Prin greseala materiala, în sensul disp. art. 318 alin. 1 teza întâi cod procedura civila, se întelege o eroare materiala în legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului si care a avut drept consecinta darea unei solutii gresite.
Prin greseala materiala, în sensul disp. art. 318 alin. 1 teza întâi cod procedura civila, se întelege o eroare materiala în legatura cu aspecte formale ale judecarii recursului si care a avut drept consecinta darea unei solutii gresite.
Astfel, sunt greseli materiale potrivit acestor dispozitii legale: respingerea unui recurs ca tardiv, în functie de data înregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la posta, înlauntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedura civila; – anularea gresita a recursului ca netimbrat, desi la dosar se afla dovada achitarii taxei de timbru si chitanta nu a fost observata.
În toate aceste cazuri, se impune admiterea contestatiei, retractarea unei asemenea solutii si rejudecarea recursului, care nu va mai fi privit ca tardiv, nu va mai fi anulat ca netimbrat.
Potrivit disp. art. 281 alin. 1 Cod procedura civila, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca nici pe aceasta cale, ca si în cazul contestatiei în anulare, nu se pot corecta greseli propriu-zise de judecata.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca nici pe aceasta cale, ca si în cazul contestatiei în anulare, nu se pot corecta greseli propriu-zise de judecata.
Ci, remediul procedural oferit de textul de lege, se refera la greseli de ordin formal, inclusiv omisiuni, sau erori de calcul, care nu afecteaza substanta hotarârii, aspectele de fond ale raporturilor dintre parti si rezolvarea problemelor de drept, fiind deci elemente care nu au afectat rationamentul juridic initial, convingerea instantei si, cu atât mai putin solutia propriu-zisa asupra recursurilor, aceea ce admitere cu modificari totale sau partiale, sau de respingere.
Ci, remediul procedural oferit de textul de lege, se refera la greseli de ordin formal, inclusiv omisiuni, sau erori de calcul, care nu afecteaza substanta hotarârii, aspectele de fond ale raporturilor dintre parti si rezolvarea problemelor de drept, fiind deci elemente care nu au afectat rationamentul juridic initial, convingerea instantei si, cu atât mai putin solutia propriu-zisa asupra recursurilor, aceea ce admitere cu modificari totale sau partiale, sau de respingere.
Prin decizia civila nr. 575 din 22 aprilie 2010, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a respins recursul formulat de reclamantul PVG împotriva deciziei civile nr.297 din 27 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj si s-a admis recursul formulat de pârâta PMG împotriva aceleiasi decizii.
S-a modificat în parte decizia privitor la cotele de contributie, s-a dispus iesirea din indiviziune în cote egale de 1/2 pentru fiecare dintre parti la dobândirea bunurilor comune, în loc de 81% si respectiv 19%, s-au atribuit loturile fizice, iar pentru echilibrarea valorica a loturilor, pârâta a fost obligata la plata unei sulte de 55.291 lei în favoarea reclamantului. S-a mentinut restul dispozitiilor deciziei recurate.
La data de 28 iulie 2010, recurentul reclamant PVG s-a adresat instantei de recurs cu o cerere, calificata de parte ca fiind “contestatie în anulare” împotriva deciziei pronuntate în recurs. A invocat faptul ca dezlegarea data în recurs este rezultatul unei greseli materiale, care priveste strict valoarea apartamentului, împrejurare care a condus la scaderea valorii loturilor atribuite, precum si a sultei . Astfel, valoarea apartamentului asa cum a fost stabilita de expert este de 198.200 lei, în aceasta valoare nefiind incluse îmbunatatirile de 49.550 lei, care nu se scad, ci se aduna. Astfel, printr-un calcul corect, rezulta ca lotul valoric al fiecarei parti trebuie sa fie de 118.128 lei, cu plata corespunzatoare a sultei.
Intimata pârâta PMG a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestatiei ca nefondata. Arata ca în cauza nu s-a savârsit nicio greseala materiala si ca valoarea apartamentului, asa cum a fost stabilita prin expertiza este de 198.200 lei în care sunt incluse îmbunatatirile realizate de pârâta. Oricum , dispozitiile legale prev. de art. 318 Cod procedura civila, nu trebuie interpretate extensiv, astfel ca prin aceasta cale de atac nu pot fi îndreptate greseli de judecata.
Instanta a pus în discutia partilor în sedinta publica, asigurându-se oralitatea si contradictorialitatea dezbaterilor în acest sens, calificarea cererii de fata, dincolo de termenii folositi, dar în raport cu dreptul invocat, cu interesul urmarit, dar si cu dispozitiile legale aplicabile. Astfel, instanta a pus în discutie daca cererea de fata este o contestatie în anulare – cale extraordinara de atac, asa cum a denumit-o partea, sau o cerere de îndreptare eroare materiala.
Analizând toate aceste elemente, Curtea a calificat cererea de fata ca fiind o cerere de îndreptare eroare materiala, având ca temei juridic disp. art. 281 Cod procedura civila.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, au fost avute în vedere urmatoarele considerente:
Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare.
Potrivit disp. art. 318 alin. 1 teza întâi Cod procedura civila, hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Este vorba despre acea greseala pe care o comite instanta involuntar, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care stau la baza solutiei pronuntate. Deci, este vorba de erori de ordin procedural, dar de o asemenea gravitate, încât au avut drept consecinta darea unei solutii gresite.
Astfel, sunt greseli materiale potrivit acestor dispozitii legale: respingerea unui recurs ca tardiv, în functie de data înregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la posta, înlauntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedura civila; – anularea gresita a recursului ca netimbrat, desi la dosar se afla dovada achitarii taxei de timbru si chitanta nu a fost observata; – anularea gresita a recursului ca fiind facut de o persoana fara calitate, desi la dosar se afla procura data reprezentantul partii, care nu a fost observata;
În toate aceste cazuri, se impune admiterea contestatiei, retractarea unei asemenea solutii si rejudecarea recursului, care nu va mai fi privit ca tardiv, nu va mai fi anulat ca netimbrat sau, nu va mai fi socotit ca fiind formulat de o persoana care nu are calitatea de reprezentant.
Or, în cauza desi partea întelege sa solicite retractarea hotarârii si rejudecarea recursului, titularul cererii nu solicita o schimbare a solutiei, respectiv o alta rezolvare asupra recursurilor decât cea data prin decizia invocata, ci solicita corectarea, îndreptarea unor “erori” strecurate în hotarâre cu privire la valorile corecte ale loturilor si sultelor, stabilite în recurs.
Prin urmare, cererea de fata nu se încadreaza în ipoteza legala prev. de art. 318 alin. 1 teza întâi Cod procedura civila, nefiind o veritabila cale de atac de retractare, care impune rejudecarea procesului si o alta dezlegare data în rejudecare, ci se încadreaza în disp. art. 281 Cod procedura civila, privind îndreptarea unor erori de calcul.
Cererea de fata, calificata de instanta ca cerere de îndreptare eroare materiala (de calcul), este întemeiata si s-a admis ca atare, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Potrivit disp. art. 281 alin. 1 Cod procedura civila, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
În speta, recurentul reclamant invoca strecurarea unor erori de calcul în ceea ce priveste valoarea apartamentului, în stabilirea pe cale de consecinta si tot prin calcul – a valorii loturilor partilor si, bineînteles, în rezultatul final privind sultele.
Curtea apreciaza ca aceste elemente invocate de titularul cererii, nu sunt erori de judecata, fiind erori de calcul în sensul la care se refera ipoteza normei, întrucât nu sunt de natura sa conduca la o schimbare a rezolvarii problemelor de drept, a rationamentului juridic folosit în recurs, a convingerii instantei si, cu atât mai putin, a solutiei propriu-zise asupra recursurilor, aceea ce admitere a unui recurs prin modificare în parte si de respingere a celui de-al doilea recurs.
Astfel, în recurs, Curtea a respins recursul reclamantului, a admis recursul pârâtei, a modificat decizia în parte cu privire la cotele de contributie ale sotilor, a mai obligat pe pârâta catre reclamant la plata unei sulte. Au fost mentinute restul dispozitiilor deciziei . Recurentul reclamant prin cererea de fata, nu solicita modificarea solutiei în sensul admiterii recursului care s-a respins, sau invers, ori modificarea cotelor de contributie.
Asadar, Curtea constatând ca în hotarârea pronuntata s-au strecurat erori de calcul cu privire la valoarea apartamentului fara îmbunatatirile aduse de recurenta pârâta, cu consecinte la stabilirea, în baza unui calcul pur matematic, a valorii loturilor si a sultei ce se datoreaza de un lot celuilalt, va proceda la îndreptarea acestora.
Astfel, valoarea expertizata a apartamentului fara îmbunatatiri este de 198.200 lei, asa cum a retinut si tribunalul, din considerentele deciziei nerezultând ca este un element modificat de Curtea de Apel. Astfel ca, valoarea apartamentului nu este de 148.640 lei asa cum din greseala s-a calculat în recurs, ci este de 198.200 lei, în care nu este inclusa valoarea îmbunatatirilor de 49.559 lei. Aceasta valoare rezulta din urmatorul calcul corect, de aceasta data: Lotul nr. 1 stabilit de tribunal primeste fizic apartamentul, valoarea dreptului calculat la o contributie retinuta de tribunal ca fiind de 19%, este de 94.354 lei – 49.559 lei (c.val. îmbunatatiri) = 44.795,00 lei. Platind o sulta de 153.405 lei si primind fizic apartamentul, reiese ca valoarea apartamentului este de 198.200 lei, rezultat al urmatoarei operatiuni matematice corecte: 153.405 (sulta) + 44.795 lei (valoare drept) = 198.200 lei. Deci, îmbunatatirile nu au influentat valoarea masei partajabile, valoarea dreptului si nici valoarea sultei ce se plateste, respectiv primeste – nici în apel , iar în recurs nu s-a judecat si nu s-a operat vreo modificare în aceasta privinta si, în egala masura, nici prin îndreptarea de fata.
Ca elemente de control, pentru a evita o noua greseala de calcul, se pot face si urmatoarea verificari, pe valorile folosite de tribunal : Daca se porneste de la cota de contributie a fiecaruia de 81% – reclamant si 19% – pârâta, iar valoarea dreptului fiecaruia este stabilita la: 191.463 lei – reclamantul si 44.795 lei – pârâta, rezulta ca total masa partajabila este rezultatul adunarii celor doua sume, respectiv: 236.258 lei. Or, din aceasta valoare totala se scade valoarea bunurilor mobile atribuite fizic în lotul II, aceea de 38.058 lei, rezulta valoarea corecta a apartamentului, aceea de 198.200 lei.
Deci, folosind premisa corecta din punctul de vedere al valorii apartamentului, valoare la rândul ei calculata corect asa cum s-a aratat în precedent, se va stabili la cota de contributie egala retinuta în recurs, valoarea corecta a dreptului fiecarei parti, aceea de 118.129 lei- jumatate din valoare total masa partajabila. Pastrându-se în recurs lotizarea fizica decisa în apel, rezulta în urma unui calcul corect, ca sulta datorata de recurenta pârâta catre intimatul reclamant, este de 80.071 lei, rezultat obtinut prin scaderea din valoarea apartamentului 198.200 lei a valorii dreptului de 118.129 lei.
Acestea sunt considerentele în temeiul carora s-a admis ca fondata cererea de fata si s-au îndreptat erorile strecurate în dispozitivul deciziei, asa cum s-a aratat în precedent. Îndreptarea s-a facut în ambele exemplare ale hotarârii, conform art. 281 alin. 3 Cod procedura civila.
4
