Prin rechizitoriul DNA-STP, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru savârsirea infractiunii de luare de mita în forma continuata prev. de art.254 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., si a infractiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.25 rap. la art.290 alin.1 C.pen.
La termenul din 08.01.2009, avocatul inculpatului a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.3001, art.913 alin.3 teza finala si art.914 C.pr.pen. raportat la art.21 alin.3, art.24 alin.1, art.26 alin.1, art.28 si art.124 alin.2 din Constitutia României, aratând, în esenta, ca dispozitiile art.3001 C.pr.pen., ce reglementeaza procedura verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive cu ocazia înregistrarii dosarului la instanta, sunt în contradictie cu dispozitiile art.23 din Constitutia României, privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la libertatea individuala.
Totodata, s-au efectuat înregistrari ale convorbirilor telefonice si în mediul ambiental, însa la dosar au fost atasate numai copiile ale CD-urilor si DVD-urilor, care se pastreaza la grefa instantei. În opinia sa, art.913 alin.3 teza finala rap. la art.914 C.pr.pen. este neconstitutional, având în vedere ca se creeaza un privilegiu pentru procuror si judecator, tinând seama ca este vorba despre un mijloc de proba la care nu are acces inculpatul si aparatorul acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea exceptiilor de neconstitutionalitate, aratând în esenta ca prima dintre acestea este inadmisibila, întrucât disp. art.3001 C.pr.pen. nu au legatura cu judecarea cauzei, reglementând operatiunea judiciara a verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, însa la acest moment cauza se afla în faza de judecata în fond, astfel ca nu este îndeplinita conditia prev.de art.29 alin.2 din Legea nr.47/1992. Totodata, prevederile vizate de inculpat nu intra în contradictie cu disp. art.21 si art.23 din Constitutia României, întrucât art.3001 C.pr.pen. a fost introdus tocmai în considerarea acestor articole, apreciind ca are prioritate verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, care are un caracter sever si trebuie sa aiba o perioada de rezolvare rezonabila. Or, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive se impune tocmai pentru respectarea drepturilor fundamentale ale inculpatului.
În ceea ce priveste critica cu privire la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive în Camera de consiliu, arata ca aceasta este conforma cu disp. art.27 din Constitutie.
Referitor la a doua exceptie de neconstitutionalitate, invocata de inculpat cu privire la disp. art.913 alin.3 teza finala C.pr.pen. rap. la art.914 C.pr.pen., respectiv accesul la suportii optici si magnetici audio-video, întrucât se încalca disp. art.29 din Legea nr.47/1992 si art.287 C.pr.pen., considera ca textul de lege invocat nu are legatura cu cauza de fata, mijloacele de proba fiind administrate în faza de urmarire penala si nu la judecata cauzei în fond.
Pentru motivele aratate, solicita respingerea cererii formulata de inculpat privind sesizarea Curtii Constittionale, întrucât si aceasta exceptie este inadmisibila.
Exprimându-si opinia asupra exceptiilor invocate, instanta retine urmatoarele:
I. Prima exceptie priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art.3001 C.pr.pen. si a fost invocata initial în fata CAP cu ocazia judecarii recursului declarat împotriva încheierii de sedinta pronuntata de Tribunalul P la data de 08.12.2008, prin care, în baza art.3001 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.1602 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive luata fata de inculpat, iar în baza art.3001 alin.3 C.pr.pen. s-a mentinut aceasta masura.
Este adevarat ca prin decizia penala nr.976/12.12.2008, CAP a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale în legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.3001 C.pr.pen., însa prin aceeasi decizie s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul P pentru a se pronunta cu privire la exceptia invocata, curtea apreciind ca nu se poate pronunta asupra unei exceptii invocate în recurs, fara a fi fost invocata si la prima instanta, si datorita faptului ca termenul de solutionare a recursului este de numai trei zile.
Prin urmare, tribunalul apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.29 din Legea nr.47/1992 pentru sesizarea Curtii Constitutionale, respectiv textul de lege este în vigoare si are legatura cu solutionarea cauzei, exceptia s-a invocat în cadrul unei proceduri judiciare (în recurs, în ciclul procesual al verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, potrivit art.3001 C.pr.pen.), iar Curtea Constitutionala nu a mai admis o astfel de exceptie.
Cu privire la fondul dispozitiilor art.3001 C.pr.pen., tribunalul apreciaza ca acestea sunt constitutionale si nu intra în contradictie cu cele ale art.21 si art.23 din Constitutia României, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive (care este o masura severa), impunându-se a fi efectuata într-un termen rezonabil. Or, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive se impune tocmai pentru respectarea drepturilor fundamentale ale inculpatului.
Ceea ce se poate reprosa, însa, reglementarii din Codul de procedura penala este modul de stabilire a cronologiei etapelor prevazute la art.300 si art.3001, respectiv faptul ca, potrivit ordinii stabilite de acest cod, verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a unui inculpat se face la primirea dosarului de catre instanta, iar verificarea regularitatii actului de sesizare a instantei are loc ulterior acestui moment, respectiv la prima înfatisare.
Pentru respectarea deplina si fara echivoc a drepturilor fundamentale ale inculpatului firesc ar fi fost ca etapa verificarii regularitatii actului de sesizare sa aiba loc anterior sau cel mai târziu odata cu verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatului, ocazie cu care instanta sesizata ar fi putut constata daca este sau nu competenta sa faca aceste verificari.
II. Si cu privire la a doua exceptie de neconstitutionalitate, respectiv cea care se refera la dispozitiile art.913 alin.3 teza finala C.pr.pen. rap. la art.914 C.pr.pen. cu referire la disp. art.21 alin.3, art.24 alin.1, art.26 alin.1, art.28 si art.124 alin.2 din Constitutia României, tribunalul apreciaza ca sunt îndeplinite cele 3 conditii prevazute de disp. art.29 din Legea nr.47/1992 pentru sesizarea Curtii Constitutionale, având în vedere ca alineatul 1 al acestui articol prevede urmatoarele: Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la fondul dispozitiilor art.913 alin.3 teza finala C.pr.pen. rap. la art.914 C.pr.pen., tribunalul apreciaza ca acestea sunt constitutionale si nu intra în contradictie cu cele ale art.21 alin.3, art.24 alin.1, art.26 alin.1, art.28 si art.124 alin.2 din Constitutia României.
Astfel, dispozitiile presupuse a fi neconstitutionale nu trebuie sa fie privite în mod singular, ci trebuie sa fie coroborate cu cele prevazute la art.913 alin.4 C.pr.pen., potrivit carora La prezentarea materialului de urmarire penala, procurorul este obligat sa prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate si sa asigure, la cerere, ascultarea acestora.
Prin urmare, aceasta prevedere legala este de natura sa asigure dreptul inculpatului de a lua cunostinta de toate actele dosarului, inclusiv de procesele verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate si, la cerere, sa asculte convorbirile înregistrate si redate în aceste procese verbale.
În sustinerea acestei opinii, tribunalul are în vedere si faptul ca interpretarea legii penale se face nu numai gramatical, ci si rational si sistematic, iar aceasta din urma metoda de interpretare consta tocmai în cautarea întelesului exact al unei norme juridice procesual penale pornind de la corelatia dintre acea norma si celelalte norme din aceeasi lege sau din alte legi ale sistemului dreptului procesual penal.
Fata de aceste considerente, tribunalul apreciaza ca exceptiile invocate trebuie sa fie respinse, însa, întrucât au fost ridicate în cursul judecatii, au legatura cu cauza si au ca obiect dispozitii dintr-o lege în vigoare, urmeaza ca, în baza art.29 din Legea nr.47/1992 republicata si art.146 lit.d din Constitutia României republicata, sa dispuna trimiterea cauzei la Curtea Constitutionala a României, în vederea solutionarii, iar în baza art.303 alin.6 C.pr.pen., sa suspende judecarea cauzei pâna la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre Curtea Constitutionala.
2
