Recurs. Individualizarea pedepsei. Gresita retinere a circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art.74 lit.a si c din Codul penal.
ART. 74
Împrejurari care pot constitui circumstante atenuante
Urmatoarele împrejurari pot fi considerate circumstante atenuante:
a) conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii;
b) staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
c) atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.
Împrejurarile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Circumstantele atenuante judiciare, au doar un caracter facultativ si retinerea lor nu este justificata în raport cu gradul ridicat de pericol social al infractiunilor savârsite, observându-se ca atitudinea procesuala sincera pe care a manifestat-o inculpatul s-a datorat prinderii sale în flagrant si a fost corect evaluata de prima instanta, prin stabilirea unei durate minime a pedepselor stabilite si suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I Penala -Decizia Penala nr.1953/R/13 decembrie 2010)
Prin Sentinta penala nr.510/F din data de 18 iunie 2010, pronuntata în Dosarul nr.21522/300/2009, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti – Sectia Penala a hotarât astfel:
I. În temeiul art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g, i din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S.G.C.I. (fiul lui V. si M., nascut la data de … .. în Bucuresti, CNP 19…..) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele stabilite în cauza si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele stabilite în cauza si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.861 alin.1 si 2 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.861 alin.1 si 2 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.863 alin.1 si 2 din Codul penal, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
În temeiul art.863 alin.1 si 2 din Codul penal, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
– sa se prezinte la sediul Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti la datele fixate de consilierii de probatiune;
– sa se prezinte la sediul Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti la datele fixate de consilierii de probatiune;
– sa anunte, în prealabil, aceluiasi serviciu de probatiune orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
– sa anunte, în prealabil, aceluiasi serviciu de probatiune orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
– sa comunice si sa justifice aceluiasi serviciu de probatiune schimbarea locului de munca;
– sa comunice si sa justifice aceluiasi serviciu de probatiune schimbarea locului de munca;
– sa comunice aceluiasi serviciu de probatiune informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
– sa comunice aceluiasi serviciu de probatiune informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În temeiul art.359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.864 din Codul penal, a caror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.864 din Codul penal, a caror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei închisorii.
A constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv în perioada 07 octombrie 2009 – 13 noiembrie 2009.
II. În temeiul art.26 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g, i din Codul penal, a condamnat pe inculpatul L. C. (fiul lui V. si G., nascut la data de …. în Bucuresti, CNP 18…..) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A constatat ca inculpatul a fost retinut preventiv la data de 07 octombrie 2009.
În temeiul art.14 si art.346 din Codul de procedura penala rap. la art.998-999 si art.1003 din Codul civil, a obligat pe inculpati, în solidar, la plata catre partea civila E. M. a sumei de 2.800 lei, reprezentând despagubiri materiale.
În temeiul art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a confiscat cele doua chei folosite la savârsirea infractiunii de furt calificat.
În temeiul art.191 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala, a obligat pe fiecare inculpat la plata catre stat a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut în fapt ca, la data de 07 octombrie 2009, în jurul orei 0100, inculpatul S.G.C.I. a sustras din Bucuresti, Soseaua Pantelimon nr.48, sectorul 2, cu ajutorul unor chei de la un alt autovehicul, autoturismul marca Dacia 1310 cu numar de înmatriculare B-42-ZAX, apartinând partii vatamate E.M. La savârsirea acestei fapte, au ajutat, în baza unei întelegeri prealabile privind furtul unui autoturism si vânzarea lui ulterioara, inculpatul L. C. si o a treia persoana, care au stat de paza, pentru ca autorul sa nu fie surprins. Dupa ce inculpatul S.G.C.I. a patruns în autoturism, l-a pornit si l-a condus pe drumurile publice, în timp ce inculpatul L. C. se afla pe scaunul din dreapta fata, iar cea de-a treia persoana pe bancheta din spate. La un moment dat, cei doi inculpati au facut schimb de locuri, astfel ca si inculpatul L.C. a condus autoturismul sustras pâna la intersectia Bulevardului Chisinau cu Strada Al. Ilia, unde, dându-si seama ca sunt urmariti de catre un echipaj de politie, cei trei ocupanti ai autoturismului au coborât din acesta si au fugit în directii diferite, cei doi inculpati fiind în cele din urma prinsi.
În drept, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului S.G.C.I. (savârsita împreuna cu alte doua persoane, într-un loc public, în timpul noptii si prin folosirea unor chei mincinoase) de luare a unui autoturism din posesia partii vatamate E. M., fara consimtamântul acesteia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept si a-l vinde, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g, i din Codul penal.
În privinta aceluiasi inculpat, a constatat ca fapta acestuia de conducere a autoturismului furat pe drumurile publice, fara a avea permis de conducere, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În privinta aceluiasi inculpat, a constatat ca fapta acestuia de conducere a autoturismului furat pe drumurile publice, fara a avea permis de conducere, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
De asemenea, Judecatoria a constatat ca fapta inculpatului L.C. de a-l ajuta, prin asigurarea pazei, pe primul inculpat la luarea, în împrejurarile anterior mentionate, a unui autoturism din posesia partii vatamate E. M., fara a exista consimtamântul acesteia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept si a-l vinde, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat, prevazuta de art.26 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g, i din Codul penal.
În cazul ambilor inculpati, Judecatoria a constatat ca infractiunile savârsite de acestia se afla în concurs real, conform art.33 lit.a din Codul penal, fiind savârsite prin actiuni diferite, mai înainte de a interveni o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S.G.C.I., Judecatoria a tinut seama de criteriile prevazute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social al fiecarei fapte savârsite, împrejurarile concrete de comitere, limitele de pedeapsa prevazute de lege si persoana inculpatului, apreciind ca nu se pot retine în favoarea acestuia circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal, întrucât conduita buna presupune mai mult decât lipsa antecedentelor penale si nici circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, deoarece cooperarea sa cu organele judiciare este consecinta fireasca a prinderii lui în flagrant.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului L.C., Judecatoria a tinut seama de criteriile prevazute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social al fiecarei fapte savârsite, împrejurarile concrete de comitere, limitele de pedeapsa prevazute de lege si persoana inculpatului, apreciind ca nu se pot retine în favoarea acestuia circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal, întrucât conduita buna presupune mai mult decât lipsa antecedentelor penale si nici circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, deoarece a manifestat o atitudine nesincera.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate fiecarui inculpat, raportat la circumstantele personale si la modul de savârsire a faptelor, Judecatoria a apreciat ca pronuntarea condamnarii constituie, prin ea însasi, un avertisment suficient pentru ca inculpatii sa nu mai savârseasca si alte infractiuni, astfel ca a dispus, în cazul amândurora, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei respective.
Pe latura civila, constatând ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale (prejudiciu, fapta ilicita, raport cauzal si vinovatie), iar cuantumul pretentiilor formulate nu este de natura a depasi costul reparatiilor necesare pentru avariile constatate la autoturismul furat, conform înscrisurilor prezentate de partea vatamata, Judecatoria a admis actiunea civila formulata de aceasta, obligându-i pe inculpati, în solidar, la plata catre aceasta a sumei de 2.800 lei, reprezentând despagubiri materiale.
Împotriva acestei sentinte, a declarat apel în termenul legal (la data de 22 iunie 2010) inculpatul S.G.C.I., care a solicitat reducerea pedepselor stabilite pentru infractiunile retinute în sarcina sa sub minimul special prevazut de lege, în considerarea circumstantelor sale personale favorabile.
Prin Decizia penala nr.601/A din data de 27 septembrie 2010, pronuntata în Dosarul nr.21522/300/2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a admis apelul declarat de acest inculpat, a desfiintat în parte sentinta atacata si, în fond, rejudecând, a hotarât astfel:
În temeiul art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, g, i cu aplic. art.74 lit.a, c si art.76 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S.G.C.I. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
A facut aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
A facut aplicarea art.71 – 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.74 lit.a, c si art.76 lit.d din Codul penal, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate si a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 6 luni închisoare.
A facut aplicarea art. 71 – 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
În temeiul art.861 alin.1 si 2 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în suma de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a constatat ca prima instanta a stabilit o situatie de fapt corecta si a dat o încadrare juridica justa faptelor retinute în sarcina inculpatului apelant.
În schimb, Tribunalul a apreciat ca pedepsele aplicate inculpatului pentru cele doua infractiuni au fost în mod gresit individualizate.
Astfel, facând referire la dispozitiile art.72 din Codul penal, Tribunalul a constatat ca, într-adevar, faptele inculpatului prezinta un grad de pericol social concret ridicat, în raport cu modalitatea de comitere a acestora, împrejurare ce, în principiu, nu ar permite reducerea pedepselor.
Însa, având în vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, ca, în cursul procesului penal, a avut o atitudine de recunoastere si regret a faptelor comise si ca, din caracterizarile numitilor S. E., V. M., V. S., D. I.si S. A., rezulta ca este cunoscut drept o persoana civilizata si respectuoasa, care provine dintr-o familie serioasa, Tribunalul a apreciat ca se impune retinerea în favoarea sa a circumstantelor atenuante prevazute de art.74 lit.a, c din Codul penal, cu consecinta coborârii pedepselor, pentru ambele infractiuni, sub minimul special, conform art.76 lit.c, d din Codul penal, pâna la câte o durata apta sa asigure realizarea scopului preventiv-educativ reglementat în art.52 din Codul penal.
În privinta pedepsei accesorii, Tribunalul a apreciat ca interzicerea dreptului constitutional de a alege nu este justificata, acesta neaflându-se în legatura directa cu natura infractiunilor retinute în cauza. Tot astfel, interzicerea dreptului de a ocupa o functie, de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate este exclusa, în absenta oricarei conexiuni, având semnificatie penala, între faptele inculpatului si o anumita functie, profesie sau activitate, care sa îi fi facilitat acestuia savârsirea acelor fapte.
În schimb, Tribunalul a apreciat ca natura si modalitatea de comitere a infractiunilor, în ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului, conduc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, care i-au fost interzise acestuia, drept pedeapsa accesorie.
Împotriva deciziei Tribunalului, au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti (la data de 30 septembrie 2010) si inculpatul S.G.C.I. (prin intermediul aparatorului ales care i-a asigurat asistenta juridica în fata primei instante, la data de 07 octombrie 2010).
Recursurile astfel declarate în cauza au fost înaintate de Tribunal si înregistrate pe rolul acestei Curti la data de 15 noiembrie 2010.
În motivele scrise de recurs, sustinute ca atare si cu ocazia dezbaterilor, Parchetul, invocând cazul de casare prevazut de art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedura penala, a criticat decizia instantei de apel sub aspectul individualizarii pedepselor aplicate inculpatului pentru cele doua infractiuni retinute în sarcina acestuia, sustinând ca, în mod netemeinic, au fost retinute, în favoarea sa, circumstantele atenuante judiciare prevazute de art.74 lit.a si c din Codul penal, în conditiile în care inculpatul nu a avut, anterior acelor infractiuni, o conduita sociala corespunzatoare, fiind sanctionat administrativ, în anul 2006, pentru savârsirea unei infractiuni de furt, atitudinea procesuala sincera pe care a manifestat-o a fost determinata de prinderea lui în flagrant, iar infractiunile ce fac obiectul judecatii prezinta un grad ridicat de pericol social. În consecinta, Parchetul a solicitat casarea deciziei atacate si mentinerea sentintei primei instante, apreciind ca, prin aceasta din urma, s-a realizat o individualizare justa a pedepselor aplicate inculpatului.
Inculpatul, în motivele scrise de recurs, sustinute si cu ocazia dezbaterilor de catre aparatorul desemnat din oficiu sa-i asigure asistenta juridica (în lipsa acestuia si a aparatorului sau ales), întemeindu-se pe acelasi caz de casare, a solicitat reducerea pedepselor la care a fost condamnat si schimbarea modalitatii de executare a pedepsei rezultante, în sensul suspendarii ei conditionate, conform art.81 din Codul penal. În acest sens, inculpatul a invocat lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuala sincera, vârsta tânara, gradul scazut de pericol social al infractiunilor savârsite, precum si împrejurarea ca, în prezent, si-a gasit un loc de munca în strainatate, astfel ca, în situatia mentinerii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante, se afla în imposibilitatea de a se prezenta la Serviciul de Probatiune, atunci când va fi chemat si de a respecta obligatia de a nu parasi localitatea de domiciliu pe anumite perioade.
Analizând hotarârile pronuntate de instantele inferioare, în raport cu toate actele si lucrarile dosarului, cu motivele anterior mentionate, precum si din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prevazute în art.3859 alin.3 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca recursul Parchetului este fondat, în timp ce recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în cele ce urmeaza:
Instanta de apel a aplicat inculpatului, pentru cele doua infractiuni concurente retinute în sarcina acestuia, pedepse gresit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, acordându-i în mod netemeinic, pentru fiecare dintre infractiunile respective, beneficiul circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art.74 lit.a si c din Codul penal.
Astfel, în privinta inculpatului, este lipsita de fundament retinerea unei conduite bune înainte de savârsirea infractiunilor ce fac obiectul judecatii, în conditiile în care, potrivit fisei de cazier judiciar (fila 66, d.u.p.), acestuia i-a fost aplicata, în anul 2006, sanctiunea amenzii administrative pentru comiterea unei fapte penale de aceeasi natura cu una dintre infractiunile respective (furt), iar caracterizarile pozitive invocate de instanta de apel, desi se pretinde ca provin de la cinci persoane, apar consemnate, în mod surprinzator, în cuprinsul unei singure declaratii olografe (fila 51, d.f.), ceea ce creeaza un dubiu serios asupra realitatii si credibilitatii lor, în plus ele având un caracter vadit formal, prin evidentierea unui comportament normal pentru orice cetatean.
De asemenea, este lipsita de temei si retinerea împrejurarii ca inculpatul a adoptat o conduita corespunzatoare dupa savârsirea infractiunilor, omitându-se, în mod nepermis, faptul ca, fiind urmarit, împreuna cu ceilalti doi participanti, de catre o patrula a politiei, a încercat sa fuga, abandonând autoturismul sustras si a fost prins, dupa alertarea si a altor echipaje de politie, ca urmare a eforturilor conjugate ale acestora, la o distanta de aproximativ 100 de metri, astfel cum rezulta din procesul verbal de cercetare (filele 12-14, d.u.p.), împrejurarea respectiva având, de altfel, un rol determinant în adoptarea ulterioara, de catre inculpat, a unei atitudini procesuale de recunoastere a faptelor comise.
În acelasi timp, retinerea circumstantelor atenuante judiciare anterior mentionate, care au doar un caracter facultativ, nici nu este justificata în raport cu gradul ridicat de pericol social al infractiunilor savârsite, care au presupus sustragerea, pe timp de noapte, dintr-un loc public si prin folosirea de chei potrivite, a unui autoturism (caruia i-au fost cauzate avarii, pentru repararea carora nu s-a avansat pâna în prezent de catre inculpat nicio suma de bani), în vederea vânzarii lui ulterioare, conform întelegerii prealabile a celor trei participanti, precum si conducerea acestuia, fara permis, pe drumurile publice, periclitând astfel si siguranta celorlalti participanti la traficul rutier.
În plus, aspectele favorabile inculpatului (lipsa unei condamnari anterioare, atitudinea procesuala sincera si cooperanta manifestata în cursul urmaririi penale si al judecatii în prima instanta, ulterior acesta nemaiprezentându-se în fata instantelor de control judiciar, vârsta tânara) au constituit deja motivele unei duble clemente ce i-a fost acordata de catre cea dintâi instanta, pe de o parte, prin stabilirea unor pedepse la nivelul minimului special prevazut în fiecare norma de incriminare, iar, pe de alta parte, prin suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante aplicate.
Astfel fiind si având în vedere ca Parchetul nu a atacat cu apel sentinta primei instante, Curtea concluzioneaza ca, desi pedepsele aplicate de instanta respectiva sunt ele însele nejustificat de mici, iar beneficiul suspendarii sub supraveghere este cel putin discutabil, în raport cu toate împrejurarile anterior mentionate, se impune a fi mentinuta acea sentinta, care, în mod netemeinic, a fost desfiintata, prin admiterea gresita a apelului declarat de inculpat.
În ceea ce priveste recursul inculpatului, Curtea, reiterând aspectele deja evidentiate, constata ca nu exista motive pentru reducerea pedepselor stabilite pentru cele doua infractiuni concurente retinute în sarcina acestuia si nici pentru modificarea modalitatii de executare a pedepsei rezultante aplicate, întrucât suspendarea conditionata a executarii pedepsei respective (3 ani închisoare) nu este, în mod legal, posibila, fiind împiedicata de dispozitiile art.81 alin.2 din Codul penal, care, în cazul concursului de infractiuni, permit acordarea acestui beneficiu numai în cazul unei pedepse rezultante de cel mult 2 ani.
În acelasi timp, Curtea constata ca împrejurarea invocata de inculpat sub cel din urma aspect, respectiv existenta unui loc de munca în strainatate, pe de o parte, nu a fost dovedita, iar, pe de alta parte, chiar reala daca ar fi, nu îl împiedica pe acesta, în mod obiectiv, sa se prezinte la Serviciul de Probatiune, putând stabili, împreuna cu consilierul desemnat de acel serviciu pentru supravegherea sa, în aplicarea dispozitiilor art.863 alin.1 lit.a teza a II-a din Codul penal, date de înfatisare care sa nu afecteze munca prestata si, de asemenea, putând parasi localitatea de domiciliu (municipiul Bucuresti), chiar pentru o perioada mai îndelungata, cu conditia anuntarii prealabile a acestei deplasari si a întoarcerii corespunzatoare, conform art.863 alin.1 lit.b din Codul penal.
Fata de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, va casa în întregime decizia instantei de apel si va mentine sentinta primei instante, cheltuielile judiciare ramânând în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 din Codul de procedura penala.
Totodata, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedura penala, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C.I., pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare catre stat, conform art.192 alin.2 din Codul de procedura penala, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistenta juridica obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justitiei.
