Recurs. Judecarea apelului în lipsa inculpatului aflat în stare de arest
C.pr.pen, art.375 alin.3, art.379 alin.1 lit. b
Judecarea apelului în lipsa inculpatului aflat în stare de detinere în strainatate contravine dispozitiilor art.375 alin.3 c.p.p., potrivit carora, judecata în acest caz nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, atunci când acesta se afla în stare de detinere, fapt care atrage casarea deciziei recurate si rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia nr.208/R din 13 aprilie 2010
Asupra recursului penal constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 1815/21 decembrie 2007 Judecatoria Oradea a dispus în baza art. 334 Cod procedura penala schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului CM, din infractiunea de tâlharie prev. si ped. de art. 211 alin 2 lit “c” si alin 21 lit. “a” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal, în infractiunile de loviri prev. 180 alin 2 Cod penal cu aplic art. 37 lit “a” Cod penal si furt calificat prev. si ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal (pct. I R)
În baza art. 180 alin 2 Cod penal, cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal a fost condamnat inculpatul CM la o pedeapsa de :
– 1 an închisoare
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsa de :
– 3 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberarii conditionate a restului de 323 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 107/P/2003 a Tribunalului Bihor, definitiva prin decizia penala nr. 148/A/03.07.2003 a Curtii de Apel Oradea, rest care a fost contopit cu fiecare din pedepsele aplicate mai sus rezultând o pedeapsa de 1 an închisoare si o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit “a” si art. 34 lit “b” Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.”a teza a II-a si “b” Cod penal pe durata executarii pedepsei, cu titlu de pedeapsa accesorie.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de la 01.08.2006 pâna la 07.09.2007.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de la 01.08.2006 pâna la 07.09.2007.
2. În baza art. 334 Cod procedura penala a fost schimbata încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului CII, din infractiunea de tâlharie prev. si ped. de art. 211 alin. 2 lit “c” si alin 21 lit. “a” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal , în infractiunile de loviri prev. 180 alin 2 Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal si furt calificat prev. si ped. art. 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal (pct I R).
În baza art. 180 alin 2 Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal, a fost condamnat inculpatul CII la o pedeapsa de :
– 1 an închisoare.
În baza art. art. 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsa de :
– 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberarii conditionate a restului de 525 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 107/P/2003 a Tribunalului Bihor, definitiva prin decizia penala nr. 148/A/03.07.2003 a Curtii de Apel Oradea, rest care a fost contopit cu fiecare din pedepsele aplicate mai sus rezultând o pedeapsa de 1 an închisoare si o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin 1- 209 alin 1 lit “a, g , i” cu aplic art 41 alin 2, art 42 Cod penal si art. 37 lit. “b” Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsa de :
– 4 ani închisoare (pct II R).
În baza art. 33 lit “a” si art. 34 lit “b” Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.”a teza a II-a si “b” Cod penal pe durata executarii pedepsei, cu titlu de pedeapsa accesorie.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala rap. la art. 998 – 999 si art 1003 Cod civil au fost obligati inculpatii în solidar la plata sumei de 2.000 lei daune morale în favoarea partii civile BND si au fost respinse restul pretentiilor civile ca nejustificate.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala rap. la art. 998 – 999, art 1003 Cod civil, si art 115 din Legea nr. 210/2005, au fost obligati inculpatii în solidar la plata sumei de 724 lei plus majorari de întârziere pâna la data platii efective în favoarea partii civile Spitalul Clinic Judetean Oradea.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedura penala rap. la art. 998 – 999, Cod civil, a fost obligat inculpatul CII la plata sumei de 20.514,73 lei în favoarea partilor civile SC ALICANTE SRL Oradea, si la plata sumei de 18.385 lei în favoarea partii civile SC SAPIENT SRL Oradea.
În baza art. 191 alin 1 si 2 Cod penal au fost obligati inculpatii la câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In data de 21.07.2006, în jurul orelor 13.00, partea vatamata BN însotit de prietena sa Oprea Corina Lavinia, s-au deplasat cu autoturismul proprietate personala marca BMW cu numar de înmatriculare BH-13-BAD la domiciliul acesteia situat pe str. Nicolae Balcescu, nr.12, bl.PB.66, ap. 17, pentru a vedea daca totul este în ordine în apartament, dat fiind faptul ca înainte cu o saptamâna autori necunoscuti au intrat cu chei potrivite în apartamentul lui BND, de unde au sustras telefoane, bijuterii si bani, în valoare de aproximativ l miliard lei.
Ajungând pe str. Nicolae Balcescu, s-au întâlnit cu sora prietenei partii vatamate, numita OAM (prietena inculpatului Ciorba Iuliu Iulian) care era însotita de un politist de proximitate si intentiona sa-si ridice actele personale din apartamentul parintilor sai, de unde se mutase în urma cu doua saptamâni, ca urmare a unor neîntelegeri avute cu tatal sau.
Partea vatamata a ramas în autoturism, în fata blocului, în timp ce cei trei au urcat la apartament.
În timp ce partea vatamata astepta în autoturism i-a observat pe cei doi inculpati iesind din scara unui bloc de pe aceeasi strada si în momentul în care au ajuns lânga autoturismul partii vatamate, au tras-o afara si i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii, timp în care i-au adresat amenintari solicitându-i sa renunte la reclamatia depusa la organele de politie, privind spargerea locuintei sale, fapta de comiterea careia îi suspecta pe inculpati.
Partea vatamata a reusit sa scape de cei doi inculpati si desi inculpatul CII a pornit în urmarirea acesteia a fost oprit de catre inculpatul CM, dupa care inculpatul CII a scos cheia din contactul autoturismului partii vatamate, si i-a aratat-o acesteia spunându-i ” asta-i a mea ”
Dupa aceasta cei doi inculpati s-au îndepartat printre blocuri, inculpatul CII proferând amenintari la adresa partii vatamate “oricum, o sa te mierlesc!”.
Dupa plecarea celor doi inculpati, partea vatamata s-a întors la autoturism, ocazie cu care a constatat ca de lânga schimbatorul de viteze îi lipseste si un telefon mobil, marca Nokia 6230. Cu un alt telefon, pe care-1 avea asupra sa, partea vatamata a sunat-o pe prietena sa, OCL, cerându-i sa coboare din bloc, întrucât a fost batut.
In urma telefonului primit de la partea vatamata, martora OCL a coborât din bloc, însotita de sora sa, OA si de politistul de proximitate, si în prezenta celor trei, partea vatamata le-a relatat împrejurarea în care a fost agresata de cei doi inculpati, precum si faptul ca a fost deposedata de cheia de contact a autoturismului si de telefonul marca Nokia 6230.
Dupa ce le-a relatat celor trei despre agresiunea a carei victima a fost, partea vatamata, însotit de prietena sa OCL, s-a deplasat pe jos pâna la locuinta sa, situata pe B-dul Decebal, de unde a luat cheia de rezerva si s-au întors la masina, cu care s-au deplasat la sediul organelor de politie, unde partea vatamata BND, a depus reclamatie scrisa împotriva celor doi inculpati .
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2347/IA/912 din 21.07.2006, partea vatamata a suferit leziuni corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale ca urmare a “fracturii proprii oase nazale, dismorfie prin latero deviatie pe stg. fractura septala”, leziuni ce dateaza din 21.07.2006 si s-au produs prin loviri cu corp dur (f. 23 dos up.).
Dat fiind faptul ca în perioada 22.07.2006 – 28.07.2006, partea vatamata a fost spitalizata, costul îngrijirilor medicale fiind de 724 RON lei, Spitalul Clinic Judetean Bihor s-a constituit parte civila (fila 25).
Cei doi inculpati nu au recunoscut savârsirea infractiunii, inculpatul CII sustinând initial ca la ora 13 – 13.30 s-ar fi aflat împreuna cu prietena sa, OAM, la un magazin de mobila, fapt infirmat însa de catre aceasta, care a sustinut ca a fost la magazinul respectiv în jurul orei 11-11.30. Ca urmare a contradictiei dintre declaratiile inculpatului CII si martora OAM, s-a procedat la confruntarea acestora, în final inculpatul CII sustinând ca nu-si mai poate aminti ora la care a fost la magazinul de mobila (fila 62-63).
Dupa confruntarea inculpatului cu prietena sa OAM, inculpatul a solicitat audierea în apararea sa a unor martori, însa nici unul dintre acestia nu i-au confirmat sustinerile (fila 46-52).
Dupa audierea acestor martori, inculpatul CII a invocat în apararea sa faptul ca dupa agresiunea exercitata asupra partii vatamate, ceea ce implica o recunoastere indirecta a faptei comise, prietena sa OAM ar fi observat asupra partii vatamate cheia de contact si telefonul Nokia 6230.
Procedându-se la completarea declaratiei martorei OAM, în prezenta avocatului ales, martora a declarat ca dupa ce a coborât din bloc a vazut-o pe partea vatamata scotând din pantalonii scurti, pe care-i purta, un telefon marca Nokia, dar nu a putut preciza modelul telefonului, ci doar culoarea gri a acestuia, de pe care partea vatamata intentiona sa-si sune mama, fara însa a putea relata motivul pentru care partea vatamata intentiona sa dea telefon si ca nu ar fi vazut asupra partii vatamate cheia de contact (fila 32-36).
A doua zi, dupa ce a dat aceasta declaratie în prezenta avocatului ales, martora OAM s-a prezentat din proprie initiativa la organul de cercetare penala solicitând completarea declaratiei data înainte cu o zi, fara a fi însotita, de aceasta data, de aparatorul ales, si precizând în mod expres faptul ca în momentul în care partea vatamata si-a scos telefonul mobil, din buzunarul pantalonilor, o data cu telefonul, partea vatamata ar fi scos si niste chei, pe care a reusit sa le prinda înainte de a cadea pe jos, dupa care le-a introdus în buzunar, iar în final a sustinut ca era vorba de o singura cheie cu breloc în forma de minge de fotbal, exact ceea ce a dorit sa scoata în evidenta inculpatul CII la confruntare .Aceasta declaratie a fost sustinuta de martora si în cursul cercetarii judecatoresti.
Fata de pozitia oscilanta a martorei si calitatea acesteia de prietena a inculpatului CII instanta apreciaza ca nu pot fi retinute cele sustinute de aceasta cu privire la aspectele mai sus mentionate ,sustinerile ei necoroborându-se cu nici o alta proba.
Inculpatul CM a sustinut ca nu-si aminteste unde a fost în data de 21.07.2006, ca nu a agresat-o pe partea vatamata si ca probabil la ora agresiunii s-ar fi aflat la locul de munca sau la baie pe Crisul Repede, însotit fiind de câinele sau, declaratie pe care a mentinut-o si în cursul cercetarii judecatoresti (f. 32).
Fiind audiat în instanta, inculpatul CII nu a recunoscut nici una dintre faptele retinute în sarcina sa. A aratat ca în timp ce se afla în fata blocului mamei sale, pe strada C Negruzzi din Oradea împreuna cu fratele si prietena sa, l-a vazut pe partea vatamata care a trecut cu masina pe lânga ei ca vorbea la telefonul care sustine ca i-ar fi fost sustras de catre el.
În ce priveste faptele de la punctul 2 din rechizitoriu, inculpatul a aratat ca valuta la care se face referire a fost probabil primita de fosta sa prietena DM de la sotul sau care este cetatean german si ca nu a discutat niciodata cu acesta despre furturile ce privesc casele de schimb valutar. De asemenea, inculpatul a aratat ca nu s-a ocupat niciodata cu vânzarea de telefoane mobile si ca nu iî cunoaste pe numitii PG, IR si MM (f. 30-31).
Sustinerile celor doi inculpati sunt infirmate de probele administrate în cauza. Astfel, martora PAV care o vazuse pe partea vatamata ca prezenta leziuni, a aratat ca întâlnindu-se cu inculpatul CII, acesta i-a relatat ca el a agresat-o pe partea vatamata întrucât l-a acuzat ca i-a spart apartamentul (fila 37 dos up. si fila 122 dos inst).
Martorii PO si BFN, au declarat ca au aflat de la martorul ocular PF ca partea vatamata BND a fost agresata de fratii Ciorba care l-au tras din masina si apoi l-au lovit , iar dupa ce partea vatamata a reusit sa scape si a fugit, unul dintre ei a luat ceva din masina pe geamul deschis, dupa care au plecat urlând si amenintând. (fila 38-40 dos up si filele 123 dos inst.).
Fiind audiat martorul PF, acesta a sustinut doar faptul ca a vazut când partea vatamata a fost fugarita de doua persoane care-1 amenintau ca îl mierlesc, persoane pe care nu le cunoaste, facând precizarea ca era vorba de doi tineri. Nu a vazut ca acestia sa-l fi lovit pe partea vatamata sau sa fi luat ceva din masina, doar dupa ce ei au plecat a vazut-o pe prietena partii vatamate, pe sora acesteia si un politist ca au coborât dintr-un bloc. De mentionat faptul ca partea vatamata este în relatii conflictuale cu martorul PF (f. 42 dos up si f. 153 dos inst).
Exercitarea agresiunii asupra partii vatamate este confirmata si de nota întocmita de S.R.I.- UM 0561 Oradea în urma interceptarii convorbirilor purtate la posturile telefonice mentionate în autorizatia nr. 146/03.08.2006 emisa de Tribunalul Bihor, unde inculpatul CM relata: ” pâna acum i-a dat 15 zile…18 zile…Îi nasol când lovesti asa, stii? Îi periculos… numai ca l-am lovit. Nu bani, nu telefoane, nu aur, nu….nimic ”
Din coroborarea probelor administrate, asa cum au fost descrise rezulta prezenta inculpatilor la locul comiterii faptei si exercitarea agresiunilor asupra partii vatamate, precum si sustragerea unor bunuri din autoturism identificate de partea vatamata ca fiind cheia autoturismului si un telefon mobil marca Nokia 6230.
În declaratia data, partea vatamata a aratat ca în telefonul furat avea o cartela reîncarcabila Cosmote, iar într-un alt telefon avea abonament Orange. Martora OC, prietena partii vatamate a aratat ca ulterior faptei, a fost sunata de partea vatamata de pe numarul din reteaua Orange pe care îl foloseste în mod frecvent, solicitându-i sa coboare întrucât a fost batut de fratii Ciorba care i-au furat cheile si un telefon Nokia. Totodata, martora a precizat ca telefonul era lânga schimbatorul de viteza si avea în el cartela reîncarcabila Orange, dar de regula ei vorbeau pe telefonul de abonament care era tot Nokia, dar nu cunoaste modelele.
În urma acestor declaratii, inculpatii au prezentat un numar de abonament de Cosmote 0765-237977 care ar fi apartinut partii vatamate si era folosit în telefonul sustras.
Din adresele emise de Cosmote la solicitarea instantei(f. 266, 281) rezulta ca abonamentul respectiv apartine numitului TAT, care, audiat în calitate de martor a aratat ca el nu a contractat abonamentul respectiv si ca este cumnatul martorului PO, prieten al partii vatamate.
Din listingul convorbirilor telefonice înaintate pe suport CD (f. 267), rezulta însa ca pe acest numar de telefon exista apeluri de intrare si iesire de la si catre membri ai familiei partii vatamate (BD – mama – în 21.07.2006, ora 23,07 ) si ai prietenei acestuia, ale politistului anchetator Feica, care în data de 01.08.2007 a sunat de 9 ori, la data respectiva inculpatii fiind arestati, aspecte ce releva ca într-adevar acest numar a fost folosit de partea vatamata.
Din probele administrate nu rezulta însa ca acest numar era folosit în telefonul sustras, partea vatamata aratând ca avea cartela reîncarcabila în acel telefon, iar martorele nu au facut precizari exacte în acest sens.
În adresa Cosmote (f. 266) se arata ca desi se cunosc seriile IMEI ale terminalelor mobile utilizate, specificate în listingul imprimat si atasat la dosar de instanta, nu pot fi indicate în mod explicit tipul de terminal mobil folosit, mai precis tipul telefonului utilizat.
Având în vedere starea de fapt retinuta, instanta de fond a apreciat ca în speta nu poate fi vorba de infractiunea de tâlharie întrucât nu exista nici o relatie cauzala între actele de violenta si cele de sustragere, violentele petrecându-se în conditii si cu explicatii precise, respectiv amenintarea partii vatamate de a-si retrage reclamatia facuta pentru spargerea locuintei sale, fapta de comiterea careia erau suspectati inculpatii, fara nici o legatura cu furtul, ideea acestuia venind ulterior, dupa consumarea violentelor.
Pentru existenta infractiunii de tâlharie, care se savârseste numai cu intentie directa, este necesar ca aceasta forma de vinovatie sa fie prezenta atât în actiunea principala de furt, cât si în cea adiacenta de exercitare de violente sau amenintari. Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infractiuni, este obligatoriu ca prin actiunea adiacenta, faptuitorul sa urmareasca unul din scopurile prevazute de art. 211 al 1 Cod penal respectiv furtul, pastrarea bunului furat sau înlaturarea urmelor infractiunii.
În cauza, din probele administrate rezulta cu certitudine ca inculpatii nu au lovit partea vatamata în scopul de a-i sustrage vreun bun si nici în vreunul din celelalte scopuri aratate mai sus, ci pentru a o determina sa-si retraga o plângere penala formulata pentru spargerea apartamentului, partea vatamata suspectându-i pe inculpati de comiterea acestei fapte.
În atare situatie, neexistând legatura subiectiva ceruta de lege între actiunea de lovire si cea de furt, aceste doua fapte alei inculpatilor nu pot fi încadrate în infractiunea de tâlharie, ci constituie infractiuni distincte, astfel ca, instanta de fond , în baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului Ciorba Marius, din infractiunea de tâlharie prev. si ped. de art. 211 alin 2 lit “c” si alin 21 lit. “a” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal, în infractiunile de loviri prev. 180 alin 2 Cod penal cu aplic art. 37 lit “a” Cod penal pentru ambii inculpati si furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal pentru inculpatul CII, respectiv complicitate la furt calificat prev. si ped. de art. 26 rap la art 208 alin – 209 al 1 lit. “a” si “e” Cod penal cu aplic art. 37 lit. “a” Cod penal pentru inculpatul CM.
Din fisa de cazier judiciar a rezultat ca faptele au fost comise în stare de recidiva post condamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarile la pedepsele de 5 ani închisoare, respectiv 4 ani si 6 luni închisoare, ce le-au fost aplicate inculpatilor prin decizia penala nr. 148/03.07.2003 a Curtii de Apel Oradea.
În executarea acestei pedepse de 5 ani închisoare, inculpatul CII a fost arestat de la 9 mai 2002 pâna la 29 noiembrie 2005, când a fost liberat conditionat cu un rest de pedeapsa de 525 de zile.
Inculpatul CM, în executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare a fost arestat de la 9 mai 2002 pâna la data de 20 decembrie 2005 când a fost liberat conditionat cu un rest de pedeapsa de 323 zile.
S-a stabilit ca, fapta inculpatilor CII si CM, care în data de 21.07.2006, pe str. Nicolae Balcescu au agresat-o pe partea vatamata BND, provocându-i leziuni corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de loviri , prev. si ped. de art. 180 al 2 Cod penal cu aplic art 37 “a” Cod penal, text de lege în baza caruia a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de câte 1 an închisoare.
Conform art 26 teza I-a Cod penal, complice este persoana care cu intentie înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Contributia complicelui poate fi materiala sau morala, acesta din urma caracterizându-se prin faptul ca efectele sale vizeaza psihicul autorului , prin întarirea sau întretinerea intentiei de a comite fapta.
În cauza, din coroborarea probelor administrate rezulta ca inculpatul CM a stat lânga autoturism în momentul sustragerii bunurilor de catre coinculpatul CII si a parasit împreuna cu acesta locul faptei cu bunurile sustrase. Împrejurarea ca inculpatul CM nu a participat efectiv la comiterea sustragerii bunurilor, neavând o contributie materiala, nu înlatura calitatea sa de complice atâta timp cât el a înlesnit realizarea faptei prin întarirea si întretinerea hotarârii celuilalt inculpat de a savârsi infractiunea.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsa prevazute de lege, circumstantele reale ale comiterii faptei, natura leziunilor provocate si numarul de îngrijiri medicale, si conduita infractionala anterioara a inculpatilor, care sunt recidivisti postcondamnatoriu, precum si atitudinea inculpatilor care nu au recunoscut savârsirea faptelor.
În cursul cercetarii penale s-au extins cercetarile fata de inculpatul CII pentru savârsirea unor fapte de furt calificat comise în urmatoarele împrejurari:
1. La data de 23.02.1998, BD angajata la SC Alicante Office SRL, casa de schimb valutar, a sesizat organele de politie despre faptul ca în perioada 21-23.02.1998 autori necunoscuti, prin escaladare si spargerea tavanului, dupa oprirea sistemului de alarma, au patruns în incinta casei de schimb valutar si prin taierea peretilor seifului societatii, au sustras suma de 67.635.032 lei, compusa din lei si valuta si un aparat pentru verificat valuta, în valoare de 80 USD, echivalentul în lei fiind de 643.440 lei la cursul BNR din 21.02.1998 (fila 117-119).
2. La data de 08.02.1999, PM angajata la casa de schimb valutar SC Alicante Office SRL a sesizat organele de politie despre faptul ca autori necunoscuti, prin efractie au patruns în incinta casei de schimb valutar, de unde au sustras un seif metalic care continea acte, bani si valuta, în valoare de 136.868.833 lei (valoare seif, valoare distrugeri, reparatii sistem de alarma, monetar) (fila 154).
Conform listei de inventar în seif s-a aflat 104.003.981 lei si valuta, respectiv 386 USD, 1500 DEM, 200 franci francezi, 2000 silingi austrieci, 97.000 lire italiene, 60 gulden olandez, 150 dolari canadieni si 10.000 franci belgieni (fila 156).
În anul 1991 martora DM 1-a cunoscut pe inculpatul CII intrând cu acesta ulterior în relatii de concubinaj, relatiile dintre acestia continuând si dupa casatoria acesteia, survenita în anul 1998, si fiind mentinute si în perioada în care inculpatul CII s-a aflat în executarea ultimei pedepse (fila 179-193).
În data de 15.02.1999, inculpatul CII a rugat-o pe prietena sa din aceea perioada DM sa-1 transporte prin oras întrucât doreste sa schimbe ceva valuta, iar în final au ajuns la casa de schimb valutar din incinta magazinului Crisul din Oradea.
Înainte de a ajunge la ghiseu, inculpatul CII i-a dat martorei DM o bancnota de 10.000 franci belgieni si o bancnota de 150 dolari canadieni. Vânzatoarea de la casa de schimb valutar le-a cerut celor doi sa-i dea un act de identitate si întrucât inculpatul a motivat ca nu are asupra sa buletinul de identitate, martora DM a prezentat permisul de conducere, dupa care au încasat contravaloarea valutei schimbate.
În aceeasi zi, conform borderourilor de la casa de schimb valutar, vânzatoarea i-a vândut martorului IFA cei 10.000 de franci belgieni si 150 dolari canadieni, martor care la vremea respectiva cumpara valuta atipica. A doua zi, martorul IFA a constatat ca valuta achizitionata de la casa de schimb valutar a fost scoasa din circuitul bancar, motiv pentru care s-a prezentat la vânzatoarea de la casa de schimb valutar careia i-a reprosat faptul ca i-a vândut valuta nevalabila si la câteva zile a reusit sa o plaseze în Ungaria.
Dat fiind cele doua furturi comise în dauna SC Alicante Office, organele de politie si-au canalizat cercetarile spre casele de schimb valutar în ideea ca valuta sustrasa ar putea aparea la vreo casa de schimb valutar ( fila 157-159).
În acest context a fost identificata martora DM, care schimbase cei 10.000 de franci belgieni si 150 dolari canadieni, si care a fost cautata la domiciliu, la vremea respectiva de catre politistul ZO însotit de înca un politist, care a invitat-o sa se deplaseze în aceea zi la sediul organelor de politie, pentru a fi audiata. De mentionat faptul ca în momentul în care martora a fost vizitata de catre politist, în locuinta ,s-a aflat si inculpatul CII, care a stat în bucatarie.
Dupa plecarea politistului ZO, martora DM a avut discutii cu inculpatul CII în legatura cu provenienta valutei, aceasta dându-si seama ca valuta provine dintr-un furt.
Inculpatul CII i-a sugerat prietenei sale sa declare la politie ca valuta a primit-o de la sotul sau Wiechert- cetatean german, însa aceasta a refuzat, si în final au convenit sa declare ca valuta ar fi cumparat-o de la martorul AM.
Dupa plecarea politistului ZO, martora DM s-a deplasat împreuna cu politistul BZ pâna în Alesd, iar la reîntoarcere s-a prezentat la sediul organelor de politie, în fata carora a dat o declaratie (24.02.1999) în care a declarat ca valuta ar fi cumparat-o de la AM (fila 175).
Dupa ce a dat declaratia la sediul organelor de politie, martora DM s-a certat cu inculpatul, în legatura cu provenienta banilor, însa inculpatul a linistit-o asigurând-o ca nu exista dovezi privind furtul, respectiv pantofii si hainele au fost arse si aruncate în apa, iar la fata locului nu au ramas urme, întrucât au lucrat cu manusi (fila 184).
În aceeasi zi, martora si inculpatul 1-au cautat pe martorul AM caruia i-au adus la cunostinta cele declarate la politie, respectiv ca valuta au cumparat-o de la el.
În data de 12.05.1999 martorul AM a fost audiat de organele de politie în legatura cu provenienta valutei, respectiv cei 10.000 de franci belgieni si 150 dolari canadieni, ocazie cu care acesta a declarat ca nu i-a vândut martorei DM nici o valuta (fila 194).
Dupa extinderea cercetarilor penale fata de inculpatul CII, martorul AM a fost reaudiat, acesta mentinându-si în întregime declaratiile, ba mai mult mentionând ca martora si inculpatul au fost la domiciliul sau si l-au rugat sa declare la politie ca le-a dat valuta în cauza întrucât asa a declarat si ea, fapt cu care nu a fost de acord întrucât si-a dat seama ca valuta ar putea proveni dintr-un furt. (fila 186-192). Fiind audiat în cursul cercetarii judecatoresti, martorul si-a mentinut declaratiile în sensul celor aratat mai sus (f. 125)
Legat de sustragerea seifului si de schimbul celor 10.000 de franci belgieni si 150 dolari canadieni, declaratia martorei DM se coroboreaza si cu actele de schimb valutar, cât si cu consemnarea permisului sau de conducere în momentul în care a schimbat valuta.
Din declaratia martorei DM, pe care instanta o apreciaza ca fiind corespunzatoare realitatii, date fiind relatiile dintre aceasta si inculpat rezulta si faptul ca inculpatul i-a povestit ca dupa ce a sustras seiful 1-ar fi transportat pe str. Podului sau Aleea Cartierului Nou, la atelierul tatalui prietenului sau TIO, unde ar fi taiat seiful din care s-a scurs mult nisip, aspect relevat si în declaratia patronului SC Alicante Office SRL- dupa care 1-ar fi aruncat într-o balta.
De asemenea, martora a relatat ca trecând pe str. Republicii, împreuna cu inculpatul CII, acesta i-ar fi aratat cu mâna spre magazinul SC Alicante Office situat pe str. Republicii, nr.29, sustinând ca ar fi patruns prin tavan, declaratie care se coroboreaza cu constatarile efectuate cu ocazia cercetarii la fata locului (fila 100-112).
Date fiind împrejurarile în care au fost comise cele doua fapte de catre inculpatul CII, este de presupus ca acesta nu a actionat singur, ci cu alte persoane, care nu au putut fi identificate (furtul seifului nu putea sa-1 comita singur).
Fiind audiat în cursul urmaririi penale, precum si în instanta, inculpatul CII nu a recunoscut comiterea faptelor.
Cu ocazia audierii în cursul cercetarii judecatoresti, martora WM, a aratat ca îsi mentine declaratiile date în cursul urmaririi penale în care a sus adevarul, care sunt rezultatul relatarilor sale si a raspunsurilor la întrebari, relatari pe care le-a facut de buna-voie, fara a fi influentata de alte persoane. În contradictie cu cele declarate în cursul urmaririi penale, martora a precizat ca nu l-a cautat pe numitul AM împreuna cu inculpatul CII si nu i-a solicitat sa declare la politie ca valuta în cauza ar fi avut-o de la el, aceasta revenire însa asupra declaratiilor initiale nefiind justificata în nici un fel si care de altfel sunt în contradictie cu sustinerile martorului AM care a fost constant în declaratiile date (f 154-155).
Instanta de fond a apreciat ca precizarile facute de martora cu ocazia audierii în cursul cercetarii judecatoresti si cu privire la alte aspecte decât cele aratate mai sus nu pot fi retinute întrucât nu au fost justificate temeinic.
S-a apreciat ca vinovatia inculpatului CII în savârsirea faptelor descrise mai sus a fost pe deplin dovedita prin probele administrate.
3. La data de 22.12.2001, PD administrator al SC Sapient SRL a reclamat faptul ca în noaptea de 19/20.12.2001 autori necunoscuti, prin spargerea unui geam au patruns în incinta supermarketului Crisul din Oradea, iar din raionul de telefonie mobila al SC Sapient SRL au sustras un numar de 43 de telefoane mobile de diferite marci noi si second hand, în valoare totala de 183.850.000 ROL (fila 233-24).
La data de 11.01.2002, inculpatul CII i-a vândut martorului PGMF un telefon mobil marca Samsung SGM-A 400, fara acumulator cu suma de 650 DM spunându-i cumparatorului ca are telefonul din Ungaria. Martorul îl cunostea la vremea respectiva pe inculpat dupa numele de “Eugen”, însa l-a recunoscut dupa plansa foto, ocazie cu care a aflat numele corect al inculpatului.
Ulterior martorul PGMF a constatat ca telefonului cumparat de la inculpat nu-i corespunde codul IMEI cu cutia în care fusese ambalat, fapt pentru care, la rândul sau, a încercat sa vânda telefonul unui cunoscut, respectiv partii vatamate PD, care a recunoscut telefonul ca fiind dintre cele sustrase din societatea sa, în noaptea de 19/20.12.2001, fapt pe care i 1-a demonstrat vânzatorului aducându-i cutia originala a telefonului în care fusese ambalat si care avea înscris acelasi cod IMEI ca si telefonul în cauza, respectiv 350302/99/106592/7.
Cu ocazia vânzarii-cumpararii telefonului mai sus mentionat, inculpatul i-a oferit spre vânzare martorului PGMF si alte telefoane, însa nu s-au înteles asupra pretului (fila 247-254,257-258).
De mentionat faptul ca la data de 01.02.2002, organele de politie au ridicat de la martorul PGMF telefonul marca Samsung si în aceeasi zi 1-au predat partii vatamate PD (fila 245-246).
Extinzându-se cercetarile fata de inculpatul CII, pentru furtul comis în noaptea de 19/20.12.2001, în baza codurilor IMEI s-a reusit identificarea detinatorilor unor telefoane vândute de catre inculpat în urmatoarele împrejurari:
– în primavara – vara anului 2001-2002 martorul IRD a cumparat de la inculpatul CII un telefon Ericsson TIO, 4-5 încarcatoare pentru marcile Sagem, Nokia, Motorola, si 6-7 telefoane, fara a le putea preciza marca, pe care i le-a achitat cu diferite sume de bani (fila 271-277).
-Martorului OSZ, care-1 cunoaste pe inculpatul CII din copilarie si care a lucrat în cursul anilor 2000-2003 ca vânzator la un magazin de telefoane mobile, inculpatul i-a oferit spre vânzare 10-15 telefoane noi marca Siemens, Motorola, Sagem si de alte marci, în cutii cu accesorii, spunându-i ca le are de la diferite cunostinte care si-au facut abonamente la diferite retele de telefonie mobila si nu mai au nevoie de telefoane si de la care martorul a cumparat 2-3 telefoane Siemens (fila 278-279).
– Martorului MMC, inculpatul CII i-a oferit spre vânzare un telefon marca Nokia, însa martorul nu-si mai aminteste tipul telefonului care nu avea accesorii, motiv pentru care nu 1-a achizitionat (fila 265-270).
Fiind audiati în cursul cercetarii judecatoresti, martorii PGM, MMC, IRD si OS si-au mentinut declaratiile date în cursul urmariri penale (f. 126, 127, 152, 179)
În cursul cercetarii penale SC Sapient SRL s-a constituit parte civila cu suma de 183.850.000 ROL.
Având în vedere ca în cursul cercetarii penale s-a reusit identificarea pe baza codurilor IMEI de la persoanele mentionate mai sus a unor telefoane sustrase de la SC Sapient în noaptea de 19/20.12.2001, din care o parte au fost vândute direct de catre inculpatul CII, care a si fost recunoscut de martori, toate acestea conduc la concluzia ca el este autorul furtului, acesta neprecizând ca ar fi cumparat la rândul sau acele telefoane, ci nu a recunoscut comiterea faptei.
S-a apreciat ca vinovatia inculpatului în savârsirea faptei descrise mai sus este pe deplin dovedita prin probele administrate.
Împotriva acestei hotarâri în termen legal au formulat apel partea vatamata BND si inculpatii CM si CII, solicitând admiterea caii de atac si pronuntarea unei noi hotarâri în cauza temeinice si legale.
În apelul formulat de partea vatamata BND se solicita în urma reaprecierii probelor de la dosar a se constata ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, context în care solicita condamnarea celor doi inculpati la pedepse just individualizate în acest sens tinând seama si de starea de recidiva a inculpatilor. Se arata ca în mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond ca între actiunea de aplicare a violentelor si actiunea de sustragere nu ar exista o legatura subiectiva asa cum prevede textul de lege. În speta cei doi inculpati , chiar daca initial au luat hotarârea de a aplica violente partii vatamate, în timpul exercitarii acestora au luat si hotarârea de a sustrage telefonul mobil. În ceea ce priveste latura civila a cauzei desi s-a probat sustragerea telefonului mobil prima instanta nu i-a obligat pe inculpati în solidar la plata sumei de 150 euro reprezentând contravaloarea telefonului sustras. De asemenea nu au fost acordate daune morale solicitate în suma de 5000 lei, având în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale acordate în urma agresiunii.
În apelul formulat de inculpati se solicita în principal în ceea ce-l priveste pe inculpatul CM achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit.c cod procedura penala, pe de o parte pentru ca nu se poate retine prezenta acestuia la locul comiterii infractiunii de furt calificat, iar pe de alta parte chiar daca ar fi fost prezent nu s-a dovedit ca l-ar fi sprijinit pe CII la savârsirea acestei infractiuni. În subsidiar daca se va retine existenta infractiunii de complicitate la furt calificat, sa se faca aplicarea art.18 ind.1cod penal în ceea ce-i priveste pe acest inculpat, dat fiind faptul ca între parti a avut loc o rafuiala, inculpatii urmarind doar sa-i aplice o corectie partii vatamate deoarece i-a reclamat ca i-ar fi spart locuinta, acuzatie lipsita de veridicitate. Practic, dupa exercitarea actelor de violenta asupra partii vatamate, inculpatul CII i-ar fi aratat cheile de la autoturism, iar dupa ce partea vatamata s-a îndepartat, inculpatul le-a luat. În ceea ce priveste telefonul mobil la dosar nu exista probe în sensul sustragerii acestui obiect. Mai mult pe parcursul cercetarilor partea vatamata cu rea credinta nu a dat informatiile necesare referitoare la acel telefon, inculpatii fiind cei care au indicat marca telefonului si numarul de telefon la care putea fi apelat. În cauza s-a dovedit ca dupa comiterea faptei partea vatamata a vorbit la acel telefon mobil inclusiv cu lucratorii de la cercetari penale, în concret politistul Feica, folosind aceiasi cartela telefonica.
În ceea ce-l priveste pe inculpatul CII se solicita achitarea sa în temeiul disp. art. 18 ind.1 cod penal cu privire la savârsirea infractiunii de furt calificat comisa în dauna partii vatamate BND pentru aceleasi considerente enuntate mai sus, cu precizarea în plus ca desi partea vatamata sustine ca i-ar fi fost sustrase cheile de la masina, acest vehicul a fost vândut ulterior operatiune care în mod cert a presupus predarea ambelor chei ale masinii. Chiar daca instanta ar retine ca s-ar fi sustras cheia de la autoturism fata de valoarea redusa a bunului fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Cu privire la celelalte doua infractiuni de furt calificate retinute în sarcina inculpatului CII, se solicita achitarea sa în temeiul disp. art. 10 lit.c c.pr.penala, la dosar neexistând nici o dovada ca acesta ar fi autorul. Dimpotriva martorii audiati în cauza relateaza ca inculpatul CII în permanenta a executat activitati de vânzare respectiv cumparare a unor telefoane mobile, ori în cauza nu s-a dovedit ca acele telefoane proveneau de la partea vatamata.
Prin decizia penala nr. 135/A/2009 din 18 mai 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 379 pct.1 lit.b c.pr.p. a respins ca nefondate apelurile penale declarate împotriva sentintei penale nr. 1815 din 21 decembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea, hotarâre ce a fost mentinuta în totul, fiind obligati apelantii sa plateasca statului suma de câte 500 lei, fiecare cheltuieli judiciare în apel.
A respins cererea formulata de partea civila privind obligarea inculpatilor la plata de cheltuieli judiciare în apel.
Analizând hotarârea atacata prin prisma apelurilor declarate în cauza, cât si din oficiu, dar în limitele si conform disp.art.371 C.p.p., cu privire la toate motivele de nelegalitate si netemeinicie prev.de art.378 C.p.p., tribunalul a retinut ca hotarârea este legala si temeinica sub toate aspectele , urmând a fi mentinuta în consecinta.
Starea de fapt a fost corect retinuta de prima instanta, just argumentata con forma cu probele administrate în cauza, încadrarea juridica a faptelor comise de inculpat fiind legala.
În mod corect si judicios prima instanta a retinut vinovatia inculpatilor sub aspectul comiterii de catre acestia a infractiunilor prev. si ped. de art. 180 al.2 cod penal si art.26 cod penal rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a si e cod penal, ambele cu aplicarea 37 lit.a cod penal (CM) , respectiv art. 180 alin.2 cod penal,si art. 208 al.1- 209 alin.1 lit. a si e cod penal, ambele cu aplic. art. 37 lit.a cod penal. (CII) din probele administrate rezultând fara dubii ca în data de 21.07.2006, în jurul orei 13.00 cei doi inculpati au agresat-o pe partea vatamata Bele Nicolae Daniel, producându-i leziuni vindecabile în 15 zile de îngrijiri medicale, dupa care, în timp ce inculpatul CM a stat lânga autoturismul partii vatamate, coinculpatul CII a sustras cheia autoturismului spunând “asta-i a mea” si telefonul mobil apartinând lui BND.
Desi inculpatii contesta comiterea faptelor sustinerile acestora sunt infirmate prin coroborarea declaratiei partii vatamate (fila 58-60 instanta) cu declaratiile martorilor PAV (fila 122 instanta), PO (fila 123 instanta), BFN (fila 38-40 dosar u.p.), PF (153 instanta), OL(filele 61-62 instanta), respectiv cu nota întocmita de SRL – U.M. 0561 Oradea în urma interceptarii convorbirilor telefonice ,mentionate în autorizatia nr. 146/30.08.2006 emisa de Tribunalul Bihor unde inculpatul CM relata: ” pâna acum i-a dat 15 zile…18 zile…Îi nasol când lovesti asa, stii? Îi periculos… numai ca l-am lovit. Nu bani, nu telefoane, nu aur, nu….nimic ”
Desi se contesta în cauza faptul sustragerii telefonului mobil marca Nokia 6230 acreditându-se ideea ca ulterior omiterii faptei partea vatamata ar fi folosit în continuare acel telefon mobil, uzând de aceeasi cartela telefonica, efectuând convorbiri inclusiv cu organele de cercetare penala, în concret din probele administrate în cauza nu rezulta însa ca numarul cu abonament de Cosmote – 0765-237977 indicat de inculpati era folosit în telefonul sustras, partea vatamata aratând ca avea cartela reîncarcabila în acel telefon.
În adresa Cosmote comunicata primei instante (fila 266 dosar) se arata ca desi se cunosc seriile IMEI are terminalelor mobile utilizate specificate în listingul imprimat si atasat la dosar 8fila 267) nu pot fi indicate în mod explicit tipul de terminal mobil folosit, mai precis tipul telefonului utilizat.
Fata de starea de fapt retinuta de prima instanta, în mod just s-a apreciat ca se impune în cauza schimbarea încadrarii juridice, în speta nefiind prezente elementele constitutive ale infractiunii complexe de tâlharie, apelul partii vatamate declarat în acest sens fiind nefondat. Elementul subiectiv în cazul infractiunii de tâlharie consta în vointa si intentia de a efectua atât actiunea principala cât si actiunea adiacenta. În lipsa unei pozitii subiective complexe nu va exista infractiunea de tâlharie ci un concurs de infractiuni.
În speta prin lovirea partii vatamate BND inculpatii nu au urmarit deposedarea acesteia de bunuri ci razbunarea, solicitându-i sa-si retraga reclamatia facuta pentru spargerea locuintei, iar hotarârea de a-i sustrage bunuri a survenit ulterior,cele doua actiuni neavând legatura subiectiva între ele, context în care au fost încadrate distinct în infractiunile de lovire si furt (inculpat CII) respectiv lovire si complicitate la furt sub forma complicitatii morale (inculpat CM).
În ceea ce-l priveste pe inculpatul CII, în mod fondat în sarcina acestuia , instanta a retinut ca se face vinovat de savârsirea infractiunii de furt calificat în forma continuata descrisa la punctele 1,2 si 3 din considerente.
Materialul probator administrat în cauza infirma sustinerile inculpatului care declara ca nu este autorul acestei in fractiuni.
Relevante în acest sens (punctele 1 si 2) sunt depozitiile martorilor DM si AM. În concret în cursul urmaririi penale, dupa identificarea martorei DM, care schimbase suma de 10.000 franci belgieni si 150 dolari canadieni, a fost audiata declarând initial ca valuta ar fi cumparat-o de la AM (fila 175 u.p.). Dupa ce a dat declaratie la organele de politie martora s-a certat cu inculpatul CII în legatura cu provenienta banilor, moment în care acesta a asigurat-o ca nu exista dovezi asupra furtului, obiectele de îmbracaminte fiind arse si aruncate în apa, la fata locului neexistând urme, deoarece s-a lucrat cu manusi (fila 184 u.p.).
Martora a dat detalii amanuntite în legatura cu spargerea seifului, modalitatea concreta în care s-a procedat la transport, faptul ca acest seif a fost taiat la atelierului tatalui prietenului sau TIO, ocazie cu care s-a scurs mult nisip, aspect relevat si în declaratia patronului SC Alicante Office SRL.
În plus martora a precizat inclusiv faptul ca trecând pe str. Republicii inculpatul i-a aratat cu mâna spre casa de schimb valutar în cauza, explicând modalitatea în care a patruns, prin tavan, aspect ce se coroboreaza cu constatarile efectuate cu ocazia cercetarii la fata locului (filele 100-102).
Instanta de fond a analizat declaratia martorei din faza cercetarii judecatoresti sub aspectul revenirii asupra unor împrejurari (acelea ca nu l-ar fi cautat pe martorul AM cerându-i sa declare la politie ca valuta în cauza ar fi avut-o de la el) retinându-se în mod corect ca acest noi afirmatii sunt în contradictie cu sustinerile martorului AM (fila 194 u.p., 125 instanta) care a fost constant în declaratiile date precizând ca niciodata nu i-a vândut martorei DM nici o suma în valuta.
Depozitiile celor doi martori enuntati mai sus, se coroboreaza cu restul probelor administrate în cauza.
Cât priveste actul material descris la punctul 3 în considerente savârsit în dauna partii vatamate SC Sapient SRL Oradea, la stabilirea starii de fapt instanta a avut în vedere declaratiile martorilor PGM (persoana care a cumparat de la inculpat telefonul marca Samsung SGM-A-400 fara acumulator, recunoscut mai apoi de administratorul partii vatamate – numitul PD, ca facând parte din cele sustrase din societatea sa , prezentând în acest sens cutia originala în care fusese ambalat si care avea înscris acelasi code IMEI – 350302/991/106592/7); IR (persoana care în primavara anului 2001/2002 a cumparat de la inculpat un telefon Ericson TIO 45, încarcatoare pentru marcile SAGEM, Nokjia, Motorola si 6,7 telefoane fara a le putea preciza marca); OSZ (caruia inculpatul i-a oferit spre vânzare 10-15 telefoane noi, marca Siemens, Motorola, Sagem si alte marci spunând ca le are de la diverse persoane care si-au facut abonamente în diverse retele si nu mai au nevoie de acestea); MMC (caruia inculpatul i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia).
Fata de cele ce preced în mod temeinic s-a concluzionat ca în contextul identificarii pe baza codurilor IMEI de la persoanele mai sus enuntate, a unor telefoane sustrase de la SC Sapient în noaptea de 19/20.12.2001 (o parte din acestea fiind vândute direct de catre inculpatul CII, care a si fost recunoscut de martori) , autorul furtului este inculpatul, desi acesta în apararea sa a negat orice implicare în operatiuni de vânzare a unor telefoane mobile si accesorii, aparare infirmata de întreaga probatiune administrata în cauza.
În ce privesc pedepsele aplicate celor doi inculpati instanta de apel, a apreciat ca atât cuantumul acestora cât si modalitatea de executare corespund criteriilor prev. de art. 72 cod penal, avându-se în vedere circumstantele reale ale comiterii faptelor (natura leziunilor provocate, numarul zilelor de îngrijiri medicale în cazul infractiunilor comise fata de partea vatamata BND, respectiv prin efractie pe timp de noapte, cauzându-se un prejudiciu însemnat, nerecuperat, în cazul infractiunilor comise în dauna partilor civile SC Alicante Office SRL si SC Sapient Oradea ) conduita infractionala anterioara a inculpatilor – recidivisti si nu în ultimul rând atitudinea lor nesincera.
Fata de considerentele mai sus enuntate tribunalul a apreciat nefondata solicitarea inculpatilor, prin aparatorul ales, privind achitarea lor în temeiul disp.art. 10 lit.b ind.1 cod penal, rap. la art. 18 ind.1 cod penal, pe motiv ca faptelor le-ar lipsi gradul de pericol social al unei infractiuni.
Sub aspectul laturii civile a cauzei în mod întemeiat si retinând vinovatia inculpatilor instanta de fond a dispus obligarea acestora la despagubiri în favoarea partilor vatamate.
În ce privesc daunele acordate partii vatamate BND, instanta de fond a retinut în mod corect ca în cauza aceasta nu a dovedit în nici un fel contravaloarea telefonului sustras, context în care nu pot fi acordate despagubiri materiale printr-o singura apreciere de catre judecator a valorii pe piata a unui telefon de natura celui sustras de inculpat. Cât privesc daunele morale raportat la numarul zilelor de îngrijiri medicale acordate – 15 zile si perioada de internare în spital – 22.07.2006 – 28.07.2006, instanta de apel considera ca suma acordata – 2000 lei în favoarea acestei parti reflecta consecintele negative suferite în plan fizic si psihic de aceasta parte.
Fata de cele de mai sus, tribunalul a apreciat nefondat apelul partii civile BND si sub aspectul acordarii daunelor materiale si integral a daunelor morale solicitate.
Ca urmare, tribunalul a dispus potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotarâri, au declarat recurs penal inculpatii CM si CII solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate si având în vedere ca la data când s-a solutionat cauza pe fond în apel inculpatul CII se afla în imposibilitatea anuntarii instantei, lipsind si procedura de citare cu acesta, conform si practicii judiciare în materie, a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, urmând sa se procedeze la judecarea apelului cu citarea legala a acestuia. Aceleasi concluzii le sustine si cu privire la recursul declarat de inculpatul CM.
Curtea examinând hotarârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedura penala, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 si 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedura penala apreciaza ca recursul inculpatilor este fondat urmând a-l admite si a se dispune rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Bihor în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala.
Din adresa Biroul National Interpol nr.1876493/MR din 9 aprilie 2010 potrivit raspunsului primit de la Interpol Budapesta s-a informat Curtea ca autoritatea centrala a Penitenciarelor din Ungaria a comunicat faptul ca numitul CII a efectuat 2 ani din pedeapsa închisorii pronuntata împotriva sa prin sentinta penala nr. 5.B.152/2009/35 de catre Judecatoria Debrecen în perioada 1 aprilie 2008 – 1 octombrie 2009 .
Întrucât inculpatul CII a fost arestat la data de judecarii apelului respectiv în data de 4 mai 2009 si ca atare nu a fost legal citat, fiind astfel în imposibilitate de a anunta instanta despre acest aspect, se impune casarea hotarârii cu trimitere pentru a se judeca apelurile celor doi inculpati data fiind conexitatea faptelor savârsite de acestia în aceeasi împrejurare si cu aceeasi parte vatamata, cu procedura legal îndeplinita cu acestia.
Potrivit dispozitiilor art.385 ind.9 pct.21 este motiv de casare hotarârea când judecata în prima instanta sau apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si a înstiinta despre aceasta imposibilitate.
Fata de cele ce preced, curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, Curtea de Apel a admis recursul penal declarat de inculpatii recurenti CM si CII împotriva deciziei penale nr.135/A din 18 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Bihor pe care a casat-o si a dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Bihor, tinând seama de considerentele prezentei decizii.
