Prin decizia civilă nr. 96/R din 23.01.2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 a fost respins recursul civil promovat împotriva sentinţei civile nr. 814 din data de 02.02.2010 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 ca nefundat, au fost obligate recurentele să plătească intimatului Z.C. 1000 lei cheltuieli de judecată. Cu opinia separata a doamnei judecător P.M.M. în sensul admiterii recursului, modificării sentinţei recurate sub aspectul lotizării şi atribuirea lotului 2 din varianta I din expertiza G. M. recurentei A.I. (teren-contrucţii).
Pentru a pronunţa decizia civilă de mai sus instanţa a reţinut următoarele:
„Prin sent.civ.nr. 814/02.02.2011 a Judecătoriei Bacău s-a admis acţiunea de partaj succesoral formulată de reclamantul Z.C. în contradictoriu cu pârâţii Z.T., B.M., M.C., A.I. şi B.E.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B.M., M.C. şi A.I..
S-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei Z.M. decedată la data de 08.01.2004, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Bacău, şi că moştenitori legali cu vocaţie la succesiunea rămasă de pe urma defunctei Z.M. sunt reclamantul Z.C., în calitate de soţ supravieţuitor , şi pârâţii Z.T., B.M., M.C., A.I. şi B.E.
De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune de 1/2 casă cu 3 camere şi hol, construită din chirpici, bucătărie, magazie şi 1/2 din suprafaţa de 1000 mp teren intravilan, toate situate în comuna S., jud. Bacău.
A mai hotărât instanţa de fond că părţilor li se cuvin din masa bunurilor de împărţit următoarele cote: 3/5 pentru reclamantul Z.C. şi câte 3/40 pentru fiecare dintre pârâţii Z.T., B.M., M.C., A.I. şi B.E.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune şi s-au atribuit bunurile astfel :
reclamantului Z.C. în deplină proprietate şi paşnică posesie următoarele bunuri imobile, în valoare totală de 34947 lei:
– suprafaţa de 625 mp teren intravilan situat pe raza satului S., com. S., jud. Bacău, conform variantei II, lotul 1 din suplimentul la raportul de expertiză cu schiţă întocmit de expert judiciar G. M.;
– imobilul casă de locuit compus din trei camere, două debarale şi două holuri identificat în raportul de expertiză cu schiţă, lotul 1, varianta a.III-a, întocmit de expert judiciar N.C.;
pârâtului Z.T. în deplină proprietate şi paşnică posesie următoarele bunuri imobile, în valoare totală de 15435 lei:
– suprafaţa de 375 mp teren intravilan situat pe raza satului S., com. S., jud. Bacău, conform variantei II, lotul 2 din suplimentul la raportul de expertiză cu schiţă întocmit de expert judiciar G. M.;
– anexe gospodăreşti şi coteţ identificat în raportul de expertiză cu schiţă, lotul 2, varianta a.III-a, întocmit de expert judiciar N.C.;
Pentru egalizarea loturilor, părţile au fost obligate la plata de sulte:
Reclamantul Z.C. plăteşte sultă:
-către pârâta B.M. plăteşte sultă în valoare de 3778,65 lei;
-către pârâta M.C. plăteşte sultă în valoare de 939,15 lei.
Pârâtul Z.T. plăteşte sultă:
– către pârâta M.C. plăteşte sultă în valoare de 3679,50 lei.
– către pârâta A.I. plăteşte sultă în valoare de 3778,65 lei;
– către pârâta B.E plăteşte sultă în valoare de 3778,65 lei.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, la data de 10.02.2010, în temeiul dispoziţiilor art. 673 indice 6 C. pr. civ., s-a pronunţat o încheiere de admitere în principiu, prin care s-a admis în principiu acţiunea de partaj formulată de reclamant, s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei Z.M., decedată la data de 08.01.2004, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Bacău, s-a constatat că moştenitori legali cu vocaţie la succesiunea rămasă de pe urma defunctei sunt: reclamantul Z.C., în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, şi pârâţii Z.T., B.M., M.C., A.I. şi B.E, având cote de câte 3/20 din masa succesorală.
De asemenea, s-au stabilit bunurile care alcătuiesc masa succesorală şi cotele succesorale care se cuvin fiecăreia dintre părţi.
Prin aceeaşi încheiere, s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii şi a unei expertize în specialitatea topocadastru.
Totodată, instanţa a respins cererea pârâtelor reclamante B.M., M.C. şi A.I. de aducere la masa de partaj a suprafeţei de teren din TP 130338/20.09.1995 întrucât titlul de proprietate amintit este eliberat pe numele defunctului P.G., cu moştenitori P.C. şi Z.M. Or, prezenta cauză are ca obiect ieşirea din indiviziune privitor la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Z.M. şi nu s-a făcut dovada identităţii între Z.M şi Z.M..
A fost respinsă şi cererea pârâtelor reclamante B.M., M.C. şi A.I. de aducere la masa de partaj a unui cazan de ţuică de 200 l şi a 5 butoaie din lemn – două de 350 l, unul de 500 l şi două de 400 l, întrucât acestea nu au fost dovedite ca existând în masa succesorală.
Potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză, valoarea masei bunurilor de împărţit este de 50382 lei, iar valoarea lotului ce se cuvine reclamantului Z.C. este de 30229,2 lei şi valoarea loturilor ce se cuvin fiecăruia dintre pârâţii Z.T., B.M., M.C., A.I. şi B.E este de 3778,65 lei.
S-a dispus ieşirea părţilor din starea de indiviziune.
La atribuirea bunurilor care alcătuiesc masa de partaj, prima instanţă s-a raportat la posesia şi opţiunea părţilor, la concluziile raportului de expertiză specialitatea construcţii, care a arătat că imobilul casă nu este comod partajabil, iar reclamantul se află în posesia lui neavând posibilitatea de a locui în altă parte .În plus, reclamantul a precizat că cel care îl susţine şi îl ajută la treburile gospodăreşti este pârâtul Z.T., fiul său. Mai mult, din depoziţia martorului T.N., instanţa a reţinut că între reclamant şi pârâte există o stare conflictuală, astfel că acestea nu ar putea convieţui în linişte cu reclamantul. Potrivit depoziţiei martorei R.M., pârâtul Z.T. locuieşte împreună cu reclamantul, aspect ce îndreptăţeşte instanţa de judecată să îi atribuie acestuia o parte din imobilele construcţii, mai exact anexele gospodăreşti şi coteţul.
De altfel, poziţia procesuală a părţilor, atitudinea pe care acestea au avut-o pe parcursul desfăşurării prezentei cauze au format convingerea instanţei în sensul că există o stare tensionată între pârâte şi reclamant, stare care s-ar perpetua dacă instanţa ar da curs cererii pârâtelor de atribuire către acestea a unei părţi din imobilul construcţii.
De asemenea, la împărţirea bunurilor succesorale instanţa a avut în vedere şi faptul că atribuirea în lotul pârâtului Z.T. a unei părţi din imobile este de natură să împovăreze mai puţin pe reclamant cu plata sultelor.
În considerarea prevederilor art. 673indice 9 Cod procedură civilă, a hotărât atribuirea în deplină proprietate şi posesie a bunurilor respective potrivit variantei a.III-a a raportului de expertiză, întocmit de expert judiciar N.C. şi a variantei a II-a a suplimentului la raportul de expertiză specialitatea topocadastru, întocmit de expert judiciar G. M..
În cauză au declarat recurs pârâtele B.M., M.C., A.I. şi B.E., care au criticat sentinţa sub următoarele aspecte:
În mod greşit nu au fost reţinute la partaj 5 butoaie din lemn şi un cazan de ţuică de 200 l, deşi martorii R.M. şi N.C. au declarat că defuncta şi soţul acesteia produceau şi comercializau vin şi ţuică, activitate continuată de soţul supravieţuitor.
Un alt motiv de recurs se referă la atribuirea bunurilor imobile: deşi pârâtul Z.T. nu a solicitat, i s-au atribuit acestuia anexele gospodăreşti, cu toate că recurentele-pârâte formulaseră o asemenea solicitare în sensul de a li se atribui anexele în indiviziune sau să fie atribuite pârâtei- recurente A.I..
Au arătat recurentele că aceasta s-a ocupat de îngrijirea defunctei în ultimii 3 ani de viaţă, locuind efectiv cu aceasta, ambii părinţi exprimându-se în sensul ca imobilele să rămână recurentei, toţi ceilalţi descendenţi fiind de acord. Între părţi nu există o stare tensionată, considerentele reţinute de instanţa de fond în acest sens fiind contrare probelor existente.
Au mai susţinut recurentele că atribuirea anexelor, în indiviziune, către acestea, ar fi reprezentat o soluţie morală şi legală.
Analizând recursul, Tribunalul constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte neincluderea la masa de partaj a unui cazan de ţuică de 200 l şi a 5 butoaie din lemn este temeinică.
Într-adevăr, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că la data deschiderii succesiunii, aceste bunuri existau în patrimoniul succesoral.
Declaraţia singurului martor care a arătat că avea cunoştinţă de aceste bunuri, N.C., nu poate fi primită de către instanţă, relatarea nefiind concludentă, în condiţiile în care martorul a afirmat că reclamantul ar fi dus aceste bunuri la o vecină, dar nu a putut identifica persoana respectivă.
Or, întrucât recurentele-pârâte au formulat această solicitare, era sarcina acestora să dovedească existenţa bunurilor.
Şi în ceea ce priveşte lotizarea, sentinţa este legală şi temeinică.
Conform art. 673^9 din Codul de procedură civilă, “La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Aceste criterii au caracter exemplificativ, instanţa putând să aprecieze modalitatea de împărţire a bunurilor şi în raport de alte elemente asemănătoare.
În speţă, atunci când a hotărât să atribuie anexele gospodăreşti către intimatul Z.T., corect a reţinut instanţa că o atare soluţie se impune faţă de faptul că acesta locuieşte efectiv împreună cu reclamantul – intimat în imobile şi având în vedere şi starea conflictuală existentă între reclamant şi recurentele-pârâte.
Această situaţie de fapt reiese din declaraţiile martorilor audiaţi.
Întrucât imobil-casă a fost atribuit reclamantului, pentru ca acesta să-şi poată exercita corespunzător dreptul de proprietate cu privire la imobil, în mod corect s-a avut în vedere situaţia tensionată dintre acesta şi recurente.
Având în vedere că imobilul pe care l-au solicitat recurentele reprezintă anexe ale casei atribuite reclamantului, instanţa apreciază că atribuirea acestor construcţii conform dorinţei recurentelor ar fi reprezentat o soluţie necorespunzătoare finalităţii unui partaj, perpetuând o stare tensionată şi conflictuală între părţi.
Pe de altă parte, ar fi însemnat să nu se ţină cont nici de faptul că pârâtul Z.T. locuieşte, efectiv, împreună cu reclamantul, în aceste imobile şi să i se schimbe situaţia locativă din prezent, fără ca acesta să aibă o altă locuinţă.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, cu majoritate, constată că recursul este nefondat şi, în consecinţă, îl va respinge.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, le va oblige pe recurente să plătească intimatului Z.C. cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat conform chitanţei de la dosar.
Opinie separată
Consider că soluţia corectă este cea de admitere a recursului şi de modificare a sentinţei recurate în sensul atribuirii lotului nr.2 din varianta I a raportului de expertiză întocmit de domnul expert M. G. recurentei A.I., lot cuprinzând atât construcţiile cât şi terenul aferent acestora) pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6735 alin.(2) şi 6739 Cpc, instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de ieşire din indiviziune va face împărţeala în natură, la formarea şi atribuirea loturilor, urmând a ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Prin urmare, varianta 1 propusă de expert G. M., variantă în care lotul nr.1 a revenit domnului Z.C. iar lotul nr.2 doamnei I.A. respectă atât principiul partajării în natură a bunurilor dar şi voinţa exprimată de majoritatea părţilor din cauză, cele patru pârâte solicitând primei instanţe atribuirea acestui lot în indiviziune iar în recurs manifestându-şi voinţa în sensul atribuirii bunurilor către A. I. care, potrivit adeverinţei nr.10825/14.11.2011 eliberată de Primăria comunei S., nu deţine locuinţă proprietate personală (f.50), în timp ce domnul T.Z. căruia judecătoria i-a atribuit bunurile în discuţie, locuieşte împreună cu tatăl său, reclamantul Z.C., având, deci, locuinţa asigurată.”
Împotriva deciziei civile nr. 96/R din 23.01.2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 a formulat contestaţie în anulare contestatorii B.M., A.I., B.E solicitând modificarea sentinţei civile recurate în sensul atribuirii lotului nr.2 din varianta 1 din raportulul de expertiză G., recurentei A..
În motivarea contestaţiei în anulare se arată că soluţia dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale în sensul că membrii completului de judecată au făcut o analiză sumară a probelor şi a dat o interpretare contradictorie probelor existente la dosarul de fond şi în recurs.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosar în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii.
În contestaţia în anulare nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele contestaţiei în anulare, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 Cod de procedură civilă:
„ Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 şi art. 318 Cod de procedură civilă. Motivele contestaţiei în anulare au un caracter limitativ şi de strictă interpretare.
Or, ceea ce invocă contestatoarea prin motivele de contestaţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 Cod de procedură civilă, ci ceea ce invocă este o eventuală greşeală de judecată.
Noţiunea de greşeală materială la care face referire art.318 Cod procedură civilă nu are în vedere eventuale erori de judecată, de interpretare a faptelor şi de apreciere a probelor de către instanţă. Textul menţionat nu deschide pentru părţi posibilitatea schimbării unei decizii irevocabile pentru nemulţumiri legate de modalitatea soluţionării pe fond a cauzei, ci constituie o cale de excepţie ,în care, pentru situaţii restrânse la aspecte formale ale judecăţii, se pot îndrepta anumite erori legate de procedură care au dus la pronunţarea unei soluţii greşite.
Însă în motivarea contestaţiei în anulare se invocă eventuale greşeli de judecată, transformându-se în mod nepermis o cale extraordinară de atac într-una ordinară, neprevăzută de lege.
Faţă de cele mai sus arătate şi având în vedere că în cauză nu sunt întrunite prevederile 318 Cod procedură civilă contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
