturor contractelor încheiate în societate, adică va avea toate puterile prevăzute de lege şi de actele constitutive ca fiind în sarcina mea”.
La aceeaşi dată, 22.02.2010, conform specimenului de semnături împuterniciţi depus la B.T. inculpatul O.L. depunea specimen de semnătură la B.T..
Instanţa reţine că, conţinutul documentelor de mai sus s-au coroborat cu declaraţiile inculpatului B.A.O., date de acesta în faţa organelor financiare, dar şi în faţa organelor de urmărire penală.
Se mai arată că, conţinutul acestor documentelor s-au coroborat şi cu declaraţiile martorului P.L.C. care a arătat că în derularea relaţiilor comerciale pe care le-a avut ca reprezentant zonal al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa cu S.C. D.G.C. S.R.L. singurul reprezentant al S.C. D.G.C. S.R.L. a fost inculpatul O.L. pe care l-a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale în cursul recunoaşterii după fotografie la care a participat, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică în care a fost ascultat.
Ca reprezentant al S.C. D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a încheiat şi derulat o serie de relaţii comerciale cu inculpatul B.A.O.– în calitatea acestuia de administrator al S.C. I.S. S.R.L., începând cu luna ianuarie 2010.
În perioada iunie-iulie 2010, S.C. I.S. S.R.L. a livrat către S.C. Y.I. S.R.L., conform facturilor 101252/24.06.2010 şi 101311/01.07.2010, mărfuri în valoare totală de 52.605, 72 lei. În schimbul contravalorii mărfurilor livrate, inculpatul B.A.O. a acceptat de la S.C. Y.I. S.R.L. fila cec seria RZBR1BM0056722, în valoare de 52.605, 72 lei.
La începutul lunii iulie 2010, inculpatul B.A.O. a luat legătura telefonic cu reprezentantul zonal de vânzări al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – martorul P.L.C. – căruia i l-a recomandat ca partener comercial societatea comerciala S.C. D.G.C. S.R.L. (al cărui reprezentant faptic era inculpatul O.L. – conform celor reţinute anterior). Inculpatul B.A.O. i-a indicat martorului P.L.C., atât faptul că societatea recomandată este interesată de achiziţionarea unui anume tip de cablu – comercializat de societatea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – cât şi faptul că, fiind un partener de afaceri al său, societatea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa va primi în schimbul mărfurilor pe care urma să le livreze către S.C. D.G.C. S.R.L. un instrument de plată emis de către S.C. I.S. S.R.L.
Ulterior acestei convorbiri telefonice (al cărei existenţă şi conţinut a rezultat din coroborarea declaraţiilor martorului P.L.C. şi ale inculpatului B.A.O. date în faţa organelor de cercetare penală –f. 219 – 227 vol. 2 dos.urm.pen.) inculpatul O.L. a luat legătura telefonică cu martorul P.L.C. căruia, după referirea la recomandarea telefonică făcută de inculpatul B.A.O., i-a solicitat onorarea unei comenzi – cablu de un anumit tip (comercializat în mod curent de S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa), indicând totodată şi lungimea acestuia.
Conform uzanţelor comerciale al S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, martorul P.L.C. a solicitat comunicarea electronică a certificatului de înmatriculare al societăţii căreia urma să i se livreze cablul în discuţie, precum şi datele de identificare ale acesteia, iar după obţinerea acordului pentru derularea operaţiunii comerciale, s-a procedat la livrarea cablului la adresa indicată tot electronic de către reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. – respectiv în incinta fostei fabrici de sticlă din localitatea Luduş.
Cu ocazia livrării efective, martorul T.M. – soferul care a efectuat transportul cablului, a primit fila cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. în favoarea S.C. I.S. S.R.L., girată de acesta în favoarea S.C. D.G.C. S.R.L. şi care, la rândul ei, o girează către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa. Pentru diferenţa între valoarea filei cec – 52.605, 72 lei – şi valoarea cablului livrat, martorul T.M. a primit suma de 1183,45 lei – numerar.
Instanţa reţine că din declaraţia martorului Paşca Lucian-Constantin – care s-a coroborat cu declaraţia reprezentantului S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – numitul T.R.D., a rezultat faptul că fila cec primită de la S.C. D.G.C. S.R.L. era emisă de o altă societate decât S.C. I.S. S.R.L. (cu care S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa avea o relaţie comercială veche) S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – prin intermediul martorului P.L.C. – a solicitat reprezentanţilor S.C. D.G.C. S.R.L. emiterea unei file cec pentru plata cablului livrat.
Ca urmare, martorul P.L.C. s-a întâlnit cu inculpatul O.L. care i-a predat fila cec BTRL1BB4969093 emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. în favoarea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa. Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorului P.L.C. şi ale reprezentantului părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa fila cec BTRL1BB4969093 a fost emisă completată şi semnată la toate rubricile, având termen scadent menţionat la data de 02.09.2010.
Conform înţelegerii reînnoite între reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa şi S.C. D.G.C. S.R.L. urma ca, în cazul în care prima fila cec – cu seria RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. – nu va putea fi încasată, să fie introdusă la plată fila cec BTRL1BB4969093, emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. la data de 02.09.2010.
Ulterior, S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa obţinea din partea inculpatului O.L. – reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. mai multe instrumente de plată ce ar fi urmat să fie folosite pentru încasarea contravalorii facturii fiscale emise – corespunzător mărfii livrate. Astfel inculpatul O.L. înmânează personal sau transmite prin poştă către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa fila cec BTRL1BB nr. 4876019 precum şi Biletul la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de S.C. D.G.C. S.R.L. avalizat de B.V.G..
La data de 11.08.2010 fila cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. era introdusă la plată, fiind refuzată.
La data de 06.09.2010 S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa introducea la plata fila cec BTRL1BB4969093 – emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. la data de 02.09.2010, acesta fiind refuzată la plată ca urmare a lipsei totale de disponibil.
La data de 10.09.2010 S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa introducea la plata fila cec BTRL1BB nr. 4876019 emisă de S.C. D.G.C. S.R.L. la data de 07.09.2010 în favoarea sa, această filă cec fiind de asemenea refuzată pentru lipsa totală a disponibilului din cont.
Pe de altă parte, s-a constatat că din analiza extraselor de cont ale S.C. D.G.C. S.R.L. aferente perioadei 06.07.2010 – 20.09.2010, a rezultat că singurul gen de operaţii efectuat de inculpatul O.L. au fost cele de debitare a conturilor – ultimele operaţii de acest fel fiind efectuate în data de 17.08.2010 când contul S.C. D.G.C. S.R.L. a fost debitat de inculpatul O.L. cu suma de 34.877, 29 lei, după care nu a mai existat nici o alimentare a conturilor cu sumele de bani necesare pentru plata filelor cec sau biletului la ordin emise către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa.
Sintetizând, din probele administrate instanţa a reţinut că inculpatul O.L., cu ocazia derulării contractului între S.C. D.G.C. S.R.L. şi S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, prin emiterea filei cec BTRL1BB nr. 4876019 precum şi a Biletului la Ordin nr. BTRL3BT7175348 emis de S.C. D.G.C. S.R.L. avalizat de B.V.G., a creat convingerea S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa că în conturile bancare ale societăţii emitente –S.C. D.G.C. S.R.L. – exista disponibilul necesar pentru ca aceste instrumente de plată să fie încasate (fapt neadevărat), determinând astfel pe S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să execute contractul comercial constând în livrarea rolei de cablu conform facturii fiscale seria BNTUB nr. 0014258 din 08.07.2010, în condiţiile agreate şi creând astfel un prejudiciu în dauna părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa constând în contravaloarea parţială a mărfurilor livrate – în valoare de 53.788, 72 lei.
Cu privire la inculpatul B.A.O. s-a reţinut în actul de sesizare că acesta a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa prin aceea că a prezentat acestora ca adevărat faptul că S.C. D.G.C. S.R.L. şi administratorul împuternicit al acesteia – inculpatul O.L. – era o veche firmă parteneră. De asemenea, s-a reţinut faptul că a determinat partea vătămată S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să încheie o tranzacţie comercială cu S.C. D.G.C. S.R.L. urmând ca pentru plata mărfurilor ce ar fi urmat să fie livrate de către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa către S.C. D.G.C. S.R.L. acesta din urmă ar fi urmat să fie plătită prin intermediul unui instrument de plată emis de SC I.S. SRL, fapt de asemenea nereal.
Analizând acuzaţiile formulate de Ministerul public împotriva inculpatului B.A.O. prin prisma probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, s-a constatat că organele fiscale – în urma controalelor efectuate la S.C. I.S. S.R.L. la solicitarea organelor de urmărire penală – au stabilit că între această societate comercială şi societăţile comerciale administrate în fapt de inculpatul O.L. – S.C. T. S.R.L. şi S.C. D.G.C. S.R.L. – nu au existat alte relaţii comerciale cu excepţia contractului de executare lucrări încheiat la data de 01.06.2010 între S.C. I.S. S.R.L. si S.C. D.G.C. S.R.L.
Obiectul acestui contract a fost acela de executare a lucrărilor de manoperă pentru lucrarea „instalaţii electrice interioare”, valoarea contractului fiind de 45.150, 00 lei plus TVA.
S-a constatat că, potrivit clauzelor contractuale termenul de execuţie a lucrărilor era stabilit la 30 zile de la punerea la dispoziţie a obiectivului, finalizarea lucrărilor efectuate urmând a fi recepţionată de S.C. I.S. S.R.L. pe bază de proces verbal de recepţie a lucrărilor, iar plata urma să se facă în termen de 30 zile de la emiterea facturii, pe baza situaţiei de lucrări executate – care trebuiau depuse cel mai târziu la data de 30.06.2010.
Cu privire la relaţiile comerciale între S.C. I.S. S.R.L. şi S.C. D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a declarat iniţial, în cursul urmăririi penale, că nu cunoştea alte amănunte decât că acestea au existat. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a arătat că avea cunoştinţă că obiectul de activitate al S.C. D.G.C. S.R.L. îl constituia construcţiile, dar nu cunoştea câţi angajaţi avea această societate comercială.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul O.L. arată însă că „am încheiat cu S.C. I.S. S.R.L. un contract de prestări de lucrări de instalaţii pentru care plata s-a şi făcut, lucrarea fiind executată însă numai parţial întrucât S.C. I.S. S.R.L. nu mai avea bani”, arătând de asemenea că această lucrare a fost efectuată de „10 persoane care nu aveau contracte de muncă”, dar nu cunoaşte numele acestora întrucât nefiind administratorul S.C. D.G.C. S.R.L. nu el este cel care i-a angajat.
Cu privire la modalitatea de plată a lucrărilor de instalaţii efectuate de S.C. D.C. S.R.L., inculpatul O.L. a arătat iniţial că probabil a primit de la inculpatul B.A.O. o filă cec – dar a dat această filă cec administratorului S.C. D.G.C. S.R.L. – numitul B.V.G..
Declaraţiile inculpatului O.L. erau în mod evident contrazise de cele declarate de către inculpatul B.A.O. care a arătat că inculpatul O.L. era persoana care reprezenta S.C. D.G.C. S.R.L. – fiind singura persoană pe care a cunoscut-o ca reprezentant al acestei societăţi.
Pe de altă parte, se mai reţine că declaraţiile inculpaţilor O.L. şi B.A.O. se contraziceau reciproc cu privire la finalizarea contractului de lucrări de instalaţii încheiat la data de 01.06.2010, mai precis cu privire la finalizarea/recepţionarea acestor lucrări.
Astfel, în timp ce inculpatul B.A.O. a declarat că aceste lucrări au fost efectuate şi finalizate de S.C. D.G.C. S.R.L. şi recepţionate de el în calitate de reprezentant al S.C. I.S. S.R.L. – aceste operaţiuni stând la baza plăţii efectuate prin girarea filei cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L., inculpatul O.L. a declarat că, după cunoştinţa lui lucrările de instalaţii în discuţie nu au fost finalizate, întrucât S.C. I.S. S.R.L. nu le putea plăti, recunoscând totuşi că o plată s-a făcut prin filă cec.
Acestor contradicţii li s-a alăturat şi faptul că, potrivit informaţiilor furnizate de I.T.M. Mureş, S.C. D.G.C. S.R.L. avea ca angajaţi un număr de 5 persoane, între care 3 muncitori necalificaţi, 1 muncitor zidar şi un muncitor constructor – nici unul dintre ei neavând calificarea necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări de specialitate, precum şi faptul că inculpatul O.L. (deşi singurul care se ocupa de administrarea societăţii) nu a putut indica numelor acelor persoane care au efectuat lucrările în discuţie, chiar fără forme legale.
Sintetizând cele mai sus reţinute cu privire la contractul de prestări servicii, ataşat la filele 246-248 a dosarului de urmărire penală, instanţa a apreciat că acesta era unul fictiv şi că lucrările ce reprezentau obiectul său de activitate nu au fost realizate în fapt de S.C. D.G.C. S.R.L. (care nu numai că nu avea muncitorii specializaţi în executarea unor astfel de lucrări, dar nici numărul necesar pentru realizarea acestora într-un termen de 30 zile), singura funcţie a acestui contract fiind aceea de a justifica girarea filei cec RZBR1BM0056722 emisă de S.C. Y.I. S.R.L. (cu privire la care inculpatul B.A.O. avea dubii că se poate încasa (dată fiind cesionarea succesivă într-un scurt interval de timp către mai multe persoane) către S.C. D.G.C. S.R.L.
Cu privire la faptul că inculpatul B.A.O. a determinat încheierea contractului între S.C. D.G.C. S.R.L. şi S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa încredinţând pe reprezentanţii celei din urmă de faptul că plata mărfurilor livrate urma să se facă printr-un instrument de plată emis de către S.C. I.S. S.R.L. se reţine că a rezultat cu claritate din probele administrate în cursul procesului penal că fila cec folosită de S.C. D.G.C. S.R.L. pentru plata către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa a fost cea emisă de S.C. Y.I. S.R.L. în favoarea S.C. I.S. S.R.L. şi nu de către această din urmă societate – motiv pentru care reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa au insistat ca S.C. D.G.C. S.R.L. să emită ea însăşi un instrument de plată şi de asemenea, au luat legătura cu inculpatul B.A.O. ulterior momentului în care au intrat în posesia filei cec emise de S.C. Y.I. S.R.L. pentru lămurirea situaţiei (astfel cum rezultă din declaraţiile coroborate ale inculpatului B.A.O. şi reprezentantului părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa – date în faţa instanţei).
Având în vedere cele mai sus, instanţa a constatat că faptele inculpatului B.A.O.– de prezentare a adevărate a unor fapte mincinoase (colaborarea între firmele S.C. D.G.C. S.R.L. şi S.C. I.S. S.R.L. precum şi plata către S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa a mărfurilor livrate de acesta către S.C. D.G.C. S.R.L. cu un instrument de plată emis de S.C. I.S. S.R.L.) au determinat pe reprezentanţii părţii vătămate S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa să încheie contractul comercial cu S.C. D.G.C. S.R.L. acceptând plata la termen prin filă cec şi nu imediat şi prin numerar, producându-se un prejudiciu S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa constând contravaloarea parţială a mărfurilor livrate – în valoare de 53.788, 72 lei.
Prin acţiunile sale inculpatul B.A.O. a contribuit la obţinerea de către inculpatul O.L. a unui folos material injust – rezultat din însuşirea contravalorii obţinute din vânzarea cablului livrat de S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa către terţe persoane.
Cu privire la inculpatul N.J. s-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare că acesta, cu intenţie, i-a ajutat pe inculpaţii B.A.O. şi O.L. să îi inducă în eroare pe reprezentanţii S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa, spunându-i inculpatului B.A.O. să gireze fila ce emisă de S.C. Y.I. S.R.L. către S.C. D.G.C. S.R.L. şi punându-i pe cei doi inculpaţi în legătură unul cu celălalt.
S-a apreciat de către Ministerul Public că ajutorul acordat de către inculpatul N.J. celor doi inculpaţi a fost unul de natură morală constând în punerea celor doi coinculpaţi în legătură unul cu celălalt şi s-a reţinut ca probă recunoaşterea inculpatului N.J.– făcută în cursul urmăririi penale cu privire la acest aspect, care se coroborează cu conţinutul transcrierii certificate a convorbirii telefonice înregistrate la data de 10.02.2011 purtate între inculpatul N.J.(de la numărul de telefon 0749.557.637) şi o terţă persoană (de la numărul de telefon 0751.383.467) în cuprinsul căreia inculpatul N.J. îi explică celui din urmă mecanismul circuitului invers al facturilor.
S-a arătat, de asemenea, faptul că inculpatul N.J.a fost acela care coordona această întreagă activitate infracţională a inculpatului O.L. – invocându-se tonul autoritar folosit de inculpatul N.J.în convorbirile telefonice efectuate cu inculpatul O.L..
Cu privire la aceste acuze, instanţa a constatat că toate convorbirile telefonice transcrise au fost purtate ulterior momentului în care faptele care fac obiectul prezentului dosar au avut loc şi deşi, din conţinutul acestora a rezultat că inculpatul N.J. era acela care coordona activitatea de debitore a unor conturi pentru care inculpatul O.L. avea împuternicire de operare şi că inculpatul N.J. a recunoscut faptul că are trei-patru societăţi comerciale prin intermediul căruia făcea să funcţioneze un mecanism de genul celui la care se face referire în actul de sesizare nu s-a putut stabili o legătură directă între activităţile inculpaţilor O.L. şi B.A.O. şi afirmaţiile inculpatului N.J. din convorbirile telefonice înregistrate.
Se reţine că singura probă directă a fost recunoaşterea directă a inculpatului N.J.– făcută în cursul urmăririi penale, recunoaştere care însă nu s-a putut corobora sub aspectele sale esenţiale (respectiv faptul că a făcut legătura între cei doi coinculpaţi în scopul de a-i ajuta pe aceştia să inducă în eroare pe partea vătămată S.C. T.I. S.R.L. Bistriţa prin girarea unei file cec ce nu putea fi încasată) cu nici un alt mijloc de probă administrat cauzei.
Astfel, inculpatul B.A.O. a arătat că deşi a apelat la ajutorul inculpatului N.J. pentru verificarea S.C. Y.I. S.R.L. – verificare în urma căreia a rezultat că părţile sociale ale societăţii fuseseră concesionate către mai multe persoane anterior, într-un scurt interval de timp – acesta nu a declarat, nici în cursul urmăririi penale şi nici al cercetării judecătoreşti că inculpatul N.J. i-ar fi spus că va lua „ţeapă” ori că l-ar fi îndemnat să dea mai departe fila cec în discuţie, către inculpatul O.L..
Chiar înlăturând declaraţia dată de inculpatul N.J. în faţa instanţei – declaraţie în cursul căreia acesta a revenit asupra declaraţiilor sale din cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că, potrivit art. 69 Cod procedură penală „declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului N.J. nu poate fi înlăturată.
Cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului O.L. referitoare la partea vătămată S.C. H.R.S.A. instanţa a constatat că, din probele administrate în cursul procesului penal, a rezultat următoarea stare de fapt:
În cursul lunii iulie 2010, inculpatul O.L. s-a prezentat sub numele de G.G. reprezentanţilor S.C. H.R.S.A., ca împuternicit al administratorului S.C. D.G.C. S.R.L.
A prezentat în acest sens un copia legalizată a unui act de identitate pe numele de G.G. (legalizată prin încheierea de legalizare nr. 576/25.03.2010 de BNP L.M., precum şi copia procurii autentificate notarial sub nr. 494/22.02.2010 de BNP L.M. (prin care administrator S.C. D.G.C. S.R.L. – numitul B.V.G. îl împuternicea pe numitul G.G. să reprezinte societatea.
Sub acest aspect, declaraţiile reprezentantului părţii vătămate S.C. H.R.S.A. – numitul V.R. şi ale martorei S. (fostă A.G.) L.G. se coroborează cu declaraţiile inculpatului O.L. – date în cursul cercetării judecătoreşti.
După verificarea societăţii de către reprezentanţii S.C. H.R.S.A., s-a încheiat, la data de 23.07.2010, contractul de vânzare-cumpărare nr. R659-005-07-2010 între S.C. H.R.S.A. şi S.C. D.G.C. S.R.L. – reprezentat prin împuternicit G.G.. S-a stabilit un termen de plată la 30 zile de la data facturării şi s-a stabilit o limită de 200.000 lei – ceea ce însemna că în situaţia în care valoarea betonului livrat ar fi depăşit această sumă, chiar dacă termenul stabilit pentru plată nu s-ar fi depăşit, livrările s-ar fi oprit până la achitarea sumelor datorate.
La data semnării contractului reprezentantul S.C. D.G.C. S.R.L. a lăsat, ca şi garanţie, fila cec BTRL1BB4876018 – în alb, semnată de administratorul societăţii, numitul B.V.G.
În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat, partea vătămată S.C. H.R.S.A. a livrat către S.C. D.G.C. S.R.L., la locaţiile indicate de acesta, beton, conform facturilor fiscale seriile RMXB004063, RMXB004137, RMXB004245, RMXB004246, în valoare totală de 34.470, 64 ron pentru plata cărora reprezentanţii S.C. H.R.S.A. au primit, la data de 08.08.2010, de la inculpatul O.L. – pe care îl cunoşteau sub numele de G.G. – fila cec seria BTRL1BB4876019, semnată şi completată corespunzător. Fila cec purta menţionată ca dată a plăţii data de 07.09.2010 – conform clauzelor contractuale.
La solicitarea inculpatului O.L. partea vătămată S.C. H.R. S.A. a efectuat şi alte livrări de beton, conform facturilor fiscale nr. RMXB004314, RMXB004315, RMXB004316, RMXB 004378, RMXB004378, RMXB 004461, RMXB 004651, RMXB004459, RMBXB004379, RMXB 004460, RMXB 004651 în valoare totală de 33.864, 51 ron pentru plata cărora a primit, de la inculpatul O.L. fila cec seria BTRL1BB4876017, pentru suma de 33.864, 51 ron semnată şi completată, stabilind ca dată a plăţii data de 21.09.2010.
Atât fila cec seria BTRL1BB4876019 în valoare de 34.470, 64 ron cât şi fila cec seria BTRL1BB4876017 în valoare de 33.864, 51 ron au fost refuzate de plata din cauza lipsei totale de disponibil astfel cum a rezultat din înscrisurile aflate la filele 61, 64 vol. 1 dos.urm.pen.
Se reţine că, singurele operaţiuni pentru conturile S.C. D.G.C. S.R.L. deschise la B.T. au fost cele de debitare – efectuate de inculpatul O.L., ultima la data de 17.08.2010 – în intervalul 06.07.2010 – 20.09.2010 acestea nefiind alimentate cu sumele necesare pentru încasarea filelor cec emise de S.C. D.G.C. S.R.L. în favoarea S.C. H.R. S.A.
Instanţa a constatat că inculpatul O.L. a procedat la vânzarea betonul livrat de către S.C. H.R. S.A. către terţe persoane la un preţ inferior celui practicat de producător, însuşindu-şi sumele de bani obţinute.
Se reţine că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezulta că betonul livrat conform avizelor de însoţire a mărfii – nr.ROCU080343/05.08.2010, ROCU080342/05.08.2010 şi ROCU080344/05.08.2010 au fost facturate de către S.C. D.G.C. S.R.L. către SC E.C. S.R.L. la valoarea de 8060 lei în timp ce preţul practicat de S.C. H.R.S.A. era, pentru respectiva cantitate, de 10.812 lei.
Se mai reţine că din probele administrate – declaraţiilor martorilor H.O. şi P.M., coroborate cu declaraţiile martorei S. (fostă A.G.) L.G. şi conţinutul copie procurorii autentificate notarial sub nr. 494/22.02.2010 de BNP L.M., precum şi originalul Încheierii de legalizare nr. 576-577/28.01.2010 de BNP L.M. rezulta că documentele folosite de inculpatul O.L. pentru legitimarea sa în faţa reprezentanţilor S.C. H.R.S.A., sub numele de G.G., erau false.
Având în vederea starea de fapt mai sus reţinută, instanţa a constatat că inculpatul O.L., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. R659-005-07-2010 între S.C. H.R.S.A. şi S.C. D.G.C. S.R.L. – a indus în eroare pe reprezentanţii S.C. H.R.S.A. prezentându-se sub identitate şi calitate falsă, iar ulterior, prin revânzarea betonului livrat de partea vătămată S.C. H.R. S.A. la un preţ inferior faţă de cel practicat de acesta şi însuşirea sumelor de bani astfel rezultate şi a produs astfel acesteia o pagubă în cuantum de 68.335 lei – reprezentând contravaloarea betonului livrat de aceasta şi neachitat.
Concluzionând, instanţa a constatat că faptele pentru săvârşirea cărora inculpatul O.L. a fost trimis în judecată existau şi au fost săvârşite de acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpaţilor au fost avute în vedere prev. art.72 Cod penal privitoare la faptele comise şi la persoana inculpaţilor.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a şi b, instanţa a interzis exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 2 C.p., având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 20 din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi inculpatul B.A.O..
Recursul parchetului îi vizează doar pe inculpaţii B.A.O.şi N.J.
Astfel, pentru inculpatul B. se solicită majorarea pedepsei aplicate şi executarea în regim de detenţie iar pentru inculpatul N. se solicită condamnarea pentru infracţiunea prev. de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În motivele de recurs invocate de inculpatul B.A.O. se solicită, achitarea de sub învinuirea comiterii vreunei infracţiuni sau încetarea procesului penal pe temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i Cod procedură penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se reţin următoarele:
Inculpatului N.J. se impută de către parchet faptul că i-a ajutat pe coinculpaţii O.L. şi B.A.O. să îi inducă în eroare pe reprezentanţii SC T.I. BISTRIŢA SRL prin aceea că i-a spus inculpatului B.A. să gireze cu fila cec emisă de S.C. Y.I. S.R.L. către S.C. D.G.C. S.R.L., punându-i în legătură pe cei doi inculpaţi, Oltean şi B..
În opinia instanţei de recurs la dosar nu există suficiente probe care să dovedească faptul că inculpatul N. i-a ajutat pe ceilalţi doi coinculpaţi în activitatea infracţională.
Rezultă din dosarul cauzei că inculpatul N. a aflat că societatea Y.I. S.R.L. a fost cesionată succesiv şi că este posibil ca această societate să nu aibă disponibil. Mai rezultă că i-ar fi sugerat lui B. să dea fila cec mai departe, însă acest aspect nu este de natură a duce automat la convingerea că inculpatul a coordonat activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi doi inculpaţi.
Nu rezultă de la dosar faptul că inculpatul le-ar fi spus celor doi exact ceea ce trebuiau să facă, simpla sugestie nefiind de natură a duce automat la implicarea acestui inculpat în activitatea infracţională.
Ca urmare, Curtea nu este de acord cu susţinerea parchetului, în sensul că între acest inculpat şi ceilalţi doi ar fi existat vreo înţelegere prealabilă, în sensul girării filei cec emisă de S.C. Y.I. S.R.L., în condiţiile în care, aşa cum rezultă de la dosar, inculpatul N. a aflat că societatea a fost concesionată şi a bănuit că ar fi posibil ca societatea să nu aibă disponibil în cont, nefiind sigur de aceasta.
Ca urmare, soluţia de achitare pronunţată de către instanţa de fond este legală şi va fi menţinută.
Opinia majoritară asupra situaţiei inculpatului B.A.O.:
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A.O., se apreciază că deşi există unele contradicţii între declaraţiile inculpatului O. şi B., contractul de prestări servicii încheiat între S.C. I.S. S.R.L şi S.C. D.G.C. S.R.L. a fost unul fictiv iar reţinerea instanţei de fond, în sensul că acest aspect rezultă din faptul că S.C. D.G.C. S.R.L. nu avea numărul de muncitori necesari pentru a executa lucrările în termen de 30 de zile, este reală.
Rezultă de la dosar că inculpatul B. era conştient că fila cec emisă de S.C. Y.I. S.R.L. este posibil să nu poată fie încasată şi tocmai pentru a evita acest aspect, la înţelegere cu inculpatul Oltean, a fost folosită în contractul cu S.C. D.G.C. S.R.L., urmând ca fila cec să fie folosită ulterior în alte contracte şi ca şi garanţie.
În plus tot el este cel care a garantat societăţii T.I. BISTRIŢA că S.C. D.G.C. S.R.L este o societate cu care colaborează şi că se va achita contravaloarea mărfii cu instrumente de plată emise şi de firma sa.
În opinia Curţii, activitatea de inducere în eroare a inculpatului s-a realizat cu intenţie directă, inculpatul, prin modul în care a acţionat, cunoştea că fila cec în valoare de 52.605,72 lei nu va putea fi încasată şi tocmai pentru a nu avea prejudiciu la firma sa a încercat să o transmită mai departe ca şi garanţie.
De fapt, inculpatul a fost cel care a şi achitat prejudiciul cauzat părţii civile SC T.I. SRL BISTRIŢA, prin aceasta inculpatul recunoscându-şi culpa.
În raport de mai sus, în opinie majoritară, se apreciază că pentru acest inculpat instanţa de fond a reţinut corect comiterea infracţiunii prev. de art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, în cauză neexistând vreun temei de achitare, cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs.
Cu privire la această faptă instanţa de recurs observă că faptele au fost comise în perioada iulie-august 2010.
De asemenea se observă că până la pronunţarea sentinţei, 22.11.2011, inculpatul a achitat paguba către SC T.I. SRL BISTRIŢA.
Se mai observă că la data judecării acestor fapte era în vigoare art.711 Cod penal potrivit căruia: „În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Dispoziţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 şi 2.”
Acest articol a fost introdus în codul penal prin art.XX pct.2 din Legea nr.202 din 26.11.2010.
Prin decizia penală nmr.573/2011 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 25 mai 2011, acest text de lege este declarat neconstituţional astfel că în prezent nu se mai aplică.
În opinia majoritară decizia Curţii Constituţionale urmează a se aplica doar pentru acele fapte noi ce apar după intrarea în vigoare a acestei decizii.
Cum în cazul de faţă pe parcursul judecăţii au fost în vigoare disp.art.741 Cod penal, care îi sunt mai favorabile inculpatului, deoarece îi oferă posibilitatea aplicării unei amenzi administrative, este clar că acesta va beneficia de acest text de lege, urmând a i se aplica disp.art.13 Cod penal.
Ca urmare, sub acest aspect se va admite recursul inculpatului şi în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parţial sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei, în baza art.art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. i ind.1 Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B.A.O. pentru comiterea infracţiunii prev. de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal, ca urmare a aplicării art.74 ind.1 alin.1 şi 2 Cod penal, raportat la art.13 Cod penal.
În baza art. 74 ind.1 alin.2 Cod penal, se va aplica inculpatului B.A.O., sancţiunea administrativă prevăzută de art.91 lit.c Cod penal, respectiv amenda de 1.000 lei.
Se va dispune înregistrarea amenzii în cazierul judiciar şi se va elimina din sentinţă dispoziţiile privitoare la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de mai sus, precum şi aplicarea art.81, 82, 83 Cod penal.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa atacată, care nu sunt contrare prezentei.
În ceea ce priveşte recursul parchetului, pentru considerentele de mai sus, acesta va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.38515 pt.1 lit.b Cod procedură penală.
Opinia separată asupra situaţiei inculpatului B.A.O.:
1. Sub aspectul elementului material al laturii obiective infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prev.de art.215 alin.3 Cod penal constă în acţiunea sau omisiunea din contract care induce în eroare partea contractantă. În acest caz, partenerul contractual este indus în eroare fie cu ocazia încheierii contractului, fie în faza executării contractului. Este esenţial de reţinut că la înşelăciunea în convenţii, în absenţa erorii în care a fost indusă sau menţinută victima, aceasta nu s-ar fi angajat la încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate.
În speţă, în sarcina inculpatul B.A.O. se reţine că împreună cu inculpatul O.L. i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC T.I. SRL Bistriţa, recomandându-l părţii vătămate pe inculpatul O.L. drept colaborator şi creditor al său cu ocazia achiziţionării de către acesta a unor materiale în valoare de 52.605,32 lei .
Din probele depuse la dosar (f.78-84 dosar recurs) rezultă că inculpatul B.A.O. avea relaţii comerciale încă de la sfârşitul anului 2009 cu SC T.G. SRL şi SC D.C. SRL care erau reprezentate de inculpatul O.L., astfel că nu se poate susţine că inculpatul B.A.O. nu a desfăşurat relaţii comerciale cu inculpatul O.L., aspect recunoscut de ambii inculpaţi.
Faptul că inculpatul B.A.O. a avut o discuţie cu martorul P.L.C. că un colaborator al său (respectiv O.L.) are nevoie de cablu şi dacă îi poate da o cerere de telefon, lucru cu care martorul a fost de acord, nu poate fi reţinută ca fiind o inducere în eroare a SC T.I. SRL Bistriţa, întrucât convenţia s-a încheiat între inculpatul O.L. şi martorul P.L.C., a doua zi după ce acest martor a discutat la telefon cu inculpatul B.A.O., inculpatul B. neparticipând la încheierea convenţiei între părţi, neştiind ce au discutat în concret inculpatul O.L. şi martorul P.L.C. şi în ce condiţii s-a încheiat convenţia.
Este nefiresc a se reţine faptul că discutând cu un partener de afaceri despre faptul că un alt partener de afaceri doreşte să colaboreze cu tine, să constituie înşelăciune pentru că partenerul pe care l-ai recomandat nu şi-a onorat obligaţiile contractuale.
Faptul că inculpatul O.L. a înşelat SC T.I. BISTRIŢA este în afara oricărui dubiu, însă nu se poate reţine că inculpatul B.A.O.a făcut acelaşi lucru, întrucât acesta nu a participat la încheierea convenţiei între părţi, ci doar i-a spus martorului P.L.C. că un colaborator de-al său doreşte să fac afaceri cu firma pe care o reprezenta martorul.
Nici susţinerile că fila cec a fost emisă de o altă societate şi a fost girată de firma inculpatului B.A.O. în favoarea firmei reprezentate de inculpatul O.L., care apoi a girat în favoarea părţii vătămate nu poate fi reţinută ca constituind un mijloc fraudulos prin care a fost indusă în eroare partea vătămată.
Firma inculpatului B.A.O. girând cecul emis de o altă societate şi-a asumat obligaţii prev. de art.19 din Legea nr.59/1934, care prevede că în lipsă de clauză contrarie, girantul răspunde de plată. Or nu se poate susţine că inculpatul B.A.O.a înşelat partea vătămată, ca în final tot firma sa să plătească prejudiciul, lucru care s-a şi întâmplat de fapt în realitate.
Neparticipând la încheierea convenţiei dintre inculpatul O.L. şi reprezentanţii SC T.I. SRL Bistriţa, nu se poate reţine că inculpatul B.A.O. a indus sau menţinut în eroare partea vătămată, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal şi prin urmare se impunea achitarea inculpatului în condiţiile art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
2. Cu privire la soluţia adoptată, cu opinie majoritară, referitor la inculpatul B.A.O., apreciem că acestea este greşită.
Curtea, a admis recursul inculpatului B.A.O., a casat sentinţa atacată şi rejudecând cauza, a încetat procesul penal împotriva acestui inculpat ca urmare a aplicării dispoziţiilor art.741 alin.1 şi 2 Cod penal.
Potrivit art.741 Cod penal „în cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate”.
În speţă, nu era aplicabil acest text de lege din două motive:
În primul rând din interpretarea disp.art.741 Cod penal rezultă că inculpatul trebuie să facă o plată voluntară. Conform art.741 alin.1 Cod penal „învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzei…”, astfel că, în opinia noastră, din acest text rezultă în mod neechivoc că inculpatul trebuie să acopere în mod voluntar şi integral prejudiciul cauzat, şi nicidecum acesta să fie acoperit de către alte persoane sau prin alte modalităţi.
În speţă, inculpatul nu a acoperit personal prejudiciul cauzat părţii civile, ci aceasta şi-a recuperat paguba pe cale civilă, prin executare silită, executorul judecătoresc poprind contul societăţii inculpatului.
În al doilea rând, apreciem că prejudiciul se putea achita pe cale voluntară doar în perioada în care art.741 Cod penal era în vigoare, acesta fiind declarat neconstituţional prin decizia nr.573 din 25 mai 2011 a Curţii Constituţionale.
Având în vedere că partea civilă a recuperat prejudiciul cauzat de către inculpat la data de 04.10.2011, prin executare silită, când textul nu mai era în vigoare (f.60 dosar fond) considerăm că disp.art.741 Cod penal nu erau aplicabile în cauză nici sub acest aspect.
Faţă de considerentele expuse, în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală apreciem că recursul inculpatul trebuia admis şi în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală, inculpatul B.A.O. trebuia achitat pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
Notă: În acord cu opinia minoritară, invoc natura personală a cauzei care duce la stingerea acţiunii penale, prevăzute de art. 741 alin. 2 C. pen. şi care implică o atitudine voluntară a făptuitorului prin care acesta achită prejudiciul cauzat prin săvârşirea vreuneia din infracţiunile enumerate în acest text. În acest sens, pe de o parte, ca să opereze cauza de reducere a pedepsei sau cea de încetare a procesului penal prevăzută de art. 741alin. 1 şi 2 C. pen., plata prejudiciului trebuie să se fi făcut voluntar de către făptuitor şi nu ca urmare şi sub presiunea declanşării procedurii executării silite.
Pe de altă parte, o asemenea conduită pozitivă, ca să producă efecte juridice, trebuie să intervină atâta timp cât legea este activă sau anterior intrării în vigoare a art. 741 C. pen. şi nu ulterior încetării efectelor juridice ale acestuia ca efect al publicării în Monitorul oficial al României a deciziei nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale. Când, potrivit legii, anumite acţiuni sau inacţiuni depind exclusiv de voinţa făptuitorului pentru a-i crea acestuia un tratament sancţionator mai blând sau pentru a duce la lipsirea de temei ori de obiect a acţiunii penale, ca să opereze în beneficiul subiectului activ principiul legii penale mai favorabile, ele trebuie să fie fost întreprinse de către făptuitor anterior intrării în vigoare a legii care le prevede sau pe durata activităţii acestei legi. Altfel spus, legea penală mai favorabilă se aplică faptelor, actelor, cauzelor, conduitelor, împrejurărilor care presupun strict şi numai voinţa celui în cauză, dacă acestea există deja la data când legea şi-a încetat viabilitatea.
