Drept procesual penal. Partea specială. Restituirea cauzei la procuror. Nulitate
C.proc.pen., art. 322 alin. (2), art. 177 alin. (8), alin. (81), art. 197 alin. (2), art. 6
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6
Potrivit art. 177 alin. (8), alin. (81) C.proc.pen., dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acestuia ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru înfăţişarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate se ţine seama de normele internaţionale aplicabile în relaţia cu statul pe teritoriul căruia se află învinuitul sau inculpatul, iar în lipsa unor astfel de norme, de necesitatea ca citaţia să fie primită cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăţişare. Aceste dispoziţii au fost încălcate de organul de urmărire penală, în condiţiile în care citarea învinuitului s-a făcut fără dovada trimiterii citaţiei prin scrisoare recomandată cu aviz de primire semnat de destinatar sau conţinând refuzul primirii corespondenţei, iar termenul de prezentare pentru înfăţişare în faţa organului emitent al citaţiei este de numai 15 zile. Înfrângerea acestor dispoziţii au condus la desfăşurarea urmăririi penale fără încunoştinţarea învinuitului cu privire la procedura penală desfăşurată împotriva şi în lipsa sa, încălcându-i-se astfel dreptul de a lua parte la procesul penal şi de a-şi exercita dreptul la apărare, în conformitate cu art. 6 C.proc.pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel de încălcări atrag incidenţa prevederilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen. ce sancţionează cu nulitatea absolută actele de urmărire penală efectuate de procuror, precum şi aplicarea art. 332 C.proc.pen. pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia penală nr. 1017/R din 3 noiembrie 2008 (judecător dr. Marian Bratiş)
Prin sentinţa penală nr. 469/PI/13.06.2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1701/30/2007, în temeiul art. 332 alin 2 C.proc.pen. s-a dispus restituirea cauzei având ca obiect săvârşirea de către inculpatul P.A., a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C.pen., art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen., art. 146 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. şi art. 13 C.pen., art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. şi art. 13 C.pen.procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 312/P/2006 din data de 16.02.2007, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 22.02.2007 sub număr unic de dosar 1701/30/2007, a fost trimis în judecată inculpatul P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) C.pen., art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 94 din O.U.G. nr. 150/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. şi art. 13 C.pen., art. 146 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C.pen., art. 112 din Legea nr. 76/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
La termenul din data de 14.04.2008 inculpatul a depus la dosar un înscris prin care a solicitat termen pentru a-şi formula apărări faţă de acuzaţiile care i se aduc, arătând totodată că nu a avut cunoştinţă de desfăşurarea procesului penal împotriva sa.
La termenul din 13.06.2008, prin avocat ales, inculpatul a solicitat constatarea nulităţii absolute a întregii urmăriri penale şi actelor subsecvente, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror întrucât au fost încălcate dispoziţiile cu privire la prezenţa inculpatului.
S-a arătat că a fost încălcat art. 6 C.proc.pen. raportat la art. 70 alin. (2) C.proc.pen. cu privire la garantarea dreptului la apărare cât şi art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care inculpatul nu a fost citat în vederea audierii în cursul urmăririi penale, nu i-a fost asigurată posibilitatea de a lua la cunoştinţă de învinuirea care i se aduce, de a fi audiat şi de a formula apărări.
Totodată, inculpatul a contestat modul cum fost îndeplinită procedura de citare în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care a fost citat la reşedinţa din România, iar din procesul verbal de îndeplinirii a procedurii de citare întocmit la data de 27.09. 2004 rezultă că inculpatul nu a locuit niciodată la adresa din România la care a fost citat.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu s-a făcut citarea acestuia în străinătate în limba italiană, în condiţiile în care nu este cunoscător de limba româna.
Având a se pronunţa asupra excepţiei invocate, tribunalul a considerat-o întemeiată şi a admis-o, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, reţinându-se că se sustrage de la urmărirea penală, că a fost audiat la data de 12.02.2004 după care a părăsit România şi nu a mai dat curs citaţiilor expediate atât la reşedinţa din România, cât şi la domiciliul său din Italia.
În dosarul de urmărire penală există o declaraţie olografă în limba română semnată de inculpat. Această declaraţie a fost dată la data 12.02. 2004, din conţinut nerezultând care este organul judiciar în faţa căruia a fost audiat.
Instanţa a mai constatat că această declaraţie nu se referă în mod expres la faptele ce fac obiectul cercetării în prezentul dosar şi a fost anterioară momentului începerii urmăririi penale faţă de inculpat, considerent pentru care, din punct de vedere juridic, nu are valoare probantă în cadrul procesului pendinte.
Împotriva inculpatului a fost începută urmărirea penală la data de 10.09.2004. La data de 27.09. 2004 a fost emisă pe numele inculpatului o citaţie la reşedinţa din România, astfel cum era consemnată în acea declaraţie olografă dată la data de 12.02.2004.
Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu a fost semnat de nici o persoană, dar din verificările efectuate de organele de cercetare penală rezultă că acesta nu mai locuieşte la acea adresă.
La data de 01 octombrie 2005 se emite o citaţie la domiciliul inculpatului din Italia prin care acesta este invitat să se prezinte la organele de cercetare penală la data de 15 octombrie 2004, respectiv în termen de 15 zile. Mai există la dosar o citaţie tradusă în limba italiană, dar din recipisa de trimitere de la dosar, nu rezultă care din înscrisurile enumerate au fost expediate.
Mai mult, la dosarul de urmărire penală nu există dovada îndeplinirii procedurii de citare concretizată într-un aviz de primire semnat de destinatar sau refuzul de primire al acestuia, astfel cum prevede art. 177 pct. 8 teza 3 C.proc.pen.
De asemenea, instanţa a reţinut că organele de cercetare penală au făcut verificări pe teritoriul României pentru a stabili dacă inculpatul este încarcerat, concluzionându-se că se sustrage de la urmărirea penală.
Tribunalul a apreciat că inculpatul nu a beneficiat de posibilitatea de a-şi formula apărări şi acest lucru nu poate fi suplinit în cursul cercetării judecătoreşti.
Prin modul cum a fost îndeplinită procedura de citare faţă de inculpat în cursul urmăririi penale s-au încălcat dispoziţiile art. 177 pct. 8 C.proc.pen. şi art. 811 C.proc.pen., context în care se poate aprecia că s-a realizat o încălcare a regulilor procedurale privind prezenţa inculpatului, sancţionată de art. 197 alin. (2) C.proc.pen., cu nulitatea absolută a actului procesual penal.
Ca o consecinţă a neregulatei citări, inculpatul a fost pus în imposibilitatea de a avea cunoştinţă de învinuirea care i se aduce şi de a-şi formula apărări, aspect ce se constituie într-o încălcare a prevederilor art. 6 C.proc.pen. privitoare la garantarea dreptului la apărare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, arătând că această hotărâre este netemeinică, deoarece instanţa de fond a dispus restituirea cauzei la procuror în temeiul art. 332 alin. (2) C.proc.pen., în vederea refacerii urmăririi penale.
În motivarea recursului, s-a arătat că actul procedural, respectiv citaţia, încheiat la acel moment, a fost legal întocmit, acesta fiind întocmit şi în limba italiană, fiind făcut la adresa indicată de către inculpat, în declaraţia sa olografă, iar acesta, în cursul procesului penal, nu a mai comunicat alte adrese.
În final, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.
Examinând sentinţa penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanţa constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiş fiind temeinică şi legală.
Instanţa de fond, Tribunalul Timiş, a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul dispoziţiile art. 332 alin. (2) C.proc.pen., în mod justificat, deoarece, în speţa de faţă, procedura de citare cu inculpatul P.A. nu a fost efectuată potrivit dispoziţiilor legale în materie, ceea ce conduce la nulitatea absolută a actului procesual, consecinţa neregulatei citări fiind aceea că au fost încălcate prevederile art. 6 din Codul de procedură penală privitoare la garantarea dreptului la apărare.
Împotriva inculpatului a început urmărirea penală la data de 10 septembrie 2004, iar ulterior, a fost emisă pe numele inculpatului, o citaţie la reşedinţa română, adresa fiind extrasă dintr-o declaraţie olografă dată la 12 februarie 2004 în faţa unui organ care nu a putut fi identificat cu exactitate, însă, din verificările ulterioare, a rezultat că inculpatul nu mai locuieşte la acea adresă.
Din acest motiv, la data de 1 octombrie 2005, s-a emis o altă citaţie, pe numele inculpatului, la domiciliul său din Italia, citaţia fiind tradusă în limba italiană, însă, din înscrisurile existente, nu rezultă că această citaţie a fost şi trimisă, în lipsa unui aviz de primire semnat de destinatar sau un refuz de primire al actului, pentru că acestea ţin loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
De asemenea, nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 177 alin. (8)1 C.proc.pen., care prevăd că la stabilirea termenului pentru înfăţişarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ţine seama de normele internaţionale, iar în lipsa unor astfel de norme, de necesitatea ca citaţia în vederea înfăţişării, să fie primită cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăţişare, în condiţiile în care s-a dispus prin citaţie ca inculpatul să se prezinte în termen de 15 zile.
În aceste condiţii, este evident că au fost încălcate în mod flagrant normele legale în materia citării unei persoane învinuite sau inculpate, cu consecinţa nerespectării dreptului la apărare, atâta timp cât inculpatul P.A. nu avea cunoştinţă de demararea unei proceduri penale împotriva sa, nu putea să efectueze apărările necesare în timpul urmăririi penale, o fază esenţială a procesului penal, actele efectuate fiind lovite de nulitate.
Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că hotărârea Tribunalului Timiş este temeinică şi legală, a fost pronunţată în spiritul legalităţii şi a garantării unui proces echitabil, conform art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în consecinţă, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş a fost respins, deoarece argumentele aduse în sensul că citarea inculpatului s-a produs în mod legal, nu poate fi primită pentru motivele expuse mai sus.
