Excepţia de neconstituţionalitate. Cazurile de inadmisibilitate a cererii de sesizare.


Potrivit art.29 alin.3 din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar potrivit art.29 alin.6 din lege – dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare.

Din textul art.29 alin.1,2,şi 3 al Legii 47/1992 rezultă că inadmisibilitatea excepţiei se poate reţine doar în ipotezele în care se invocă neconstituţionalitatea altor dispoziţii decât cele cuprinse într-o lege sau ordonanţă în vigoare, a  unor dispoziţii care nu au legătură cu soluţionarea cauzei sau în situaţia în care printr-o dispoziţie anterioară a Curţii Constituţionale s-a constatat neconstituţionalitatea acelor dispoziţii.

Din textul art.29 alin.1,2,şi 3 al Legii 47/1992 rezultă că inadmisibilitatea excepţiei se poate reţine doar în ipotezele în care se invocă neconstituţionalitatea altor dispoziţii decât cele cuprinse într-o lege sau ordonanţă în vigoare, a  unor dispoziţii care nu au legătură cu soluţionarea cauzei sau în situaţia în care printr-o dispoziţie anterioară a Curţii Constituţionale s-a constatat neconstituţionalitatea acelor dispoziţii.

Cu contestaţia înregistrată iniţial sub nr.1019/2006 pe rolul Tribunalului Olt, care şi-a declinat competenţa în favoarea  Judecătoriei Caracal, contestatorul R.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Olt, să se anuleze somaţia nr.9049/20.06.2006 şi titlul executoriu nr.729/20.06.2006, comunicate în data de 22.06.2006.

În motivarea contestaţiei a susţinut petentul că este avocat având obligaţia de a achita o contribuţie către Casa de Asigurări a Avocaţilor, astfel încât în lipsa unui contract încheiat în nume personal cu CAS Olt, este nelegală reţinerea contribuţiei de asigurări de sănătate.

Ulterior şi-a precizat temeiul juridic al contestaţiei ca fiind dispoziţiile Legii 341/2004, contestatorul având calitatea de luptător care a contribuit la victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Prin sentinţa civilă nr.318 din 24 ianuarie 2008, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.10545.3.1/311/2006, s-a respins contestaţia la executare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art.213 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006, întrucât contestatorul realizează venituri iar textul prevede pentru scutirea de plată a contribuţiei condiţia nerealizării de venituri – cerinţă care nu s-a realizat în cauză.

Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatorul, susţinând în esenţă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.3 alin.1 lit.b din Legea 341/2004 – conform cărora persoanele care au calitatea de revoluţionari beneficiază de asistenţă medicală gratuită fără nici o distincţie – iar nu dispoziţiile Legii nr.95/2006 care se referă la contribuţia de asigurări sociale pe baza unor raporturi contractuale.

Ulterior, recurentul contestator a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.213 alin.1 lit.c din Legea nr.95/2006, întrucât încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi al nediscriminării.

Prin încheierea de la  29 mai 2008, pronunţată în dosarul mr.10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei.

Instanţa de recurs a motivat că în conformitate cu art.29 din Lg.47/1992 – la analizarea cererii de sesizare se are în vedere dacă excepţia invocată a făcut obiectul altei decizii anterioare, pronunţată de Curtea Constituţională, iar în privinţa constituţionalităţii dispoziţiilor art.213 alin.1 lit.c din Legea 95/2006 s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia nr.750 din 26 octombrie 2006., respingând excepţia.

Împotriva încheierii a formulat recurs contestatorul – în temeiul art.29 alin.6 teza a doua din Lg.47/1992, susţinând în esenţă că s-a aplicat greşit legea.

Recursul este fondat.

Potrivit art.29 alin.3 din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar potrivit art.29 alin.6 din lege – dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare.

În cauză s-a invocat neconstituţionalitatea unor dispoziţii cuprinse într-o lege – aplicată în soluţionarea cauzei, iar prin decizia nr.750/2006 a Curţii Constituţionale – avută în vedere de prima instanţă – s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.213 alin.1lit.c din Legea nr.95/2006.

Alin.3 al art.29 din Lg.47/1992 se referă la situaţia admiterii excepţiei şi constatării neconstituţionalităţii, iar nu la ipoteza în care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate.

Cum în speţă nu se poate reţine nici una din ipotezele de inadmisibilitate a excepţiei, se constată că în mod greşit Tribunalul Olt a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, urmând a se admite recursul, a se casa încheierea şi a se restitui cauza Tribunalul Olt pentru a-şi expune opinia asupra excepţiei invocate şi a sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.