Dosar nr. 77/83/2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 251/R/27 Martie 2008
Domeniu asociat: contestaţie în anulare; inadmisibilitate.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă în situaţia în care din conţinutul
acesteia nu rezultă cu certitudine care este greşeala materială a instanţei sau motivul
de casare necercetat de aceasta, când eroarea materială invocată de către
contestator vizează de fapt o eroare de judecată, de interpretare a legii sau când
aspectele de fapt invocate de către contestator prin motivarea contestaţiei se
circumscriu stării de fapt analizată de instanţa de recurs.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la instanţă sub dosar nr. de mai sus,
contestatoarea–recurentă SC ”D” SRL în contradictoriu cu intimatul
INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE, a solicitat instanţei ca,
prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să anuleze Decizia civilă nr.
618/R/26.10.2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.
10.588/296/2006 în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se admită
plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie contestat.
În motivare se arată că dezlegarea dată pricinii de către Tribunalul Satu Mare
este rezultatul unei greşeli materiale, respectiv neobservarea de către instanţă a
certificatului de furnizare informaţii nr. 15.863/23.03.2007, care prezenta istoricul
punctelor de lucru ale societăţii de la înfiinţare până în prezent şi care arată că
niciodată societatea nu a avut puncte de lucru pe raza judeţului Satu Mare. Neavând
puncte de lucru pe raza judeţului Satu Mare, automat societatea nu putea face
obiectul controlului I.T.M. Satu Mare referitor la îndeplinirea condiţiilor de securitate
în muncă.
O altă greşeală materială a Tribunalului Satu Mare este neobservarea la
dosarul cauzei a contractelor de distribuţie încheiate cu CONSUMCOOP
SOCIETATE COOPERATIVA, persoana juridică distinctă, care distribuia butelii
aragaz în localitatea Supur, locaţie pe care I.T.M. Satu Mare susţine că a controlat-o.
CONSUMCOOP SOCIETATE COOPERATIVA Supur se manifestă activ pe piaţa
muncii în calitate de angajator, prin urmare se putea manifesta şi în calitate de
contravenient, în cazul în care I.T.M. Satu Mare chiar a realizat un control.
Atribuţiile de control ale I.T.M. Satu Mare se răsfrâng asupra angajatorilor din
raza sa teritorială, categorie din care societatea contestatoare nu făcea parte.
Practica inspectorilor I.T.M. în materia distribuţiei de butelii a fost însă de a aplica
amenda direct distribuitorului en gros, chiar dacă nu efectuează nici o verificare
asupra acestuia, sub şantajul că altfel va sancţiona societăţile mici care-i sunt clienţi,
în felul acesta afectându-i afacerile. O perioada atât contestatoare, cât şi alte
societăţi de distribuţie GPL, au cedat acestei presiuni, pentru a nu pierde piaţa de
desfacere datorită intervenţiei autorităţilor publice, însa aceasta practică nu poate
merge la infinit, mai ales că amenzile au căpătat un caracter din ce în ce mai
consistent. În consecinţă, prin aceasta contestaţie în anulare doreşte să evidenţieze
şi caracterul nelegal al practicilor I.T.M. Satu Mare, care în scopul de a procura
fonduri provenite din amenzi, foloseşte practici care depăşesc limita legii pe care
inspectorii I.T.M. ar trebui de altfel să o protejeze.
Indiferent de locaţia din judeţul Satu Mare în care susţin inspectorii I.T.M. că
s-ar fi efectuat controlul şi orice faptă ar retine, societatea contestatoare nu poate
avea calitatea de contravenient, întrucât nu are puncte de lucru pe raza judeţului
Satu Mare şi în consecinţă nici angajaţi la pretinsele puncte de lucru specificate în
procesul verbal.
A prezentat instanţei un istoric al punctelor de lucru pe care le-a avut S.C.
DUMAGAS LPG SRL până în prezent, demonstrând că niciodată de-a lungul
existentei sale societatea contestatoare nu a avut puncte de lucru în judeţul Satu
Mare. Ori, atribuţiile inspectorilor de muncă se exercită asupra angajatorilor. I.T.M.
Satu Mare a sancţionat societatea contestatoare pentru că nu ar fi respectat normele
de protecţia muncii la aşa-zisele puncte de lucru de pe raza judeţului Satu Mare.
În drept, invocă dispoziţiile art. 317-321, C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul INSPECTORATUL
TERITORIAL DE MUNCĂ SATU MARE, solicită respingerea contestaţiei în anulare
formulată de contestatoare ca nefondată.
În motivare se arată că, instanţa de recurs, Tribunalul Satu Mare în dos. nr.
10588/296/2007, în mod corect a respins recursul declarat de S.C. D S.R.L., şi a
admis recursul I.T.M. Satu Mare respingând plângerea la contravenţie, raportat la
gradul de pericol social ridicat al faptei.
Consideră că atât instanţa de fond cât şi cea de recurs s-au pronunţat asupra
tuturor motivelor de nelegalitate invocate, iar ridicarea aceloraşi motive de către
contestatoare, în cadrul contestaţiei în anulare, fără a indica care din motive a fost
omis a fi cercetat de către instanţa de recurs nu este suficientă pentru susţinerea
acesteia. Drept urmare consideră că instanţa de recurs în mod temeinic a
concluzionat că prima instanţă a greşit când a apreciat gradul de pericol social al
faptei ca fiind scăzut, deoarece neîndeplinirea măsurilor de securitate stabilite la un
control anterior prezintă un pericol social ridicat.
În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate ale procesului verbal de
contravenţie nr. 00118551/11.10.2006 îşi menţine apărarea formulată prin
întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de fond.
Raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor constatate şi în lipsa
indicării motivelor care au fost omise a fi cercetate de către instanţa de recurs,
consideră că hotărârea instanţei de recurs este temeinică, iar sancţiunea amenzii
prevăzută de lege este corect aplicată.
Faţă de cele menţionate mai sus, solicită instanţei respingerea contestaţiei în
anulare formulată şi menţinerea hotărârii instanţei de recurs ca fiind temeinică şi
legală.
În drept, invocă dispoziţiile art. 320 alin 2 şi art. 321 C.proc.civ., art. 19 alin. 2
din Legea nr. 108/1999 şi a OG nr. 2/2001 şi prevederile art. 13 lit. (n) şi art. 39 din
Legea nr. 319/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin decizia civilă supusă contestaţiei în anulare, s-a respins recursul declarat
de petenta societate comercială şi s-a admis recursul declarat de intimat împotriva
Sentinţei civile nr. 1866/2007 pronunţată de către Judecătoria Satu Mare şi s-a
modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că s-a respins ca nefondată plângerea la
contravenţie formulată de petent.
Din considerentele deciziei contestate, rezultă că, instanţa de recurs a analizat
toate motivele de recurs invocate de petent şi a verificat cauza în ansamblul său, prin
prisma dispoziţiilor art. 304 indice 1 C.proc.civ, inclusiv aspectele de fapt invocate de
către contestatoare prin prezenta contestaţie în anulare.
Potrivit art. 317 C.proc. civ., “Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie
în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a
fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine
publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate,
în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a
respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins
fără ca el să fi fost judecat în fond”, iar potrivit art. 318 din acelaşi act normativ,
”hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea
dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau
admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele
de modificare sau de casare”.
Verificând motivele contestaţiei în anulare formulate de către petentul–
contestator, instanţa constată că acestea nu sunt întemeiate întrucât din analiza
acestora, raportat la considerentele deciziei contestate nu rezultă cu certitudine care
este greşeala materială a instanţei sau motivul de casare necercetat de aceasta,
eroarea materială invocată de către contestatoare vizând de fapt o eroare de
judecată, de interpretare a legii.
Aspectele de fapt invocate de către contestator prin motivarea contestaţiei se
circumscriu stării de fapt analizată de instanţa de recurs şi nu evocă eventuala
greşeală materială a instanţei, pentru ca cererea acestuia să se încadreze în vreuna
din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate solicita pe
calea extraordinară a contestaţiei la executarea anularea – retractarea unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile.
Având în vedere faptul că într–o cale extraordinară de atac, instanţa de
judecată este chemată să se pronunţe doar cu privire la motivele invocate de partea
care a formulat calea de atac, nefiind posibilă verificarea hotărârii contestate şi sub
alte aspecte, că, prin contestaţia în anulare formulată, petentul tinde la o reanalizare
a unei hotărâri judecătoreşti pentru motive de legalitate şi temeinicie, fără a exista
vreun motiv de admisibilitate a cererii de anulare a hotărârii, instanţa constată că
cererea contestatoarei nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi
admisă în principiu motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 3, art. 319 şi următoarele
C.proc.civ., aceasta a fost respinsă conform dispozitivului deciziei..
3
