INFRACTIUNI
DESFIINTAREA CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE. NELEGALA CITARE A INCULPATULUI
DECIZIE PENALA NR. 231/A/15 mai 2014
Dosar nr. 1617/177/2012
CURTEA DE APEL O.
Sectia penala si pentru cauze cu minori
În apelul declarat de inculpat a fost desfiintata hotarârea apelata si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta.
Potrivit art. 177 din Codul de procedura penala anterior, în vigoare la data când a fost cercetat si judecat inculpatul, acesta trebuia citat de la adresa unde locuia efectiv, iar potrivit alineatului 8 al aceluiasi text de lege, inculpatul care locuieste în strainatate se citeaza potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relatie cu statul solicitat sau, în masura în care legea permite, prin scrisoare recomandata. S-a constatat ca inculpatul nu a fost citat legal nici în cursul urmaririi penale si nici în fata instantei de fond, deoarece s-a omis citarea acestuia de la adresele din Spania.
Prin sentinta penala nr. 184 din 04 decembrie 2012 pronuntata de Judecatoria A., în baza art. 305 al 1 lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. F. Z., fiul lui M. si M., nascut la data de xx.xx.1977 în O., jud. B., cetatenie româna, gestionar, fara antecedente penale, dom. în A., CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie, la o pedeapsa de: 1(un) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal.
În baza art. 191 din Codul de procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria A. din data de 02.08.2012, înregistrat la instanta la data de 06.08.2012, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului S. F. Z. pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, fapta ce consta în aceea ca nu a achitat cu rea credinta timp de doua luni pensia de întretinere la care a fost obligat prin sentinta civila nr. 583/2011 a Judecatoriei A., în favoarea minorului S. R C. nascut la data de xx.xx.2003.
Inculpatul S. F. Z. nu a fost audiat în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii inculpatul, desi legal citat, nu s-a prezentat la nici un termen de judecata, neputând fi audiat, pe procesul-verbal întocmit facându-se mentiunea ca inculpatul este plecat în Spania.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 583/2011 a Judecatoriei A. s-a dispus obligarea inculpatului S. F. Z. la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului S. R C. nascut la data de xx.xx.2003, în cuantum lunar de 150 lei, începând cu data introducerii actiunii, 20.01.2011, si pâna la majoratul minorului.
Pe parcursul procesului inculpatul nu a facut dovada achitarii pensiei de întretinere restanta.
Cum nu se poate retine în favoarea inculpatului vreo stare, situatie care sa îl fi împiedicat sa-si execute obligatia de întretinere pe perioada lunilor în care nu a achitat pensia de întretinere în favoarea minorului, desi a cunoscut dispozitiile sentintei civile nr. 583/2011 a Judecatoriei A. prin care a fost obligat la plata acesteia, instanta a apreciat ca atitudinea sa de neachitare a pensiei s-a realizat pe fondul unei rele credinte.
Aceasta stare de fapt a fost retinuta de instanta în urma coroborarii mijloacelor de proba reprezentând declaratia partii vatamate si continutul sentintei civile nr. 583/2011 pronuntata în dosar nr. 122/177/2011 al Judecatoriei A..
În drept, fapta inculpatului asa cum a fost descrisa mai sus, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal, text de lege în baza caruia instanta l-a condamnat pe acesta la o pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 din Codul penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza II si lit. b) din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, urmarile care au fost produse, persoana inculpatului, atitudinea sa de indiferenta fata de respectarea valorilor si normelor privind relatiile de familie, inculpatul ignorând nejustificat obligatiile sale instituite atât prin lege cât si prin hotarâre judecatoreasca, de a contribui la cresterea, educarea si întretinerea copilului sau minor.
Pentru aceste motive, fata de atitudinea inculpatului, pentru a se asigura scopul coercitiv si preventiv al pedepsei, pentru a se asigura formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, instanta a hotarât ca pedeapsa aplicata sa se execute în conditiile art. 71 din Codul penal, doar în acest mod scopul pedepsei putând fi atins.
În baza art.193 alin.1 din Codul de procedura penala, instanta l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentintei penale mai sus aratate a formulat apel inculpatul S. F. Z. solicitând admiterea acestuia, desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
În motivarea apelului s-a aratat ca inculpatul nu a fost legal citat întrucât locuia în strainatate si nu a stiut despre acest proces. S-a mai aratat ca inculpatul doreste sa se împace cu partea civila si sa plateasca pensia restanta.
Examinând hotarârea apelata din oficiu si prin prisma motivelor invocate Curtea a retinut urmatoarele:
Partea vatamata M. M. a formulat la data de 3.10.2011 plângere penala împotriva inculpatului S. F. Z. pentru comiterea infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art.305 alin.1 din vechiul Cod penal, în cuprinsul careia a indicat ca acesta locuieste în T., str. T., nr. 12 si are resedinta în C. P., nr. xX, C., C. de M. – fila 5 dosar urmarire penala.
Partea vatamata a depus ulterior înscrisul aflat la fila 13 a dosarului de urmarire penala reprezentând o declaratie data de inculpatul S. F. Z. în dosarul civil 122/177/2011 având ca obiect actiunea de divort dintre parti in continutul caruia inculpatul a indicat ca are domiciliul în Spania, Tr. del O., nr. x, C., M..
În cursul urmaririi penale inculpatul apelant a fost citat de la adresele din T., str. T., nr.12, A., Cartier S., bloc X x, apartamentul x precum si din Spania, Tr. del O., nr. x, C., M.
Din procesele verbale încheiate de organele de politie cu ocazia executarii mandatelor de aducere emise de organele de urmarire penala aflate la filele 14, 15 si 25 ale dosarului de urmarire penala rezulta ca inculpatul nu a fost gasit la adresele mai sus aratate, tatal acestuia aratând ca este plecat în Spania de patru ani si nu a mai luat legatura cu el.
În cursul judecatii inculpatul S. F. Z. a fost citat de la adresele din România, respectiv din T., str. T., nr.12 si A., Cartier S., bloc X x, apartamentul x si prin afisare la Consiliul Local A., din procesele verbale aflate la filele 19 si 20 ale dosarului instantei de fond rezultând ca nu mai locuia la niciuna din cele doua adrese si ca este plecat în Spania de sase ani.
Sentinta penala apelata a fost comunicata cu inculpatul tot la cele doua adrese din România, din dovezile de comunicare întocmite de agentul postal rezultând ca nu a fost posibila afisarea sentintei si ca inculpatul nu locuieste la nici una dintre cele doua adrese, fiind plecat in Spania – filele 30 si 33 dosar instanta; s-a dispus totodata si comunicarea sentintei la Consiliul Local A. unde aceasta a fost afisata – fila 29 dosar instanta.
Potrivit art.177 din Codul de procedura penala anterior, în vigoare la data când a fost cercetat si judecat inculpatul, acesta trebuia citat la adresa unde locuia efectiv; potrivit alineatului 8 al aceluiasi text de lege inculpatul care locuieste în strainatate se citeaza potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relatia cu statul solicitat, sau, în masura în care legea permite, prin scrisoare recomandata.
Potrivit art.177 alin. 4 din vechiul Cod de procedura penala citatia se afiseaza la sediul consiliului local în a carui raza teritoriala s-a savârsit infractiunea daca nu se cunoaste adresa unde locuieste inculpatul si nici locul sau de munca.
De asemenea, comunicarea celorlalte acte de procedura se facea tot potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate.
La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod de procedura penala care, în cuprinsul articolelor 259 alin.1, alin.5, alin.9 si 264 consacra, în principiu aceleasi norme legale referitoare la citare.
În raport de textele legale mai sus aratate s-a constatat ca inculpatul S. F. Z. nu a fost citat legal nici în cursul urmaririi penale si nici în fata instantei de fond deoarece s-a omis citarea acestuia de la adresele din Spania desi acestea au fost indicate de partea vatamata M. M. prin plângerea depusa si actele depuse la dosarul de urmarire penala, iar din procesele verbale încheiate de organele de politie a rezultat ca acesta nu mai locuia la acele adrese, fiind plecat de mai multi ani în Spania.
De asemenea s-a constatat ca hotarârea apelata nu a fost comunicata legal inculpatului apelant S. F. Z., la adresele din Spania, astfel ca în speta, s-a apreciat ca apelul acestuia a fost formulat în termenul de 10 zile prevazut de art. 410 Cod procedura penala, care a început sa curga de la data de 1.04.2014, data la care acesta a fost preluat din Spania si încarcerat în arestul D.G.P.M.B.
Este adevarat ca inculpatul a fost arestat provizoriu de catre autoritatile judiciare spaniole la data de 18.02.2014, însa aceasta arestare s-a efectuat în baza mandatului european de arestare nr. 1 din 11.02 .2013 emis de Judecatoria A..
Prin urmare, nu se poate considera ca inculpatul a început executarea pedepsei aplicata prin sentinta penala apelata la data de 18.02.2014, deoarece autoritatile spaniole l-au arestat pe inculpat în baza mandatului european de arestare, nu în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentintei penale mai sus aratate. De asemenea, la acea data inculpatului nu i-a fost comunicata sentinta ce face obiectul prezentului apel, ci doar continutul mandatului european de arestare emis în baza acesteia.
De altfel, autoritatile spaniole nici nu puteau sa-l aresteze pe inculpat în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii, în conditiile în care între statele membre ale Uniunii Europene, în privinta cooperarii judiciare internationale în materie penala se aplica Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare între statele membre, transpusa în legislatia interna prin Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, numai în momentul în care inculpatul a fost preluat de autoritatile judiciare române, la 01.04.2014, a luat la cunostinta efectiv despre continutul sentintei apelate, aceasta data putând fi considerata ca data a comunicarii hotarârii, inculpatul declarând apel împotriva ei la data de 7.04.2014, deci în termenul de 10 zile prevazut de art. 410 din Codul de procedura penala.
Raportat la cele mai sus aratate, Curtea, având în vedere si dispozitiile art.263 Cod procedura penala si art.280 din Codul de procedura penala, a admis apelul penal declarat de inculpatul S. F. Z., împotriva sentintei penale nr. 184 din 04 decembrie 2012 pronuntata de Judecatoria A., pe care o a desfiintat-o si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, tinând seama de considerentele prezentei decizii.
A anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentintei penale mai sus aratate si a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului apelant, daca nu este arestat în alta cauza.
