1.Concediere colectivă dispusă de angajator cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii. Interpretarea eronată a textului de lege de către instanţa de fond. Consecinţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică când este impusă de reale dificultăţi economice şi este serioasă când are la bază studii temeinice ce vizează îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1328/28.09.2005, în mod eronat a considerat că angajatorul a îndeplinit cerinţele imperative ale Codului muncii atât timp cât acesta nu a făcut dovada conform art. 287 Codul muncii a existenţei deciziei Rectorului U.M.F., decizie evidenţiată în preambulul deciziei de concediere şi care cuprindea tocmai aprobarea externalizării serviciului de pază şi, implicit, reorganizarea prin desfiinţare a locurilor de muncă a 58 paznici din cadrul unităţii.
Mai mult, deşi proiectul de concediere colectivă prevedea obţinerea unei economii substanţiale de bani prin cedarea către o firmă privată de pază a acestor posturi, nici această împrejurare nu a fost probată de angajator.
Ca atare, este fără echivoc că intenţia reală a angajatorului nu a fost reducerea cheltuielilor şi reorganizarea activităţii.
Fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a admis recursul şi a modificat sentinţa instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei formulate de A.M., anulării deciziei de concediere şi reintegrări acestuia pe postul deţinut anterior, cu aplicarea dispoziţiilor art. 78 Codul muncii.
(Decizia nr. 29/24.01.2006)
