Contestaţie în anulare specială. Condiţii de admisibilitate.
C. pr. civ. – 318
Nemulţumirea părţii de modul în care a fost motivată decizia contestată nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. pr. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. pr. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 318 C. pr. civ. Pentru o apreciere completă a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza finală C. pr. civ. este imperios necesar să se facă distincţie între motive şi argumente.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
decizia civilă nr. 179 din 13 februarie 2007
Prin decizia civilă nr. 897 din 26 septembrie 2006, pronunţată în dosar nr. 4116/59/2006 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanta S.C. „N.M.C.” S.R.L. Timişoara împotriva încheierii civile din 25 mai 2006 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timiş în dosarul nr. 144/S/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de reclamantă privind virarea de pârâta S.C. „B.PAS.” S.A. T. a sumei de 200.000 RON către S.C. „B.” S.R.L. T., cu titlu de plată nedatorată cu motivarea că prin decizia civilă nr. 884/A/14.12.2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 9341/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 857/06.04.2006 a Curţii de Apel Timişoara, intimatul terţ poprit bancă comercială a fost obligat să vireze suma de 200.000 RON în contul S.C. „B.” S.R.L. Astfel, prin decizia civilă nr. 884/A/14.12.2005 instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. „N.M.C.” S.R.L. vizând dosarul nr. 216/2005 al biroului executorului judecătoresc, a anulat poprirea înfiinţată asupra sumei de 200.000 RON din contul intimatei S.C. „B.PAS.” S.A. şi a obligat intimatul terţ poprit să vireze această suma în contul S.C. „B.” S.R.L. S-a mai reţinut că prin hotărârile judecătoreşti pe care reclamanta recurentă S.C. „N.M.C.” S.R.L. şi-a întemeiat recursul s-a instituit obligaţia de virare a sumei de 200.000 RON în sarcina terţului poprit în conformitate cu cele solicitate de către reclamantă prin contestaţia la executare înregistrată la data de 20.07.2005 pe rolul Judecătoriei Timişoara, nefiind instituită nici o obligaţie în acest sens în sarcina societăţii în faliment S.C. „B.PAS.” S.A. sau a lichidatorului judiciar.
Prin decizia civilă nr. 179 din 13 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 7111/59/COM/2006, Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. „N.M.C.” S.R.L. T. împotriva deciziei civile nr. 897 din 26 septembrie 2006 a aceleiaşi Curţi de Apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că primul motiv prevăzut de art. 318 C. pr. civ. – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecăţii şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este vorba deci, despre acea greşeală pe care a comis-o instanţa de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată. Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, în această categorie intrând greşelile comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului. Sunt greşeli materiale, în sensul art. 318, respingerea recursului ca tardiv în raport cu data înregistrării la instanţă, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poştal înăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat cu toate că la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei de timbru, anularea greşită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deşi la dosar se afla procura dată reprezentantului părţii etc. Cu alte cuvinte, textul amintit vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, ceea ce contestatoarea încearcă să obţină. A da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluţionată pricina şi s-au stabilit raporturile litigioase dintre părţi, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru o apreciere completă a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza finală C. pr. civ. este imperios necesar să se facă distincţie între motive şi argumente.
Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres şi limitativ de art. 304 C. pr. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul şi în speţă, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină. Cu alte cuvinte, contestaţia în anulare este inadmisibilă în cazul în care instanţa de recurs a înţeles să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul. În speţă, instanţa de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs invocate de reclamanta recurentă (art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civ.) sunt neîntemeiate, chiar dacă nu a răspuns punctual la toate argumentele acesteia.
Împrejurarea că societatea contestatoare nu este mulţumită de modul în care a fost motivată decizia contestată nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. pr. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. pr. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive şi irevocabile nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ceea ce încearcă contestatoarea să obţină în speţă, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
