Curtea de Apel a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei D.M. şi a respins recursul declarat de aceasta ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesual civile. Această capacitate este o reflecatre în plan procesual a capacitîţii civile de exerciţiu.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea acestora şi încetează la decesul lor, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În cauză, la momentul promovării recursului, 21 decembrie 2005, recurenta D.M. era decedată şi deci lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, motiv pentru care în temeiul art.41 cod pr. civ., a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei D.M. şi respins recursul declarat de aceasta ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
