Individualizarea pedepselor. Reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în cazul infracţiunilor concurente.
Circumstanţa atenuantă prevăzută de articolul 74 lit.a din Codul Penal referitoare la conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei se răsfrânge asupra tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului , întrucât nu se poate reţine că doar în raport cu una dintre infracţiuni acesta a avut o conduită corespunzătoare, iar în raport cu celelalte nu.
Secţia penală – Decizia penală nr. 877/05 septembrie 2011
Prin sentinţa penală nr. 519/2010 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 2898/176/2009 s-a dispus:
– în baza art. 208 al. 1 şi 4 şi art. 209 al. 1 lit. g, i Cp cu aplicarea art. 74 lit. a, b Cp, condamnarea inculpatului R.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat;
– în baza art. 86 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicată, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, de o persoană fără permis de conducere;
– în baza art. 87 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicată, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de o persoană cu o alcoolemie peste limita legală;
– în baza art. 89 al. 1 din OUG nr.195/2002, republicată, condamnarea inculpatului R.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului.
S-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente conform art. 33 lit. a Cp, astfel că, în baza art. 34 Cp, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cp.
În baza art. 81-82 Cp s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi în baza art. 71 al. 5 Cp, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp.
În baza art. 191 al. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În adoptarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor aflate la dosarul cauzei că în seara de 23.05.2008 inculpatul a consumat în Şard, împreună cu numitul C.C., băuturi alcoolice, apoi cei doi au revenit în Alba Iulia, la sediul SC A.SA unde inculpatul a rămas să doarmă iar numitul C.C., administratorul firmei, a lăsat autoturismul Audi A6, proprietatea firmei.
În jurul orei 05.00 inculpatul, fiind încă sub influenţa alcoolului, s-a urcat la volanul autoturismului şi deşi nu avea permis de conducere a plecat cu el prin Alba Iulia iar când a ajuns în apropierea cinematografului Dacia, a pierdut controlul maşinii şi a acroşat cinci autoturisme parcate în zonă, după care a abandonat maşina şi a plecat.
După identificarea sa inculpatul a fost dus la spital pentru recoltarea de probe biologice şi pe baza acestora s-a constatat o alcoolemie de 1,25 g‰.
Întrucât inculpatul a avut anterior o conduită bună şi a depus stăruinţă în repararea prejudiciului cauzat, instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte infracţiunea de furt se justifică aplicarea art. 74 lit. a, b Cp.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, pedepse prea mici, în opinia Parchetului, prin raportare la împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele.
Prin decizia penală nr. 69/A/11.04.2011 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba, iar în baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. a lăsat în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate în apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte infracţiunile la regimul circulaţiei, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse corect individualizate, orientate spre minimul special, dat fiind faptul că inculpatul era la prima confruntare cu legea penală.
În ceea ce priveşte infracţiunea de furt, chiar dacă a fost săvârşită în condiţiile art. 209 al. 1 lit. g, i Cp, instanţa de fond a avut în vedere că a fost totuşi vorba de un furt de folosinţă, pe care inculpatul l-a regretat şi a înlăturat consecinţele faptei sale, reparând prejudiciul în întregime.
Prin urmare, dacă ulterior inculpatul a conştientizat ceea ce a făcut şi a avut o conduită care a demonstrat că regretul nu este doar formal, din moment ce a înlăturat şi consecinţele faptei sale, s-a considerat că nu există motiv pentru a se aprecia că pedeapsa aplicată nu corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cp.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea Parchetului de schimbare în detenţie sau cel puţin în suspendare sub supraveghere.
Din moment ce erau întrunite cerinţele art. 81 Cp s-a considerat excesiv să i se dea detenţie unui om aflat la prima confruntare cu legea penală, fără să i se acorde o şansă pe care legea o prevede.
De asemenea, în ceea ce priveşte înlocuirea suspendării condiţionate cu suspendarea sub supraveghere, Tribunalul a apreciat că nu se justifică deoarece instanţa de fond a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Nici critica Parchetului privind neaplicarea unui spor urmare a contopirii pedepselor, a fost considerată neîntemeiată, deoarece potrivit art. 34 lit. b Cp după contopirea în pedeapsa cea mai grea aceasta poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; or din moment ce nu se justifică sporirea pedepsei celei mai grele de 2 ani până la maximul special de 15 ani, s-a considerat că nu este justificată adăugarea unui spor de pedeapsă.
Faţă de cele expuse, Tribunalul a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, ca nefondat prezentul apel şi în baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, aducându-i critici de netemeinicie, susţinând că instanţa de apel a aplicat inculpatului pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.pen.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, atitudinea anterioară comiterii faptei şi recuperarea prejudiciului putând constitui doar criterii pentru aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special. De asemenea, în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante doar pentru infracţiunea de furt, deoarece circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.pen. ar fi trebuit reţinută pentru toate infracţiunile, neputându-se considera că doar în raport cu parte din ele inculpatul ar fi avut un comportament bun anterior.
Hotărârea a mai fost criticată sub aspectul omisiunii aplicării unui spor de pedeapsă potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, instanţele nemotivând de ce nu se impune aplicarea acestuia.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba este fondat.
Primele instanţe au stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii şi încadrarea juridică dată faptelor inculpatului, aspecte de altfel necontestate în prezenta cale de atac.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea constată că în mod corect s-a dat eficienţă criteriilor generale prev. de art. 72 C.pen., pentru infracţiunile prev. de art. 86 al. 1, 87 al. 1 şi 89 al. 1 din OUG 195/2002 fiind aplicate pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procedurilor, conduita anterioară corespunzătoare şi regretul manifestat.
Raportat la aceste împrejurări, având în vedere şi faptul că în prezent inculpatul este încadrat în muncă, nu a mai avut conflicte cu legea penală, dând dovezi temeinicie de îndreptare, Curtea apreciază că nu se impune majorarea pedepselor aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare în suspendare sub supraveghere.
În acest sens, Curtea reţine că de la data comiterii faptei şi până în prezent inculpatul nu a avut nevoie de supraveghere specializată pentru a-şi corija conduita, actele dosarului conducând la concluzia că intrarea în câmpul infracţional a avut un caracter izolat, astfel că impunerea obligaţiilor prev. de art. 86 ind. 3 C.pen. apare excesivă.
În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. b C.pen. la infracţiunea de furt de folosinţă, prev. de art. 208 al. 1 şi 4, 209 al. 1 lit. g şi i C.pen., Curtea apreciază că a fost corespunzător aplicată, întrucât inculpatul a efectuat demersuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat, reparând integral pagubele.
Situaţia este însă diferită în ceea ce priveşte circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.pen. reţinută doar la infracţiunea de furt. Conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei, reţinută drept circumstanţă atenuantă în acord cu dispoziţiile art. 74 lit. a C.pen., se răsfrânge asupra tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere că ele au fost comise cu aceeaşi ocazie. Astfel, nu se poate considera că doar în raport cu una dintre infracţiuni a avut anterior o conduită corespunzătoare, iar în raport cu celelalte nu, pentru a fi aplicată această circumstanţă atenuantă judiciară doar uneia dintre infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, constatând că deja s-a dat eficienţă conduitei corespunzătoare a inculpatului în societate, atunci când s-au aplicat pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, Curtea constată că, pe de o parte, reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a C.pen. doar la infracţiunea de furt este nelegală, iar pe de altă parte aplicarea acesteia la toate infracţiunile comise de inculpat nu este justificată.
Sub acest aspect, Curtea constată că sunt fondate criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.
În ceea ce priveşte aplicarea unui spor de pedeapsă ca urmare a regulilor concursului de infracţiuni, Curtea constată că în acord cu dispoziţiile art. 33 lit a rap. la art. 34 lit. b C.pen. aplicarea acestuia este facultativă, instanţele având obligaţia de a motiva necesitatea aplicării acestuia, iar nu neaplicarea lui.
Raportat la circumstanţele concrete ale speţei, Curtea apreciază că în mod corect primele instanţa au considerat că nu este necesară majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor, o sancţiune în cuantum de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, fiind suficientă pentru realizarea scopului preventiv şi coercitiv prev. de art. 52 C.pen.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., Curtea a admis recursul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei penale nr. 69/A din 11 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia penală, a casat hotărârea penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 516/2010 a Judecătoriei Alba Iulia numai sub aspectul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal la infracţiunea de furt calificat şi, rejudecând cauza în aceste limite, a înlăturat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) din Codul penal de la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 4 , art. 209 alin. 1, lit. g, i din Codul penal.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale atacate.
