Prin sentinţa civilă nr. 11295 din 23.12.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 8477/182/2014 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul C P în contradictoriu cu pârâta C L, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 08.03.1980 în Ulmeni, jud. Maramureş şi înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Comunei Ulmeni cu nr. 7 din 08.03.1980, din culpa comună a părţilor şi s-a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „A”.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 08.03.1980 din culpa ambilor soţi, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei acela de “A.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că relaţiile de familie s-au deteriorat întrucât pârâta este plecată perioade foarte lungi la fiica majoră a părţilor în Oradea, iar reclamantul, de asemenea, fiind liderul unui partid politic este plecat o lungă perioadă de timp de la domiciliu, astfel încât atunci când se întâlnesc la domiciliul comun, discuţiile dintre părţi nu mai sunt afective, ci sunt reproşuri din partea pârâtei cu privire la presupuse infidelităţi ale reclamantului şi la imposibilitatea de administrare a bunurilor comune aşa cum doreşte pârâta, în prezent părţile fiind despărţite în fapt de peste trei ani.
Pârâta nu a depus la dosar întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut că părţile s-au căsătorit în data de 08.03.1980, conform certificatului de căsătorie depus la dosar, din căsătoria lor rezultând copii, în prezent majori.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că în prezent nu mai există nicio afecţiune între părţi, pârâta fiind plecată foarte mult timp de acasă, astfel încât chiar la evenimentele din familie reclamantul a participat întotdeauna singur, martorii apreciind că în prezent relaţiile de familie dintre părţi nu mai pot fi reconciliate.
Raportat la situaţia de fapt expusă, la separarea în fapt a părţilor, instanţa a apreciat că între părţi nu mai există o viaţă de familie, astfel că raporturile dintre soţi fiind grav vătămate, continuarea căsătoriei este vădit imposibilă.
Pentru aceste considerente, raportat la dispoziţiile art. 373 lit. b) Cod civil, instanţa a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 08.03.1980 în Ulmeni, Maramureş, din culpa comună a părţilor.
Cu privire la numele postmatrimonial, instanţa a da eficienţă prevederilor art. 383 alin. 3 Cod civil, urmând a dispune revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „A”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C L, solicitând a se dispune admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în temeiul art. 480 alin. 2 raportat la alin. 3 teza a II-a al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă, întrucât judecata la instanţa de fond s-a făcut fără ca apelanta-pârâtă să fi fost legal citată; în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi judecarea procesului, evocând fondul şi pronunţând o nouă hotărâre.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că potrivit art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. În procesul civil, părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze, însă este necesar ca toate părţile din proces să fi fost legal citate. Regula este citarea părţilor, şi numai cu titlu de excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, judecata are loc fără citarea părţilor, sau citarea este lăsată la aprecierea instanţei.
Apelanta a precizat că prin acţiunea introductivă din data de 13.08.2014, deşi intimatul-reclamant arată că părţile sunt despărţite în fapt de peste 3 ani, totuşi se indică ca şi loc de citare şi comunicare a actelor de procedură pentru apelanta-pârâtă acelaşi domiciliu cu al intimatului-reclamant, respectiv municipiul Baia Mare, str. P, judeţul Maramureş. La data de 11.09.2014 se emite o adresă de către instanţă prin care se comunică apelantei-reclamante acţiunea de divorţ şi i se pune în vedere ca în termen de 25 de zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare, adresă ce se comunică acesteia la data de 16.09.2014 la adresa indicată prin acţiune, procedură îndeplinită prin depunere la cutia poştală întrucât destinatarul este absent (fila 18 dosar instanţa de fond). Între data emiterii adresei susmenţionate şi comunicarea sa, la data de 12.09.2014, intimatul-reclamant prin apărătorul ales, depune la dosarul cauzei o adresă prin care solicită ca toate actele de procedură să fie comunicate pârâtei şi la încă două adrese, întrucât aceasta locuieşte atât în U.str. P 95, cât şi în S, judeţul Bihor, solicitând totodată ca citarea pârâtei să se facă şi la aceste două adrese.
Aşadar, fără a ţine cont de adresa înregistrată de către intimatul-reclamant, instanţa de judecată comunică cererea principală doar la domiciliul apelantei-pârâte situat în municipiul Baia Mare, str. P, aceeaşi situaţie fiind incidentă şi în ceea ce priveşte citarea acesteia pentru primul şi unicul termen de judecată acordat în cauză, cel din data de 02.12.2014, şi de această dată actul de procedură fiind îndeplinit prin depunerea citaţiei în cutia poştală întrucât destinatarul este absent.
Apelanta-pârâtă nu avea cunoştinţă de existenţa acestui proces de divorţ, aflându-se astfel în imposibilitate atât fizică, cât şi morală de a formula apărări în sprijinul său, respectiv de a se prezenta în faţa instanţei de judecată pentru a-şi arăta poziţia procesuală.
Citarea părţilor are ca scop încunoştinţarea lor despre existenţa procesului, despre locul şi data şedinţei de judecată, scop ce nu a fost atins în prezenta cauză, întrucât apelanta-pârâtă nu a fost legal citată, nu a avut cunoştinţă de existenţa procesului de divorţ, aceasta aflând întâmplător în cursul zilei de 20.01.2015 despre existenţa acestui dosar de divorţ, precum şi despre Sentinţa civilă pronunţată, dată la care s-a şi prezentat la cabinet încheind cu dl. avocat AF un contract de asistenţă juridică pentru reprezentare în apel, în faţa Tribunalului Maramureş.
Adevăratul motiv pentru care intimatul-reclamant a introdus acţiunea de divorţ, formulând o serie de cereri de urgentare a acordării primului termenul de judecată şi a soluţionării cu celeritate a prezentei cauze, este că se află într-o relaţie extra-conjugală de aproximativ 2 ani de zile.
Analizând sentinţa apelată, Tribunalul reţine următoarele:
Prin cererea introductivă reclamantul C P a chemat-o în judecată pe pârâta C L, domiciliată în Baia Mare, str. P nr. 56, ap. 17, judeţul Maramureş, în vederea desfacerii căsătoriei, indicând că părţile sunt despărţite în fapt de peste trei ani.
Prin cererea înregistrată la dosar în data de 12.09.2014 reclamantul a solicitat a se comunica actele de procedură pârâtei şi la încă două adrese unde aceasta mai locuieşte şi anume în U, str. PD, cât şi în S jud. Bihor
Instanţa nu a procedat în consecinţă, actele comunicate pârâtei la adresa din Baia Mare, str. P nr. 56, ap. 17, judeţul Maramureş fiind depuse la cutia poştală, judecata s-a desfăşurat în camera de consiliu şi pârâta nu a fost prezentă la dezbateri.
În aplicarea dispoziţiilor art. 153, 154 pct. 7 Cod procedură civilă, se reţine că potrivit prevederilor art. 155 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, persoanele fizice se citează la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă.
Aşadar, legea ataşează componentei domiciliului, în materia citării, cerinţa locuirii efective a destinatarului actului de procedură, la adresa respectivă, cu o oarecare consecvenţă, ceea ce este şi firesc câtă vreme scopul citării părţii în procesul civil este încunoştiinţarea efectivă, reală sau cel puţin rezonabil reală cu privire la existenţa litigiului, astfel încât partea să-şi poată exercita neîngrădit şi în cunoştinţă de cauză drepturile ce derivă din această calitate.
De altfel, se reţine că prevederile art. 915 Cod procedură civilă fac referire la noţiunea de „locuinţă”, şi nu de domiciliu.
În litigiile de divorţ, dată fiind importanţa deosebită a procesului şi efectele sale asupra stării civile, dispoziţiile art. 923 Cod procedură civilă impun exigenţe sporite, care în speţă nu au fost respectate. Astfel: „Dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă”.
Împrejurarea că prin cererea de apel s-a indicat adresa de domiciliu -cu care de altfel apelanta figurează înscrisă în cartea de identitate- este în acest context irelevantă. Însuşi reclamantul a invocat separarea în fapt a soţilor şi a indicat alte adrese la care soţia sa poate fi citată.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă, întrucât judecata la prima instanţă s-a făcut în lipsa părţii, care nu a fost legal citată, iar apelanta a solicitat trimiterea spre rejudecare, Tribunalul va anula sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Baia Mare.
