Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza în cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii”.
Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii si de casele de pensie sectoriale pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestatii, respectiv la comisiile de contestatii care functioneaza în cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii”.
Intrucât recurentul nu a facut dovada înregistrarii vreunei contestatii la casa teritoriala de pensii emitenta, conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii, din 30.05.2011, în mod corect actiunea i-a fost respinsa ca inadmisibila.
Art. 149 alin. 1, 4 din Legea nr. 263/2010
Contestatorul S.I. a chemat în judecata CJP Tulcea solicitând: anularea deciziei nr. 13949/30.05.2011, obligarea intimatei sa-i emita o decizie de acordare a pensiei anticipate partiale cu luarea în considerare si a perioadei 10.05.1967 – 01.04.1978 si punerea în plata începând cu data solicitarii acordarii pensiei conform Legii nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, intimata a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei.
A precizat intimata ca este competenta sa solutioneze contestatia împotriva deciziei de respingere nr. 13949/30.05.2011 – Comisia Centrala de Contestatii din Cadrul Casei Nationale de Pensii Publice.
Prin sentinta civila nr.3091/07.09.2011 Tribunalul Tulcea a respins actiunea ca inadmisibila.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele aspecte:
La data de 14.04.2011, intimata a emis decizia nr. 4735 prin care a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei anticipate partiale.
Pentru a emite aceasta decizie de respingere a cererii de acordare a pensiei anticipate partiale, intimata a avut în vedere ca nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 din Legea nr. 263/2010, în sensul ca S.I. are vârsta standard redusa cu pâna la 5 ani, dar nu are stagiul complet de cotizare prevazut de Legea nr. 263/2010 în anexa 5.
Intimata i-a respins contestatorului cererea de pensionare si pentru ca la stabilirea stagiului de cotizare necesar acordarii pensiei anticipate partiale‚ nu se iau în considerare perioadele asimilate prevazute la art. 49 alin 1 lit. a), c) si g).
Prin cerere înregistrata sub nr. 16146/17.05.2011, contestatorul, desi a contestat decizia de respingere nr. 4735/14.04.2011, acesta a solicitat revizuirea deciziei de respingere.
În aceasta cerere, contestatorul a precizat ca în situatia revizuirii deciziei conform adeverintei nr. 298/18.04.2011, nu mai considera necesara trimiterea contestatiei la Comisia centrala.
Întrucât intimata a considerat aceasta cerere ca fiind o noua cerere de înscriere la pensie anticipata partiala, i-a emis contestatorului o noua decizie, ce a fost înregistrata sub nr. 13949/30.05.2011 si pe care contestatorul o contesta în prezenta cauza.
Fata de disp.art.149 alin.1, 2 si 4 din Legea nr. 263/2010, instanta a admis exceptia si a respins contestatia ca inadmisibila, având în vedere ca S.I. nu a contestat decizia de pensionare nr. 13949/30.05.2011 emisa de CJP Tulcea la Comisia Centrala de Contestatii, ci s-a adresat direct instantei de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul S.I. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arata recurentul ca a contestat prima decizie de respingere la instanta, la data emiterii – 14.04.2011, nu putea fi contestata la Comisia Centrala de Contestatii din cadrul CNP, deoarece aceasta comisie s-a constituit în termen de 15 zile de la publicarea Ordinului nr.1453/2011 în Monitorul Oficial nr.318 din 09 mai 2011.
Casa de Pensii Tulcea eronat si abuziv emite o noua decizie, în dispretul legii, cu numarul 13949, numar de înregistrare pe care l-a primit de la registratura casei de pensii la depunerea unui document, ca raspuns la cererea CJP Tulcea nr. 4735/10.03.2011, prin care i se solicita o adeverinta cu veniturile realizate în perioada 10.05.1967 – 01.04.1978.
În documentul respectiv aducea la cunostinta reprezentantilor CJP Tulcea ca în perioada respectiva a fost încadrat cu contract de munca, ca acea perioada constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii si ca calculul si plata CAS datorate de asigurati se face lunar de catre angajatori si nu solicita o noua înscriere la pensie. In mod abuziv, Casa de Pensii Tulcea emite o a doua decizie cu mentiunea „înscriere noua”, pentru a trage de timp pâna la constituirea comisiei de contestatii; corect trebuia emisa a doua decizie cu mentiunea „modificare”.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate, de probele administrate si de dispozitiile legale incidente în cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prin cererea formulata la data de 2 februarie 2011 contestatorul a solicitat acordarea pensiei anticipate partiale, conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Fata de aceasta cerere, pârâta a emis decizia nr. 4735/14.04.2011, prin care i-a respins cerere de pensionare deoarece nu a putut fi luata în considerare perioada 10.05.1967 – 01.04.1978, în care a lucrat la C.Z. Topolog.
Desi contestatorul a formulat la 17.05.2011 la Casa Judeteana de pensii o contestatie cu privire la aceasta decizie, a precizat totusi prin aceeasi cerere, ca “solicita revizuirea dosarului de pensionare conform adeverintei nr. 292/18.04.2011 eliberata de F.C. Tulcea si ca nu mai considera necesara trimiterea contestatiei la Comisia centrala”.
În aceste conditii, intimata a procedat la analizarea dosarului de pensionare si a apreciat ca nici dupa luarea în calcul a noii adeverinte nu sunt îndeplinite conditiile pentru pensia anticipata, fiind emisa în acest sens decizia nr. 13949/30.05.2011.
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea, s-a solicitat anularea celei de a 2-a decizii respectiv a deciziei nr. 13949/30.05.2011, astfel ca în raport de aceasta decizie, în mod corect instanta de fond a apreciat ca cererea este inadmisibila pentru nerespectarea procedurii prevazuta de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Nu se pot retine criticile recurentului potrivit cu care intimata a interpretat gresit cererea depusa la 17.05.2011 si ca aceasta a reprezentat de fapt o contestatie la prima decizie care trebuia sa fie înaintata Comisiei centrale, deoarece din cerere rezulta fara dubiu ca nu s-a cerut înaintarea contestatiei la Comisia centrala de contestatii ci s-a solicitat revizuirea dosarului de pensie în raport de noua adeverinta depusa la dosar.
În mod corect intimata a procedat la analizarea acestui înscris si a emis o noua decizie.
De altfel, în opinia contestatorului, decizia nr. 4735/14.04.2011 nu putea fi contestata la Comisia centrala deoarece acesta stia ca respectiva comisie s-a înfiintat mai târziu, iar acest aspect este reliefat chiar prin motivele de recurs.
Însa, indiferent daca la acea data era sau nu constituita Comisia centrala de contestatii din cadrul Casei nationale de pensii, obligatia recurentului era aceea de a respecta procedura prevazuta de lege, urmând sa astepte solutia acestei Comisii centrale si numai dupa aceea sa sesizeze instanta de judecata.
De altfel, chiar în decizia 4735/14.04.2011 este facuta mentiunea ca “decizia de pensie poate fi contestata în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestatii competenta conform legii, iar contestatia se depune la casa teritoriala de pensii emitenta”.
Atâta vreme cât contestatia se depunea la casa teritoriala de pensii emitenta, conform art. 149 alin. 4 din Legea nr.263/2010, iar recurentul nu a facut dovada înregistrarii unei astfel de contestatii, nici împotriva primei decizii din 14.04.2011, nici împotriva celei de a 2-a decizii din 30.05.2011, în mod corect Tribunalul Tulcea a respins actiunea ca inadmisibila, solutie ce va fi mentinuta si de instanta de control judiciar prin respingerea recursului ca nefondat, conform art.312 cod procedura civila.
