CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. CAZUL PREVĂZUT DE
ART.318 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. RECURS LA
RECURS. INADMISIBILITATE.
Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac
extraordinară, în materie procesuală, având ca finalitate, în
situaţia prevăzută de art.318 Cod procedură civilă, îndreptarea
unor posibile erori materiale sau a omisiunilor instanţei de recurs
de a răspunde la toate motivele de casare ori modificare, invocate
de partea recurentă, fără a fi afectată autoritatea de lucru judecat
a hotărârii ce s-a adoptat.
Contestatorul, în speţă a reluat însă practic temeiurile de
casare, ce au făcut obiectul recursului formulând astfel un „recurs
la recurs”, cale de atac neprevăzută de legea procesuală şi ca
atare inadmisibilă.
(Decizia civilă nr.17/R din 26 ianuarie 2004
a Curţii de Apel Piteşti).
Prin sentinţa civilă nr.88 din 12 ianuarie 2002, Judecătoria
Rm.Vâlcea a admis în parte acţiunea reclamantului şi în consecinţă a dispus
ieşirea din indiviziune a părţilor, în legătură cu bunurile rămase în succesiunea
defunctei S.M., fiind atribuite părţilor loturile compuse din teren şi
construcţii, conform propunerilor formulate de experţii evaluatori.
Prin decizia civilă nr.569 din 16 mai 2003, Tribunalul Vâlcea a
admis apelul pârâtului şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a modificat
componenţa loturilor menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei
de fond.
Decizia tribunalului a fost recurată de reclamant, recurs respins ca
nefondat de Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.1639/R din 7
octombrie 2003, pentru considerentele precizate la filele 4-7 din această
hotărâre.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul-recurent, S.I., a
formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art.318 Cod
pr.civilă, iar în expunerea motivelor cererii se precizează în esenţă că prin
soluţia adoptată, i-a fost încălcat dreptul de proprietate, fără a se observa
temeiurile de drept material şi procesual invocate în motivarea recursului.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.17/R din 26 ianuarie
2004, a respins contestaţia în anulare obligându-l pe contestator la plata
cheltuielilor de judecată .
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că şi contestaţia în anulare
reprezintă o cale de atac extraordinară, în materie procesuală, având ca
finalitate, în situaţia prevăzută de art.318 Cod procedură civilă, îndreptarea
unor posibile erori materiale sau a omisiunilor instanţei de recurs de a
răspunde la toate motivele de casare ori modificare, invocate de partea
recurentă, fără a fi afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce s-a
adoptat.
Contestatorul, în speţă a reluat însă practic temeiurile de casare, ce
au făcut obiectul recursului formulând astfel un „recurs la recurs”, cale de
atac neprevăzută de legea procesuală şi ca atare inadmisibilă.
Din conţinutul cererii formulată de contestator este evident că
acesta este în eroare în legătură cu dispoziţiile legale în materie procesuală pe
care le-a invocat.
Instanţa de recurs a prezentat amplu motivaţia căii de atac şi a
răspuns tuturor criticilor formulate de recurent inclusiv celor referitoare la
încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunţate de tribunal.
Faţă de aceste considerente, contestaţia în anulare a fost respinsă
în temeiul art.318 Cod procedură civilă, cu consecinţele prevăzute de art.274
Cod procedură civilă.
