CAF
Acţiune având ca obiect atât anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, cât şi a deciziei de impunere, în situaţia în care contestaţia a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor condiţii procesuale, fără analizarea fondului. Consecinţa admiterii capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Deliberând asupra acţiunii în contencios administrativ fiscal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată şi reţine următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea introdusă la data de 15.09.2015 şi înregistrată sub nr. 2467/114/2015, reclamanta S.C. ELCAR GID S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUZĂU prin PRIMAR – Direcţia Economică, anularea Deciziei de impunere nr. 35659/08.07.2015 (filele 4-11).
Prin cererea de completare a acţiunii depusă la data de 08.01.2016 (filele 8-9), reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei nr. 23/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 35659/08.07.2015.
S-a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei (fila 48).
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 35659/08.07.2015 a fost obligată la plata sumei de 18.188,51 lei compusă din debit principal şi accesorii, reprezentând taxa folosinţă teren în suprafaţă de 3865 mp conform contractului nr. 1284/12.02.2007, debitul fiind calculat pentru perioada 2010-2015.
A susţinut că în cuprinsul deciziei de impunere nu se regăseşte nicio justificare legală şi faptică pentru imputarea sumei respective, nu se prevede termenul de plată a obligaţiei bugetare.
A mai arătat reclamanta că, în lipsa menţionării temeiului de drept, a dedus că au fost avute în vedere dispoziţiile art. 256 din Legea nr. 571/2003, însă, raportat la clauzele contractului nr. 1284/12.02.2007 încheiat cu Municipiul Buzău, a susţinut că nu s-a aflat în niciuna din situaţiile prevăzute de textul de lege pentru a putea fi obligată la plata impozitului aferent terenului adus ca aport de Municipiul Buzău într-un contract care nu are o natură administrativă, ci una comercială.
În cuprinsul cererii de completare a acţiunii, reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei nr. 23/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 35659/08.07.2015.
În esenţă, a arătat că prin Decizia nr. 23/08.09.2015 pârâta a respins contestaţia fără a analiza motivele de fapt şi de drept formulate, ci pentru neîndeplinirea unor condiţii de formă, respectiv pentru că împuternicirea dată de contestatoarea reclamantă nu purta semnătura şi ştampila persoanei juridice contestatoare, ştampila lipsind şi din conţinutul contestaţiei.
A susţinut reclamanta că împuternicirea avocaţială are valoarea unui act autentic până la înscrierea în fals conform dispoziţiilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 modif., iar, conform Anexei II din Statutul profesiei de avocat, în situaţia în care împuternicirea prevede numărul şi data contractului de asistenţă juridică, nu mai este necesară semnătura celui reprezentat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 148, 192 şi urm., 204 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 571/2003 şi dispoziţiile legale invocate în cuprinsul acţiunii şi a cererii completatoare.
3. Probele administrate de reclamantă
Pentru dovedirea susţinerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei şi a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri.
4. Apărările formulate de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI
Pârâta nu a formulat întâmpinare nici cu privire la cererea de chemare în judecată, nici cu privire la cererea de completare a acţiunii.
5. Cercetarea judecătorească
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, prin încheierea din data de 25.02.2016, fiind respinsă proba cu interogatoriul pârâtei.
Referitor la cererea de completare formulată de reclamantă, instanţa apreciază, raportat la dispoziţiile art. 204 din Codul de procedură civilă, că aceasta nu constituie o veritabilă cerere de modificare a acţiunii care, sub sancţiunea decăderii, nu putea fi formulată decât până la primul termen de judecată.
Prin cererea de completare se solicită şi anularea deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, or respectiva decizie de impunere s-a solicitat a fi anulată prin cererea de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care să invoce faptul că acţiunea nu a fost formulată şi împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei.
6. Analiza Deciziei nr. 23/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 35659/08.07.2015
Prin Decizia nr. 23/08.09.2015 (filele 10-14), pârâtul MUNICIPIUL BUZĂU – Direcţia Economică a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. ELCAR GID S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. 35659/08.07.2015.
S-a arătat în cuprinsul acesteia că, raportat la prevederile art. 206 din O.G. nr. 92/2003 şi cele ale pct. 206.2 din H.G. nr. 44/2004, în situaţia în care contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, împuternicirea trebuie să poarte semnătura şi ştampila persoanei juridice contestatoare, lucru nedovedit, precum şi că ştampila contestatoarei lipseşte şi din conţinutul contestaţiei formulate.
Referitor la aceste susţineri, instanţa reţine următoarele:
Conform art. 44 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, „Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor profesionale cerute de lege, precum şi pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals.”
Conform art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2003, invocat şi de către pârâtă, contestaţia trebuie să poarte „semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi stampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.”
Din coroborarea celor de mai sus reiese că împuternicirea avocaţială reprezintă dovada calităţii de reprezentant faţă de terţi (cum este cazul organului de soluţionare a contestaţiei) şi face dovada acestei calităţi până la înscrierea în fals.
În consecinţă, motivele invocate de pârât în cuprinsul Deciziei nr. 23/08.09.2015 sunt neîntemeiate.
Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar reţine ca întemeiate motivele invocate de pârât în cuprinsul Deciziei nr. 23/08.09.2015, conform pct. 2.3. din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobate prin Ordinul nr. 2.906 din 25 septembrie 2014 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (în vigoare la data formulării şi soluţionării contestaţiei), „În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, precum şi ştampilarea acesteia, organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.”
În prezenta cauză, tribunalul constată că pârâtul MUNICIPIUL BUZĂU – Direcţia Economică nu a solicitat nici reclamantei, nici reprezentantului acesteia să facă dovada calităţii de reprezentant al reclamantei prin semnătura şi ştampila persoanei juridice contestatoare.
Faţă de cele de mai sus, instanţa urmează a anula Decizia nr. 23/08.09.2015 emisă de pârâtă privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 35659/08.07.2015 privind creanţele datorate bugetului local în anul 2015.
7. În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 35659/08.07.2015 privind creanţele datorate bugetului local în anul 2015
Referitor la anularea Deciziei nr. 35659/08.07.2015 privind creanţele datorate bugetului local în anul 2015, instanţa reţine următoarele:
Ca urmare a respingerii contestaţiei administrative fiscale pentru neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia nu a fost analizată pe fond. Potrivit dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.”
Procedura de soluţionare a contestaţiilor administrativ fiscale este o procedură administrativă specială, care derogă de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar instanţa poate fi sesizată, în vederea exercitării controlului de legalitate a titlurilor de creanţă şi a altor acte administrativ fiscale, după finalizarea procedurii administrative prevăzute de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 (potrivit art. 218, „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”)
Aşadar, întrucât urmează a se admite capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, pârâtul urmând a soluţiona contestaţia administrativ fiscală, cererea reclamantei de anulare a deciziei de impunere va fi respinsă, reclamanta având posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată ulterior, împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei ce va fi emisă de către pârât, potrivit prevederilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003.
8. Soluţia instanţei
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. ELCAR GID S.R.L., va anula Decizia nr. 23/08.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 35659/08.07.2015, urmând ca pârâtul să soluţioneze pe fond contestaţia formulată şi va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 35659/08.07.2015 privind creanţele datorate bugetului local în anul 2015.
Având în vedere dispoziţiile art. 451 alin. 1 şi 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, iar partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa urmează a lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2010, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
