Prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. e Cod penal din 1969 (ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969), se prevede că atunci când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.
În aplicarea legii penale mai favorabile instanţa a constatat că fapta săvârşită de inculpat, în modalitatea reţinută mai sus din probe, întruneşte în continuare elementele constitutive ale unei infracţiuni prevăzute şi în noua reglementare, iar reglementările prevăzute în Codul penal anterior – Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data faptei, sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă şi a modalităţilor de executare, a pedepselor accesorii şi complementare, inclusiv decăderilor şi interdicţiilor, a modalităţilor de executare, a sferei mai largi de circumstanţe atenuante, având în vedere şi faptul că în procesul de individualizare instanţa a orientat spre limita minimă specială a pedepsei amnezii penale prevăzută de lege, rezultată ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii şi a reţinerii circumstanţelor atenuante conform art. 74 şi 76 Cod penal anterior.
Aspectele reţinute de instanţa de fond în partea expozitivă a sentinţei penale apelate sunt legale şi temeinice – motivându-se detaliat toate criteriile de individualizare a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, circumstanţele reţinute şi efectul juridic, însă în partea dispozitivă a sentinţei penale a omis reţinerea dispoziţiilor art. 71 lit. a, art. 71 alin. 2 şi ale art. 76 lit. e Cod penal din 1969 pentru a se justifica cuantumul pedepsei aplicate.
Chiar dacă instanţa de fond a încercat să îndrepte nelegalitatea pedepsei aplicate printr-o încheiere de îndreptare eroare materială, Curtea a reţinut că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 278 Cod procedură penală privind îndreptarea erorilor materiale.
Faţă de aceste considerente, criticile şi argumentele procurorului sunt întemeiate, sentinţa penală fiind reformată sub aceste aspecte.
