Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 12 2014 reclamanta D.E.F a chemat în judecată pârâtul SPITALUL MUNICIPAL TURNU- MĂGURELE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actului adiţional FN din 04 aprilie 2011 la contractul de muncă nr.4/04 04 2011 şi exonerarea de orice obligaţie faţă de pârât.
În motivare , a arătat că, după promovarea examenului de rezidenţiat, a fost obligată să încheie contractul individual de muncă nr 28/01 10 2008 cu Centrul de Sănătate Cervenia , iar în perioada imediat următoare a început pregătirea în rezidenţiat, efectuând stagii în diferite spitale.
La începutul anului 2011, în timp ce efectua stagiul recunoscut de MS în spitalul din Avignon –Franţa , Centrul de Sănătate Cervenia a fost desfiinţat, astfel că a fost repartizată de DSP Teleorman la spitalul pârât, pe funcţia de medic rezident an III pediatrie. La acea dată, mama sa a fost solicitată să-şi dea acordul pentru încadrarea sa la spitalul pârât şi nu s-au putut opune, însă la contractul de muncă a fost obligată să semneze şi un act adiţional fără număr din 04 aprilie 2011 prin care era obligată să funcţioneze ca medic specialist o perioadă de 2 ani şi 7 luni , în caz contrar să restituie pârâtului toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
Actul adiţional este nul de drept, nulitatea fiind reglementată de disp.art.3,4,38 şi 57 din C muncii , precum şi de disp.art 41 şi 42 din Constituţie.
Actul adiţional încalcă în mod flagrant aceste dispoziţii legale imperative , fiind lovit de nulitate , la care se adaugă şi faptul că pe perioada pregătirii sale în rezidenţiat spitalul pârât nu a suportat nicio cheltuială cu pregătirea sa .
Ca urmare, pârâtul nu a avut nici un prejudiciu , pe care să-l poată recupera conform actului adiţional.
În scop probatoriu, a anexat fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul :contractul individual de muncă 28/2008, dispoziţia nr.224/04 04 2011 a DSP Teleorman , adeverinţa 6787/2008 , adeverinţa nr.404/2011, adeverinţa nr.5485/2013 , acte aditionale la contractul de muncă, contractul individual de muncă nr.4/04 04 2011 –Anexa 3, adresa MS nr. VIII d./21175/05 mai 2011 şi adresa MS nr. VIIId./35038/23 iunie 2010.
La data de 23 februarie 2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nefondată, arătând că actul adiţional contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.193 C muncii , dar şi ale dispoziţiilor OG nr.18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului .
Susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute întrucât prin semnarea actului adiţional acesteia nu i-a fost restrâns sau îngrădit dreptul la muncă , nici nu a fost obligată să muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie care nu ar fi corespuns pregătirii sale profesionale , nu a fost forţată să lucreze , actul adiţional fiind semnat , exprimându-şi astfel consimţământul în mod liber.
Reclamanta a beneficiat de toate drepturile ce au decurs din contractul de muncă nr.4/04 04 2011 , reprezentând cheltuieli legate şi ocazionate de pregătirea sa profesională , respectiv cheltuielile de personal – cheltuieli cu salarii, contribuţii sociale şi de sănătate , tichete de masă, tichete cadou.
În drept, pârâtul a invocat art 205 Cpc, art.193 din C muncii , art.18 alin 7 şi alin 8 şi art.27 din OG 18/2009.
La întâmpinare s-au ataşat copii de pe adeverinţele emise reclamantei, cererea reclamantei nr.7172/01 11 2011, dispoziţia MS –DSP Teleorman nr.224/2011.
La data de 05 05 2015, reclamanta a formulat şi depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susţinerilor pârâtului ca nefondate . A susţinut că nu a încheiat contractul personal, ci prin mandatar ,iar ca urmare a desfiinţării unităţii sanitare , în cauză sunt aplicabile disp.art18 pct 9 din OG 18/2009 , text care prevede că în astfel de situaţii nu sunt aplicabile disp.art 18 alin 7 din acest act normativ.
Reclamanta a precizat că actul aditional este nul pentru motivele arătate în acţiunea introductivă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către ambele părţi .
La solicitarea instanţei , pârâtul a comunicat faptul că nu a încetat raportul de muncă încheiat cu reclamanta . A menţionat că a calculat cuantumul salariilor pe care aceasta le-a primit pe perioada rezidenţiatului , respectiv suma de 110.193 lei aferentă perioadei 01 11 2011 -19 12 2014, depunând un tabel în acest sens.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
La data de 01 10 2008 între reclamantă si Centrul de Sănătate Cervenia s-a încheiat contractul individual de munca nr 28 pe durata nedeterminata,începând cu 01 10 2008 , reclamanta fiind încadrata ca medic rezident an I pediatrie. Ulterior, acest centru a fost desfiinţat , iar prin Dispoziţia nr. 224/ 04 04 2011 emisă de Ministerul Sănătăţii- Direcţia de Sănătate Publică Teleorman , urmare a punctajului obţinut , reclamanta a fost redistribuită ca medic rezident anul III pediatrie în cadrul Spitalului Municipal Turnu Măgurele .
La aceeaşi dată,între părţi s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de munca,prin care reclamanta s-a obligat să funcţioneze ca medic specialist în unitatea pârâta o perioadă de 2 ani şi 7 luni ( durata corespunzătoare pregătirii de rezidenţiat ), în caz contrar urmând a restitui spitalului pârât toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită.
Reclamanta a efectuat pregătirea în rezidenţiat în Spitalul de Urgenţă Craiova( 2008-2009 şi noiembrie –decembrie 2011), în Spitalul Avignon –Franţa( 2009-2011) , în Spitalul Bucureşti( 2012 -2014 ).
Analizând actul adiţional a cărui nulitate se cere în raport de dispoziţiile legale aplicabile în temeiul cărora a fost încheiat –art 18 alin 7 şi 8 din OG 18/2009 , se constată că nu există motive de nulitate .
Astfel , art 18 din acest act normativ prevede ca :
alin (7)Medicii, medicii dentişti şi farmaciştii care promovează concursul de rezidenţiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidenţiat. Prin acest contract se prevede obligaţia de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat.
alin (8)Obligaţia prevăzută la alin. (7) se stabileşte prin act adiţional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligaţiei asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, precum şi la restituirea primei de instalare, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
Instanţa constată că actul adiţional din 04 04 2011 a fost încheiat în acord cu dispoziţiile legale menţionate anterior.
De asemenea, nu poate fi primită susţinerea reclamantei în sensul că actul adiţional încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele din codul muncii privind libertatea muncii .
Art 1 din actul adiţional încheiat la data de 04 04 2011 prevede obligaţia reclamantei de a presta munca în favoarea angajatorului o perioadă de 2 ani şi 7 luni după obţinerea titlului de medic specialist.
Această obligaţie nu este însă absolută, impunându-se a fi coroborată cu prevederile art 2 din acelaşi act adiţional care instituie sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei sus menţionate, si anume suportarea de către medic a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională ,proporţional cu perioada nelucrată din această perioadă.
Astfel, medicul poate avea, după obţinerea specialităţii, iniţiativa încetării contractului individual de muncă,însă cu suportarea cheltuielilor prevăzute în art 2 din actul adiţional,cu care a fost de acord.
Ca atare, nu se poate susţine o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertăţii alegerii locului de muncă,consacrate la art 41 alin 1 din Constitutie, art 3 din C muncii.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la faptul că semnarea actului adiţional i-a fost impusă de către angajator,aceasta nu poate fi primită, nefacându-se nicio dovadă în acest sens, astfel că nu se poate reţine nulitatea actului adiţional pentru încălcarea disp.art 4 din C muncii.
În speţă nu se pune problema niciunei renunţări sau limitări la drepturi recunoscute prin lege , actul adiţional intervenit între părţi având clauze stabilite conform prevederilor legale aplicabile la data încheierii lui.
Instanţa apreciază că prin prevederile legale în temeiul cărora a fost încheiat actul adiţional a cărui nulitate se solicită nu se îngrădeşte alegerea profesiei sau a locului de muncă , deoarece activitatea medicilor rezidenţi trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării unui cadru legal de funcţionare a acestei activităţi .
De menţionat este faptul că disp.art 18 alin 7 şi 8 din OG nr.18/2009 au făcut obiectul unor critici de neconstituţionalitate , iar instanţa de contencios constituţional a decis că prevederile criticate sunt constituţionale .Astfel , prin decizia nr. 1631/2009 Curtea Constituţională a statuat că ” statul se subordonează obligaţiei de a asigura gratuitatea rezidenţiatului, prin suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a rezidentului , aşa cum reiese din înseşi prevederile art 18 alin 8 din Ordonanţa Guvernului nr.18/2009 , criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Această obligaţie nu revine însă statului în orice condiţii, ci este circumstanţiată de îndeplinirea unor cerinţe de către cel care beneficiază de dreptul de a beneficia de învăţământul de stat în mod gratuit , respectiv rezidentul în situaţia din speţă”.
Reclamanta a invocat Decizia nr. 5 din data de 16 februarie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa , a stabilit că:
“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (71) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 şi art. 159 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adiţional la contractul individual de muncă, încheiat în condiţiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Această decizie nu îşi are însă aplicabilitate în prezentul litigiu , întrucât nu s-a formulat de către spitalul pârât vreo solicitare de restituire a cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a reclamantei, acesta înaintând la cererea instanţei doar un tabel cu cuantumul salariilor încasate pe perioada rezidenţiatului .
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului adiţional din 04 04 2011 şi o va respinge ca atare.
