CARACTERUL IMPERATIV AL NORMELOR PREVĂZUTE ÎN ART. 85 C.P.CIV.
Art. 85 – Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel
Prin d e c i z i a nr. 36/20 .01.2010 s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta M. M. cu domiciliul ales în ……….. la S.C.P. P. L. şi P. N. împotriva deciziei civile nr.285 pronunţată la 28 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu pârâtul M.D., domiciliat în …..
În fapt pin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr. 338/287/2009, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale, de cate 1 fiecare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1978, căsătorie desfăcută prin divorţ, prin sentinţa civilă nr.1603 pronunţată la 6.09.2002 de Judecătoria Rm.Sărat.
A mai arătat reclamanta că în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit un apartament, compus din două camere şi dependinţe, situat în Rm.Sărat, str. ….prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4016/17.03.1993.
Prin sentinţa civilă nr. 974 din 23 iunie 2008, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acţiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantă şi a omologat varianta I din raportul de expertiză întocmit de expert T. M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea interlocutorie din data de 31 martie 2009 s-a constatat calitatea de codevălmaşi a părţilor, în cote egale de câte 1/2 fiecare, asupra apartamentului situat în …….iar pentru evaluare şi propuneri de lotizare s-a numit expert în construcţii civile, expertiza fiind efectuată de către expert T. M., lucrare asupra căreia reclamanta, prin apărătorul său, nu a formulat obiecţiuni.
Având în vedere probele administrate şi încheierea pronunţată la data de 31 martie 2009, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanţa, în temeiul art. 36 din Codul familiei, a omologat varianta I din raportul de expertiză întocmit de expert Tibar Mircea Ion.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, invocând, în esenţă, că a fost lipsit de dreptul la apărare, întrucât nu a fost citat legal şi nu şi-a putut face apărările necesare.
-2-
Prin decizia nr. 285 pronunţată la 28 octombrie 2009, Tribunalul Buzău a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, cu legala citare a pârâtului–apelant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 297 alin.1 din Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În speţă, tribunalul a constatat că instanţa de fond a soluţionat pricina cu lipsă de procedură cu pârâtul care, practic, nu a fost citat pentru termenul din 23 iunie 2009 când s-a judecat cauza pe fond, iar prin acest procedeu s-au înfrânt dispoziţiile art.85 C.pr.civilă, pârâtul fiind lipsit de dreptul la apărare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta M. M. pentru următoarele motive:
O primă critică este că instanţa a apreciat în mod greşit că pârâtul nu a fost citat legal la instanţa de fond, în condiţiile în care acesta a fost citat la domiciliul ales, arătat chiar de pârât în cererea de divorţ, depunând la dosar sentinţa civilă prin care s-a pronunţat divorţul şi în care se arată domiciliul ales de pârât pentru a fi citat, care este acelaşi la care a fost citat şi în prezenta cauză.
În dezvoltarea motivului de recurs se precizează că pârâtul, în motivarea apelului, a arătat că a cunoscut de existenţa procesului, dar din motive de sănătate nu s-a prezentat în instanţă.
Mai mult, sentinţa instanţei de fond a fost comunicată la domiciliul ales şi a formulat apel în termen, o dovadă în plus că procedura de citare la domiciliul ales a fost corectă
Curtea a reţinut că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată critica recurentei că instanţa de apel a apreciat greşit că pârâtul nu a fost citat legal la instanţa de fond, întrucât la termenul din 11mai 2009 Judecătoria Rm. Sărat a dispus citarea pârâtului pentru termenul din 5 iunie 2009, însă, la acest termen pârâtul a lipsit, situaţie ce reiese din practicaua încheierii.
În dispozitivul încheierii instanţa a reţinut că părţile au termen în cunoştinţă, deşi în practica se menţionează că pârâtul a lipsit, astfel că, nu s-a mai dispus citarea acestuia pentru termenul din 23 iunie 2009, când a avut loc şi judecarea cauzei.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că pârâtul nu a fost citat pentru termenul din 23 iunie 2009, când a avut loc judecata cauzei, iar judecătorul a soluţionat cauza fără citarea tuturor părţilor, astfel cum se dispune în art. 85 C.pr.civilă.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, a respins recursul ca nefondat.
