Art.85 c.p.civ. Aplicabilitatea art.153 c.p.civ. Citare. Termen în cunoştinţă .
Potrivit art. 85 c.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 153 alin. 1 c.pr.civ., partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăţişare ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă prezumându-secă ea cunoaşte termenele ulterioare .
Prezumţia instituită de disp. art. 153 c.pr.civ. nu poate fi considerată o prezumţie absolută , astfel că partea în raport de care funcţionează prezumţia că are cunoştinţă de toate termenele ulterioare ca urmare a prezentării personal sau prin mandatar la unul din termenele de judecată, poate să invoce împrejurări care au indus-o în eroare cu privire la termenele acordate după cel pe care l-a luat în cunoştinţă ,deşi, părţii respective îi revine obligaţia de a face toate demersurile în vederea obţinerii informaţiilor legate de noile termene de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. 7395/318/2010, reclamanta SC Energomontaj SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii U. I, Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Târgu – Jiu şi Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1516578/28.05.2009, emis pe numele pârâtului U I.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate contestat s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului prin nesocotirea dispoziţiilor legale şi prin individualizarea terenului în suprafaţă de 1159 mp, în mod arbitrar prin acest titlu s-a suprapus peste terenul proprietatea reclamantei, producându-se astfel o vătămare a dreptului său de proprietate.
A arătat reclamanta că printr-o acţiune în revendicare pârâtul a solicitat ca societatea reclamantă să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1159 mp care se suprapune parţial peste suprafaţa de 36.823,512 mp, proprietatea societăţii reclamante, motiv pentru care a solicitat Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate eliberat pârâţilor, acte care i-au fost înaintate ( incomplet, fără HCJ de validare ) cu adresa nr. 18/2/11.02.2010 a OCPI Gorj.
A susţinut reclamanta că, analizând actele transmise, a constatat că acest titlu de proprietate a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legilor fondului funciar, în condiţiile în care Comisa Locală de fond funciar avea obligaţia de a verifica dacă pârâtul mai avea calitatea de a solicita emiterea titlului de proprietate pe terenul situat pe vechiul amplasament atâta timp cât, anterior, terenul fusese atribuit în mod legal societăţii reclamante, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate M03 nr. 3403 din 10.06.1997, devenit proprietate conform contractului de vânzare – cumpărare pe acţiuni nr. 7/2001, încheiat cu AVAS.
S-a mai arătat, de asemenea, că situaţia juridică a terenului reconstituit prin titlu de proprietate pârâtului trebuia lămurită anterior emiterii acestuia, întrucât prin Decretele prezidenţiale nr. 309/1983, nr. 9/1986 şi nr. 98/1988 au fost scoase din fondul agricol şi forestier, expropriate şi trecute în proprietatea statului şi date în administrarea Ministerului Energiei Electrice terenurile identificate prin anexele la aceste acte normative, în scop de utilitate publică, şi anume construirea centralei electrice de termoficare Tg-Jiu, inclusiv terenul revendicat de pârât pe vechiul amplasament.
A precizat reclamanta că, în conformitate cu prevederile HG 834/1991, cu privire la stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat în baza documentaţiei întocmite în aplicarea dispoziţiilor art. 19, 20 din Legea 15/1990, Ministerul Industriilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societăţii reclamante pentru suprafaţa de 36823,51 mp şi acest certificat de atestare a fost transcris în registrul de transcripţiuni imobiliare al Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. 7202/1997 şi intabulat în Cartea funciară a localităţii Tg-Jiu sub nr. 4688.
Că, prin privatizarea integrală dreptul de proprietate al societăţii reclamante s-a consolidat şi a devenit opozabil erga omnes, iar pârâtul nu mai era îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în condiţiile în care acesta nu mai era liber la data reconstituirii dreptului de proprietate, fiind atribuit legal societăţii reclamante ( certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind eliberat în baza adresei nr. 299/28.07.1997 a Primăriei Municipiului Tîrgu Jiu conform căreia terenul în suprafaţă de 36823,51 mp nu mai făcea obiectul Legii nr. 18/1991 ).
Prin sentinţa civilă 6207/24.09.2010 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 7395/318/2010 a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC Energomontaj SA Bucureşti , în contradictoriu cu pârâţii U. I., Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Târgu – Jiu şi Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 1516578/28.05.2009 (care a avut la bază HCJ Gorj 4919/2008) pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1159 mp situată în Tg-Jiu, tarlaua 100, parcela 28, cu vecinătăţile: N – Piciu Gheorghe, V – De 39, S – Alisandroaie Dumitru, V – CET Romaneşti, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pe vechiul amplasament deţinut de către pârât anterior cooperativizării, dovada dreptului de proprietate fiind făcută de reclamant cu actul de vânzare cumpărare din 08.03.1953-fila 135; că după cum reiese din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Militaru Marian în dosarul nr. 560/318/2010 suprafaţa de 641 mp teren asupra căruia i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate se regăseşte atât în titlul de proprietate eliberat acestuia, cât şi în certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de reclamantă, fiind edificată pe acest teren o construcţie metalică .
S-a arătat că reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1516578/28.05.2009, emis pe numele pârâtului U. I. pe motiv că terenul din acest titlu ar fi fost expropriat încă din anii 1983-1988, că asupra terenului în litigiu i s-a eliberat reclamantei un Certificat de atestarea a dreptului de proprietate seria M03, nr. 3403/10.06.1997 şi că eliberarea titlului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii 1/2000, neţinându-se seama de faptul că terenul era expropriat şi afectat de lucrările de exploatare, iar terenul nu se găsea la data de 01.01.1990 în perimetrul CAP –ului, însă a apreciat instanţa că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că terenul în litigiu ar fi fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat ( simpla existenţă a unei barăci metalice pe acest teren nefiind o dovadă suficientă în acest sens, în condiţiile în care a fost, totuşi, posibilă punerea în posesie a pârâtului cu acest teren – împrejurare din care se poate concluziona că terenul era liber la data punerii în posesie, nefiind afectat de vreo lucrare specifică celor pentru care s-a expropriat ) şi nici a faptului că pârâtul ar fi beneficiat de o justă despăgubire pentru terenul expropriat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta reclamantă SC Energomontaj SA Bucureşti .
O primă critică adusă sentinţei vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 c.pr.civ., sens în care a invocat faptul că la termenul de judecată din 10.09.2010 recurenta a insistat pentru intervenţia instanţei în obţinerea unui punct de vedere oficial din partea Consiliului Local Tg-Jiu şi că pentru a lua cunoştinţă de adresele transmise, instanţa de fond a amânat cauza la data de 8.10.2010 ( dovada – informaţii portalul instanţei); că fără a proceda la citarea societăţii pentru a aduce la cunoştinţă stabilirea unui alt termen de judecată şi anume 24.09.2010 , instanţa a procedat la judecarea cauzei cu lipsă de procedură.
Astfel, s-a apreciat incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 c.pr.civ.
O altă critică adusă sentinţei vizează încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 c.pr.civ. ) sens în care s-a arătat că nu s-a dat eficienţă dispoz. art. 129 alin. 5 c.pr.civ. referitoare la rolul activ al instanţei şi în acest sens nu s-au analizat motivele de fapt şi de drept invocate în acţiunea de nulitatea titlului de proprietate şi nu s-a dispus administrarea de probe pentru a se stabili dacă a fost sau nu respectată legea în emiterea titlului contestat .
S-a făcut trimitere la situaţia de fapt a dezafectării obiectivului de investiţii CET Tg-Jiu, condiţie în care s-au emis titluri de proprietate pentru terenurile ce fuseseră afectate acestor investiţii, dar CET Romaneşti şi Energomontaj SA erau persoane juridice diferite , singura legătură fiind doar de vecinătate, recurenta fiind persoană juridică privată – societate pe acţiuni.
În acest sens s-a invocat că nu s-a stabilit regimul juridic al terenului, că reconstituirea pe vechiul amplasament era posibilă dacă terenul nu s-ar fi atribuit legal altor persoane.
A mai invocat că fiind teren intravilan, atribuirea în proprietate se putea face conform art. 36 din L. 18/1991 prin ordin al prefectului.
S-a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii cu natura pricinii ( art. 304 pct. 7 c.pr.civ.), în sensul că instanţa de fond interferează comentarii privind conţinutul cauzei ce are ca obiect acţiunea în revendicare a pârâtului şi astfel că motivele respingerii acţiunii se raportează la obiectul altei cauze.
În contextul criticii formulate, a arătat că nu a contestat dreptul la reconstituire al pârâtului, ci amplasamentul acordat terenului reconstituit, iar instanţa de fond reţine că certificatul de atestare al dreptului de proprietate al recurentei a fost eliberat în baza adresei 299/1997 a Primăriei Mun. Tg-Jiu , făcând abstracţie de toate documentele ce justifică proprietatea privată a societăţii şi atribuirea legală a terenului; că instanţa de fond este preocupată mai mult de legalitatea titlului recurentei şi nu lămureşte valabilitatea titlului pârâtului.
În sensul dispoz. art. 304 pct.8 c.pr.civ. ce vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi schimbarea înţelesului vădit neîndoielnic a acestuia, recurenta a reiterat susţinerea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate şi asupra motivelor de nulitate invocate.
Reexaminând actele şi lucrările dosarului, recursul se priveşte a fi întemeiat în sensul celor ce urmează ;
Potrivit art. 85 c.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 153 alin. 1 c.pr.civ., partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăţişare ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă prezumându-secă ea cunoaşte termenele ulterioare .
La termenul din 25.06.2010 s-a prezentat pentru reclamanta SC Energomontaj SA Bucureşti consilier juridic S. E. , astfel că prin prezenţa reprezentantului , în conformitate cu disp. art. 153 c.pr.civ. se prezumă că reclamanta cunoaşte şi termenele ulterioare , respectiv termenul din 10.09.2010 şi 24.09.2010, termene ulterioare la care nu s-a mai prezentat reprezentantul reclamantei.
Prezumţia instituită de disp. art. 153 c.pr.civ. nu poate fi considerată o prezumţie absolută , astfel că partea în raport de care funcţionează prezumţia că are cunoştinţă de toate termenele ulterioare ca urmare a prezentării personal sau prin mandatar la unul din termenele de judecată, poate să invoce împrejurări care au indus-o în eroare cu privire la termenele acordate după cel pe care l-a luat în cunoştinţă. Dealtfel, părţii respective îi revine obligaţia de a face toate demersurile în vederea obţinerii informaţiilor legate de noile termene de judecată .
În speţă, recurenta reclamantă invocă faptul că pe portalul instanţei apare amânarea cauzei de la data de 10.09.2010 pentru termenul de 8.10.2010 şi în acest sens la fila 15 a dosarului de recurs a depus copie de pe portal, care atestă într-adevăr situaţia invocată şi corespunzător la fila 16 depune copie de pe acelaşi portal al instanţei în care pentru 10.09.2020 cauza apare amânată la data de 24.09.2010 , data reală la care de altfel aceasta s-a judecat pe fond.
Este astfel dovedită eroarea care nu este imputabilă părţii cu privire la termenul acordat în şedinţa publică din 10.09.2010, astfel că prezumţia stabilită de art. 153 al.1 c.pr.civ. nu mai poate fi reţinută ca fiind deplin aplicabilă în cauză, situaţia invocată de către recurentă cu privire la încălcarea regulilor de procedură în ceea ce o priveşte trebuind a fi raportată la dispoziţiile art. 105 al.2 c.pr.civ. în sensul că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor,iar în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Având în vedere textul imperativ al dispoz. art. 85 c.pr.civ., se apreciază că sunt incidente dispoz. art. 105 alin. 2c.p.civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 c.pr.civ.
Vătămare este în strânsă legătură cu însăşi modul de soluţionare a cauzei, apreciindu-se că instanţa de fond nu s-a preocupat în analizarea motivelor de nulitate invocate de către reclamantă, ci aşa cum susţine recurenta s-a preocupat mai mult de analizarea titlului de proprietate al reclamantei şi nu de valabilitatea titlului de proprietate al pârâtului, a cărui nulitate s-a solicitat.
Din această perspectivă este întemeiat şi motivele de recurs referitoare la lipsa de rol activ a instanţei de fond şi nelămurirea aspectelor importante ale cauzei, art. 304 pct.8 şi 9 c.pr.civ.
În contextul arătat, se apreciază că intră în discuţie şi o nesoluţionare a fondului cauzei, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 312 al. 5 c.pr.civ., conform cărora va fi admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe .
Cu ocazia rejudecării , va fi analizată cauza prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de către reclamantă prin cererea în nulitatea titlului de proprietate al pârâtului, nulitate care se raportează doar la amplasamentul terenului reconstituit pârâtului, motive reiterate şi prin cererea de recurs.
În acest sens, în condiţiile în care reclamanta a beneficiat anterior validării dreptului de proprietate pentru pârât de eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M o3 nr. 3403/10.06.1997 pentru terenul în litigiu , certificat care a fost transcris în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Tg-Jiu şi ulterior intabulat în cartea funciară, trebuia analizată valabilitatea titlului de proprietate emis pârâtului în baza HCJ 4919/1.09.2008 cu privire la amplasamentul care se suprapune peste cel cuprins în certificatul de atestare al dreptului de proprietate , aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual.
În acest context, era necesar a se analiza incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Leg. 1/2000, modificată prin Leg. 247/2005 invocate în susţinerea cererii de către reclamantă, respectiv dacă la momentul validării şi al emiterii titlului de proprietate se putea reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, în condiţiile în care acesta fusese atribuit reclamantei, deci trebuia constatat regimul juridic al terenului la momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi din perspectiva situaţiei invocate de către reclamantă că terenul învecinat lui SC Energomontaj SA ce a aparţinut CET Romaneşti a fost dezafectat şi a fost destinat ulterior reconstituirii în baza Legii fondului funciar şi că astfel terenul ce a fost afectat reclamantei, trecut în proprietatea statului prin decrete prezidenţiale, nu a fost pus la dispoziţia comisiei locale în vederea reconstituirii, dar şi prin raportare la situaţia investiţiilor existente pe teren şi utilitatea acestora pentru activitatea desfăşurată de reclamantă, plecând şi de la unul din principiile ce guvernează reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice, acela al respectării vechiului amplasament .
Dosar nr. 7395/318/2010 Decizia Nr. 46/2011 pronunţată la data de 13 Ianuarie 2011 la Tribunalul Gorj .
