Legea nr.514-2003. Consilierii juridici. Refuz de acordare a drepturilor prevăzute de lege.


32. Legea nr.514/2003. Consilierii juridici. Refuz de acordare a drepturilor prevăzute de lege.

Acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.514/2003 şi Statutul profesiei de consilier juridic nu vine în contradicţie cu prevederile Legii nr.188/1999 în cazul consilierilor juridici care au şi calitatea de funcţionari publici.

Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal – Decizia civilă

nr.1895/12 septembrie 2005.

Prin  acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.3336/2005, reclamanţii I.N., H.S., T.I., A.N., S.S., C.C., P.N., B.A.Ş. şi N.V. au chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Alba, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună :

– anularea adresei D.G.F.P.Alba nr.118210/10.05.2005 şi obligarea pârâtei ca în baza art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003, art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003, art.29 şi 30 din Legea nr.188/1999 şi art.46, 57 alin.2 şi 3, 60 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial nr.684/29.07.2004, să emită decizie prin care să opereze modificările în încadrarea şi stabilirea drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici, astfel:

– să suporte cheltuielile prilejuite de reorganizarea profesiei în baza Legii nr.514/2003;

– să acorde sporul de mobilitate şi confidenţialitate de 30% la salarul de încadrare, de la data înscrierii în Colegiu a consilierilor juridici.

În motivarea acţiunii, au arătat că au solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi legale, dar răspunsul a fost negativ.

Prin sentinţa civilă nr.247/CA/2005 Tribunalul Alba a admis acţiunea în contencios administrativ formulată, fiind obligată D.G.F.P.Alba ca prin decizie să opereze modificările în încadrarea şi stabilirea drepturilor şi obligaţiilor reclamanţilor, respectiv:

– să suporte cheltuielile prilejuite de reorganizarea profesiei, respectiv cheltuielile privind înscrierea în Colegiul consilierilor juridici, achiziţionarea robei, registrelor, legitimaţiei, ştampilei, insignei şi pregătirii profesionale specifice profesiei;

– să acorde sporul de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum total de 25% din salariul de încadrare reclamanţilor, începând cu data înscrierii acestora în colegiu.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanţii se încadrează în prevederile art.57 alin.1 şi 60 alin.2 din Statutul profesiei de Consilier juridic, având dreptul la suportarea cheltuielilor prilejuite de reorganizarea profesiei şi la un spor de 25% din salariul de încadrare reprezentând clauzele de mobilitate şi confidenţialitate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P.Alba care i-a adus critici de nelegalitate, solicitând desfiinţarea acesteia, iar pe fond respingerea acţiunii reclamanţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut că instanţa în mod greşit a acordat  drepturile solicitate, că  statutul profesiei de consilier juridic este un statut al unei asociaţii profesionale, care nu poate obliga angajatorul să pună în practică modul în care acest statut concepe activitatea de consilier juridic, iar drepturile consilierilor juridici din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sunt cele prevăzute în Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Recursul este nefondat.

Reclamanţii sunt încadraţi în funcţii de consilieri juridici la D.G.F.P. Alba şi subunităţi ale acesteia.

În acelaşi timp, reclamanţii au făcut dovada că sunt înscrişi în Colegiul consilierilor juridici şi în tabloul colegiului.

Este adevărat că în calitatea lor de funcţionari publici, aceştia se supun prevederilor Legii nr.188/1999, având drepturile şi obligaţiile cuprinse în această lege care constituie cadrul general aplicabil tuturor funcţionarilor publici.

În acelaşi timp însă, reclamanţilor le sunt aplicabile şi prevederile Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Ori, la art.24 din Legea nr.514/2003 se prevede că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare, autorităţile publice, instituţiile şi toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de lege în încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au numiţi sau angajaţi în slujba lor.

În baza aceleiaşi Legi nr.514/2003 a fost adoptat Statutul profesiei de consilier juridic, Statut publicat în Monitorul Oficial al României nr.684/2004, Statut care cuprinde norme conforme cu prevederile Legii nr.514/2003.

La art.60 alin.2 din Statut se prevede pentru consilieri juridici negocierea unei prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi de confidenţialitate, iar la art.46 alin.1, art.47 şi art.57 se prevede suportarea de către angajator a cheltuielilor pentru reorganizarea profesiei ocazionate de : înscrierea în colegiu, achiziţionarea robei, a legitimaţiei, a insignei, ştampilelor profesionale, precum şi a tuturor registrelor de evidenţă profesională.

Aceste drepturi ale consilierilor juridici prevăzute în legea proprie de organizare şi în Statut nu sunt în contradicţie cu cele cuprinse în Legea nr.188/1999, întrucât şi această din urmă lege prevede la art.29 (1) şi (2) şi art.30 că funcţionarii publici au dreptul la un spor de salar reprezentând suplimentul postului, la prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii, precum şi la  gratuitatea uniformei de serviciu.

Deşi reclamanţii au solicitat în scris acordarea drepturilor legale, pârâta prin răspunsul dat nu le-a rezolvat practic cererea, ceea ce echivalează cu un refuz de soluţionare a cererii în termen legal. Aceasta în condiţiile în care pentru alţi an  ]gajaţi ai pârâtei drepturile conferite de legi speciale au fost acordate de către pârâtă.

Ori, aşa cum bine a motivat instanţa de fond, acordarea şi reclamanţilor a drepturilor cuvenite se circumscrie principiului dreptului la egalitate de şanse, consfinţit de art.39 alin.1 lit. d din Legea nr.53/2003.

În concluzie, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, fiind la adăpost de criticile formulate de recurentă, în baza art.312 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat.