Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei încheieri de sesizare a Curtii Constitutionale


Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei încheieri de sesizare a Curtii Constitutionale

Se poate declara recurs doar împotriva încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate.

Decizia nr. 4532R din  18.06. 2009 

Prin încheierea pronuntata în sedinta publica din 18.03.2009 în dosarul civil nr. 3388/87/2008 al Tribunalului Teleorman s-a admis cererea formulata de pârâta SC Petrom SA, în contradictoriu cu reclamantii BS, CF si altii, dispunându-se sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alineatul 2 ultima liniuta din Codul Muncii.

Totodata, s-a suspendat judecarea cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate.

Reclamantul BS a declarat recurs împotriva încheierii suscitate.

La termenul din 18.06.2009, din oficiu, Curtea a invocat în baza art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992 republicata, exceptia inadmisibilitatii recursului, întrucât din continutul acestui text legal rezulta ca sunt supuse recursului doar încheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, nu si cele prin care se admite o asemenea cerere, asa cum este si cea recurata în prezentul proces.

Intimata-pârâta, prin aparator, a solicitat admiterea exceptiei.

În baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proced. civ. si a art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale:

“(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror în fata instantei de judecata, în cauzele la care participa.

(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, încheierea trebuie motivata, cuprinzând si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare.

(5) Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda.

(6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca în termen de 3 zile.”

Din redactarea ultimului alineat al acestui text, reiese clar ca vointa legiuitorului a fost aceea de a statua ca se poate declara recurs doar împotriva încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate. În acest sens, se arata ca o astfel de încheiere “poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara”.

Or, în speta de fata nu este vorba despre o atare încheiere, ci de una prin care s-a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, încheiere pentru care nu s-a prevazut nicio cale de atac în Legea nr. 47/1992.

Intentia legiuitorului de a nu permite exercitarea caii de atac a recursului în cazul acestor încheieri se deduce printr-o interpretare “per a contrario” a dispozitiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 47/1992.

În aceste conditii, recursul apare ca fiind inadmisibil si urmeaza a fi respins ca atare.