Prin cererea înregistrată sub nr. 1980/87/2010 din 14.04.2010 la această instanţă, contestatorul L M. A a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 121 din 19 martie 2010 a Tribunalului T, solicitând anularea deciziei mai sus menţionate, pentru următoarele motive:
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 515 din 02.12.2008 a anulat decizia civilă nr. 270 din 16.05.2008 pronunţată de Tribunalul T, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Judeţeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar M, L Gh. M, L Gh. B, B L, A C-N şi L Gh. A.
Instanţa Curţii de Apel Bucureşti reţine că prin sentinţa civilă nr. 57/2007 instanţa de fond a dispus în mod greşit ca pe noul titlu de proprietate să fie trecuţi numai moştenitorii defunctului L V. B, respectiv L M. A, L B. Gh şi L B. N, deşi din adeverinţa nr. 95 din 18.01.2008 eliberată de Primăria M rezultă care sunt moştenitorii adevăraţi ai autorului B V. L.
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 12.02.2008, Judecătoria V a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei faţă de dispoziţiile art. 323 alin. 2 Cod Procedură Civilă care prevăd că în cazul articolului 322 pct. 7, cererea de revizuire se soluţionează de instanţa mai mare în grad. Acest capitol al articolului 322 pct 7 a fost rezolvat de instanţa Tribunalului T prin sentinţa civilă nr. 93 din 15 iunie 2009 în dosar civil nr. 1178/87/2009, iar instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra laturii materiale cerute în cererea în revizuire care se referea la acordarea dreptului ce se cuvenea moştenitorilor autorului defunct B V. L din anularea titlului de proprietate nr. 4800045/2002 suprafaţa de 3.95 ha şi din anularea titlului de proprietate 48000746/1999 suprafaţa de 6.05 ha şi anume: M L, A M. L, S M, B L, A C-N, P F, V A, L M. I şi L B. Gh în conformitate cu noua probă, adresa Primăriei M nr. 95 din 18.01.2008 şi care îndeplinea cerinţele articolului 322 punctele 1, 2 şi 5.
Instanţa de recurs, în mod nelegal trece să analizeze şi să judece fondul, mai cu seamă că titlul de proprietate nr. 4800045/2002 şi nr. 48000746/1999 erau deja anulate prin sentinţa nr. 57/2007 a Judecătoriei V, menţinută prin decizia de recurs nr. 972 din 26.10.2007 a Tribunalului T.
Motivele invocate de instanţa de recurs nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzute de lege, drepturile materiale ce au făcut obiectul adresei nr. 95 din 18.01.2008 este o măsură greşită care ştirbeşte din dreptul material cuvenit celor în drept, iar instanţa de recurs era obligată de lege să judece pe fond, mai cu seamă că a intervenit decizia nr. 972/26.10.2007 a Tribunalului T pentru că moştenitorii autorului nu sunt numai L M. A, L B Gh, L B. P şi prin această adresă se face şi dovada că moştenitorii înscrişi în această adresă le este confirmată şi dovada că au cerut legal această moştenire de la defunctul B V. L.
Această eroare a instanţei de recurs ar face ca aceşti moştenitori de drept să-şi piardă un drept legal şi mai mult ar însemna şi nerespectarea parţială a deciziei nr. 515/2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
În drept, contestatorul îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 317-318 Cod Procedură Civilă.
Examinând contestaţia în anulare formulată, prin prisma dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 Cod Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 318 Cod Procedură Civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .
Astfel, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de apreciere a probelor.
Pe această cale nu este admisibil să se examineze justeţea soluţiei pronunţate.
În sensul textului de lege menţionat „greşeală materială” înseamnă eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Contestaţia în anulare de drept comun : art. 317 Cod Procedură Civilă poate fi admisă când: judecarea pricinii s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură privind citarea părţii, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de ordine publică privind competenţa.
Prin contestaţia formulată, contestatorul L M. A nu invocă niciunul din motivele prevăzute de art. 317 Cod Procedură Civilă.
În concluzie, contestatorul invocând motive de netemeinicie, ce vizează reaprecierea probelor, contestaţia în anulare formulată excede condiţiilor impuse de art. 318 Cod Procedură Civilă.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317-318 Cod Procedură Civilă, se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L M. A.
