Renunţarea la aplicarea pedepsei. cirumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. a codul penal


Prin sentinţa penală nr. 390 din data de 06.06.2014 pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 1273/227/2014 a renunţat la aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare faţă de inculpatul T.S., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2, art. 76 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea calificării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.

În baza art. 81 Cod penal, s-a aplicat inculpatului un avertisment.

S-a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei pentru urmărirea penală şi 150 lei pentru judecată.

Pentru a dispune în acest sens instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 15.03.2013, în jurul orei 01.30, inculpatul T.S. conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare SV ……., pe str……., din mun. Fălticeni, fiind oprit în trafic pentru control de un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Fălticeni – Biroul de Ordine Publică.

Organele de poliţie i-au solicitat învinuitului să prezinte actele de identitate, permisul de conducere, precum şi actele autoturismului, acesta prezentând documentele solicitate.

Deoarece prezenta halena alcoolică, organele de poliţie i-au solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a devenit agitat şi agresiv, vrând să fugă cu intenţia de a se sustrage.

 Inculpatul a fost condus la sediul Poliţiei Municipiului Fălticeni, unde, la ora 01.42 T.S. a fost testat cu aparatul etilotest seria ARZF-0427, care a indicat o valoare de 0.50 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 13).

Având în vedere rezultatul indicat de etilotest, organele de poliţie i-au solicitat inculpatului să se supună recoltării probelor biologice, astfel că acesta a fost condus, cu acordul său, la Spitalul Municipal Fălticeni, unde însă a refuzat să i se recolteze probe biologice şi a refuzat să semneze atât buletinul de examinare clinică completat de medicul de gardă din unitatea medicală, cât şi procesul verbal aferent.

În drept, reţine prima instanţă, fapta inculpatului  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „refuz sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei „ prevăzute şi pedepsite de art. 337 alin.1 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 337 alin1 Cod penal, instanţa a reţinut că elementul material constă  în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării probelor biologice are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge. Alcoolemia se determină în urma analizei toxicologice de laborator efectuată post factum în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale”

S-a reţinut că acţiunea inculpatului, care refuză sau se sustrage de la prelevarea probelor biologice, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l, realizează elementul material al infracţiunii de „refuz sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei„ prevăzute şi pedepsite de art. 337 alin.1Cod penal, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul siguranţei publice, valoare socială ocrotită penalmente.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

 Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit şi apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea din fişa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanţei la fila 10 (dosar de urmărire penală), a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de la 1 la 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Mai mult decât atât în momentul săvârşirii faptei inculpatul se afla sub influenţa unei puternice tulburări şi datorită istoricului medical al membrilor familiei sale, mama inculpatului în prezent decedată fiind în evidenţă cu mai multe afecţiuni grave (f. 53 dosar).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în partea introductivă a deciziei de faţă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate cât şi cauza sus toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin.(2) Cod procedură penală, instanţa constată apelul întemeiat.

Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fila 04); procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 3); buletin de examinare clinică şi proces verbal de prelevare cu seria 00063542 (filele 14-15); bandă alcooltest seria ARZF-0427 (fila 13); declaraţiile inculpatului T.S. (filele 07-12), care în faţa primei instanţe a solicitat aplicarea procedurii simplificate, a rezultat, dincolo de orice îndoială, că la data de 15.03.2013, ora 01.30, inculpatul T.S. a fost depistat de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Fălticeni –Biroul Ordine Publică, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare SV ………, pe str.1 Mai, din mun. Fălticeni, fiind în trafic pentru control.

Ulterior, la ora 01.42, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0.50 mg/l alcool pur în aerul expirat, apoi  fiind condus la Spitalul Municipal Fălticeni de către organele de poliţie, i s-a solicitat să se supună recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul T.S. a refuzat prelevarea de probe biologice.

Cât priveşte textul de lege aplicabil în speţă pentru infracţiunea comisă, deşi din considerentele sentinţei nu rezultă că a avut loc o analiză comparativă între cele două legi succesive, dat fiind faptul că infracţiunea a fost comisă sub imperiul O.U.G. nr. 195/2002, iar hotărârea a fost pronunţată după intrarea în vigoare a actualului Cod penal, curtea constată că în mod corect s-a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art.337 Cod penal, care prevede limite de pedeapsă mai mici( închisoarea de la 1 la 5 ani) faţă de  art. 87 alin.(5) din O.U.G. nr. 19572002 care prevedea o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 7 ani.

Referitor la soluţia primei instanţe de renunţa la aplicarea pedepsei, după ce, în prealabil, i-a stabilit o pedeapsă de 8 luni închisoare, curtea constată că aceasta este nelegală şi netemeinică,  pentru motivele invocate şi de parchet.

Astfel, spre deosebire de instituţia amânării aplicării pedepsei, care presupune stabilirea unei pedepse cu amenda sau de cel mult 2 ani închisoare, renunţarea la aplicarea pedepsei exclude stabilirea unei pedepse, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 80 şi 81 Cod penal, acesta din urmă prevăzând sancţiunea avertismentului, care sete o sancţiune administrativă ce nu poate coexista cu o pedeapsă penală, aşa cum în mod nelegal a considerat prima instanţă.

 Pe de altă parte, aşa cum în mod corect a invocat şi parchetul, hotărârea primei instanţe de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, este şi netemeinică, motivat de faptul că, nu se poate aprecia că infracţiunea comisă de inculpat ar prezenta o gravitate redusă, având în vedre că, însăşi prin natura ei, este o infracţiune de pericol, acesta sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice, printr-un comportament agresiv şi violent, deşi aparatul etilotest indicase o valoare de 0.50 mg/l alcool pur în aerul expirat. Totodată, la aprecierea gravităţii faptei nu se poate face abstracţie nici de împrejurarea că inculpatul, în momentul în care i s-a cerut să se supună testării cu aparatul alcooltest,  a devenit agitat şi agresiv, vrând să fugă cu intenţia de a se sustrage.

De asemenea, curtea nu a putut identifica cum putea inculpatul să depună eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, aşa cum a reţinut prima instanţă, dat fiind faptul că infracţiunea comisă de acesta este una de pericol, iar despre înlăturarea consecinţelor infracţiunii se poate vorbi doar în cazul infracţiunilor de rezultat.

Prin urmare, curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 80 şi următoarele din Codul penal, impunându-se stabilirea unei pedepse pentru infracţiunea comisă de inculpat, pedeapsă la a cărei individualizare va avea în vedere criteriile generale prevăzute la art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul concret de comitere a infracţiunii, elemente ce au fost descrise mai sus, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită( siguranţa circulaţiei pe drumurile publice), lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, care este tânăr, căsătorit, are un copil minor, are studii superioare, este de profesie educator, precum şi conduita sa procesuală sinceră de recunoaştere şi regretare a faptei comise.

Aşa fiind, curtea apreciază că o pedeapsă de 8 luni închisoare ce-i va fi stabilită inculpatului, exprimă în concret gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea acestuia, aspecte care au fost evaluate prin prisma criteriilor ce au fost mai sus enunţate.

Totodată, curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 83 Cod penal, referitoare la amânarea aplicării pedepsei, şi anume: pedeapsa stabilită prin decizia de faţă nu depăşeşte 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii( de fapt nu are deloc antecedente penale), şi-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii(  obligaţie pe care instanţa nu o apreciază că ar fi necesară raportat la împrejurările concrete ale speţei), iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de faţă este mai mică de 7 ani.

Aşadar, curtea apreciază că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile favorabile pe care acesta le are de a se îndrepta, aplicarea imediată a pedepsei stabilite prin decizia de faţă nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 2 ani, conform art. 84 şi 85 Cod penal, urmând ca acesta să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Totodată, curtea va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 Cod penal, referitoare la cazurile revocării amânării aplicării pedepsei.

Faţă de cele expuse mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va admite apelul parchetului şi va desfiinţa în parte sentinţa apelată, în sensul arătat în cele ce preced, urmând să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.