Nelegală citare. Consecinţe.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent vor fi declarate nule, dacă în acest mod s-au pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Citarea nelegală a părţilor constituie un temei de nulitate între cele prev. De art. 105 Cod procedură civilă.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 210/10 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia
Prin sentinţa civilă nr. 603/2004 A Judecătoriei Sibiu, pronunţată în dosar civil nr. 4729/2003 a fost respinsă acţiunea reclamantului C.S. al B.E. CA din România, în contradictoriu cu pârâţii M.G. şi M.V., avînd ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 3048/1997, cu privire la imobilul înscris în CF 12067 Sibiu.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei sus menţionate a fost admis prin decizia civilă nr. 1135/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, schimbându-se această sentinţă, cu consecinţa că s-a admis acţiunea.
Argumentul juridic a instanţei de apel a fost acela că sfera de reglementare a Legii nr. 112/1995 intrau în conformitate cu dispoziţiile art. 1 doar imobilele preluate de stat de la persoane fizice, în privinţa situaţiilor juridice ale altor imobile, inclusiv a celor preluate de la cultele religioase, legea stipulând la art. 25 că acestea vor fi reglementate prin legi speciale. Imobilul în litigiu a fost preluat după 1945 de la un cult religios, astfel că acesta nu putea forma obiect al vânzării nici în baza Legii nr. 85/1992 şi nici în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pîrîţii MG şi MV, aducându-i critici sub aspectul nelegalităţii în sensul că procedura de citare cu ei în calea de atac a apelului a fost viciată, în sensul că nu li s-a comunicat nici motivele de apel şi nu au avut cunoştinţă de termenul stabilit în vederea soluţionării acestuia, pentru a-şi fi putut face apărările care se impuneau.
Citarea lor s-a făcut din Sibiu, str. 9 Mai, nr. 53, şi nu de la nr. 47 cum au dovedit cu actele de identitate.
Recursul s-a admis prin decizia civilă nr. 210/10.03.2006 a Curţii de Apel, casându-se decizia atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare a apelului.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 punct 5 cod procedură civilă este una corectă. Casarea hotărârii recurate se impune atunci când s-au încălcat cerinţele impuse de art. 105 alin. 2 cod procedură civilă. Sintagma „ neobservare a formelor legale” semnifică evident nu doar condiţiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate cerinţele necesare pentru desfăşurarea procesului civil, în care locul primordial îl deţine citarea părţilor. Incălcarea acestor dispoziţii imperative duce la nulitatea hotărârii pronunţate deoarece este de natură să influenţeze soluţia dată în lipsa părţii sau a dovezii cerce de citare, ajungându-se astfel la soluţionarea greşită a litigiului. Desigur, necitarea recurenţilor la adresa corectă potrivit art. 90 cod procedură civilă, i-a împiedicat pe aceştia să-şi prezinte apărările în apel, producându-se o vătămare care a constat în admiterea apelului părţii adverse, vătămare care potrivit art. 105 alin. 2 cod procedură civilă nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei apelate.
In condiţiile art. 312 cod procedură civilă, recursul s-a admis, casându-se decizia recurată şi trimiţându-se cauza în vederea rejudecării apelului la Tribunalul Sibiu, instanţă devenită competentă material, în raport de dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005, raportat a art. 282 şi art. 725 alin. 2 teza II, cod procedură civilă.
