Acţiune formulată de foştii salariaţi, având ca obiect constatarea încadrării activităţii desfăşurate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 în categoria celei corespunzătoare locurilor de muncă cu condiţii speciale
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 782 din 18 noiembrie 2008
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad, reclamanţii B.C., C.A., C.C. şi R.V. au chemat în judecată pe pârâta S.C. „A.” S.A. Bârlad solicitând să se constate că în perioada 1.04.2001, până la încetarea contractului de muncă pentru fiecare reclamant au fost încadraţi în locuri de muncă cu condiţii speciale, iar pârâta să fie obligată să transmită Casei de Pensii Bârlad declaraţiile rectificative corespunzătoare fiecărei luni din perioada menţionată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, de la data angajării, până în luna aprilie 2001, au desfăşurat activităţi 100% în grupa I de muncă, conform pct. 85 Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, menţiune specificată în carnetul de muncă al fiecăruia.
Deşi au lucrat în condiţii foarte grele, care au rămas aceleaşi şi după aprilie 2001, nu au beneficiat de la această dată de condiţii speciale de muncă. Expunerea îndelungată la substanţe nocive a avut consecinţe grave asupra sănătăţii lor, dobândind boli profesionale.
Au mai susţinut reclamanţii că, în cadrul societăţii pârâte nu s-au efectuat amenajări pentru reducerea poluării şi crearea unor locuri de muncă conform standardelor de sănătate şi securitate în muncă, ci dimpotrivă, a avut loc o reducere a numărului de ventilatoare. Deşi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi Anexa I poziţia 31 lit. a din Legea nr. 226/2006, pârâta nu a făcut demersurile necesare pentru obţinerea avizului pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 1307 din 9 mai 2007, Judecătoria Bârlad a respins excepţiile invocate în cauză şi acţiunea formulată de reclamanţii B.C., C.A., C.C. şi R.V. împotriva pârâtei S.C. „A.” S.A. Bârlad.
Tribunalul Vaslui a admis recursul declarat de reclamanţi şi a casat sentinţa, constatând că Tribunalul Vaslui este competent să soluţioneze litigiul.
Prin sentinţa civilă nr. 518 din 15 mai 2008, Tribunalul Vaslui a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.C., C.A., C.C. şi R.V. împotriva pârâtei S.C. „A.” S.A. Bârlad, prin lichidator „M.R.L.” S.P.R.L. Iaşi şi a constatat că, în perioada 1 aprilie 2001-27 decembrie 2005, reclamanţii B.C., C.C., C.A. au lucrat în locuri de muncă în condiţii speciale, iar în perioada 1 aprilie 2001-31 ianuarie 2005, reclamantul R.V. a lucrat în locuri de muncă în condiţii speciale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Excepţiile invocate sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse. Acţiunea este admisibilă, întrucât reclamanţii au posibilitatea de a se adresa instanţei pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, funcţie de activitatea pe care consideră că au desfăşurat-o. Admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii ar contraveni principiului liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 alin. 1 din CEDO.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile H.G. nr. 1025/2003, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile în situaţia în care pârâta se află în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a constatat că până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut conform Ordinului nr. 50/1990, act normativ abrogat la data menţionată prin Legea nr. 19/2000. Până la această dată, reclamanţii au beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, ulterior fiind încadraţi în condiţii deosebite. Şi ulterior datei de 1.04.2001, reclamanţii au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii la S.C. „A.” S.A. Bârlad, iar H.G. nr. 1025/2003 prevede la punctul 31 din Anexa 1, că domeniul de activitate în care şi-au desfăşurat activitatea reclamanţii ”a) Fabricarea abrazivelor din cuarţ-toate operaţiile aferente procesului de fabricaţie şi b) Granularea carburii de siliciu, a electrocorindonului şi finisarea pietrelor de polizor” pot fi încadrate în condiţii speciale de muncă. Faptul că angajatorul nu a depus la I.T.M. documentaţia necesară, conform adresei 3748 din 7.05.2008 nu este de natură a lipsi reclamanţii de drepturile lor.
Prin urmare, s-a admis primul capăt de cerere, iar al doilea a fost respins, întrucât reclamanţii se pot folosi chiar de hotărâre pentru a obţine cele solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs „M.R.L.” S.P.R.L. Iaşi, lichidatorul pârâtei S.C. „A.” S.A. Bârlad.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 Cod proc. civilă, recurenta a susţinut, în primul rând, că instanţa nu motivează respingerea excepţiilor invocate, hotărârea fiind lovită de nulitate.
În al doilea rând, nici pe fondul cauzei instanţa nu a reuşit să motiveze admiterea cererii reclamanţilor. Situaţia de fapt reţinută este greşită. Societatea nu se încadrează în condiţiile prevăzute de H.G. nr. 1025/2003, respectându-se toate obligaţiile legale, fiind înaintată spre avizare documentaţia necesară privind încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Apariţia H.G. nr. 1025/2003 şi a H.G. nr. 226/2006 nu obligă societatea să încadreze locurile de muncă în condiţii speciale, iar instanţa nu face nici o referire la înlăturarea apărărilor, motivelor şi probatoriului administrat în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, curtea de apel a constatat că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001, s-au prevăzut locurile de muncă în condiţii speciale, alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. 1 putând fi stabilite numai prin lege, aş cum prevede alin. 2 al aceluiaşi articol.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.
Pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii prevăzute în art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2004: încadrarea locurilor de munca în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
Intimaţii reclamanţi nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor criterii.
În ceea ce priveşte metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, aceasta include mai multe etape, care trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată în art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2004, aceste etape fiind: nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiţii speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii; solicitarea de verificare a activităţilor cuprinse în lista locurilor de muncă în condiţii speciale, iniţiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecţia muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a locurilor de muncă nominalizate, din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislaţia privind protecţia muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2 la hotărâre; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturaţi, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum şi a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecţia muncii, în vederea identificării şi interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii şi al comisiilor de expertizare a capacităţii de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Nici una dintre aceste etape nu a fost parcursă, iar menţionarea, de către instanţa de fond, a prevederilor pct. 31 lit. a şi b din Anexa 1 a H.G. nr. 1025/2003, care prevede lista locurilor de muncă în care se desfăşoară activităţi ce pot fi încadrate în condiţii speciale, cu respectarea prevederilor acestei hotărâri, nu atrage încadrarea locurilor de muncă, în care intimaţii şi-au desfăşurat activitatea, în condiţii speciale. În absenţa îndeplinirii cumulative a criteriilor menţionate şi în condiţiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de H.G. nr. 1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 şi existenţa unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale.
Mai mult, potrivit art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
De asemenea, potrivit art. 13 din acelaşi act normativ, angajatorii şi/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiţii speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătăţii, o va soluţiona în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă, această decizie putând fi contestată la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 226/2006, se reţine că prin acest act normativ se precizează că locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, prevăzute la art. 1 alin. (1), sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea anexei nr. 2, se constată că S.C. „A.” S.A. Bârlad nu se regăseşte printre unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale.
În consecinţele faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 şi 3 Cod proc. civilă, a fost admis recursul formulat şi a fost modificată în parte sentinţa, în sensul că s-a respins cererea reclamanţilor privind constatarea încadrării în locuri de muncă în condiţii speciale.
