ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1646/MAS
Şedinţa publică de la data de 28.11.2014
Completul constituit din:
PREŞEDINTE N. F.
ASISTENT JUDICIAR I. M.
ASISTENT JUDICIAR G. V.
GREFIER L. P.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant N. C. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. K.R. S.R.L., prin reprezentant legal având ca obiect “contestaţie decizie”.
Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 14.11.2014, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 28.11.2014, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, contată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă la data 04.04.2014, sub nr. 1699/62/2014, reclamanta N. C. G. a chemat în judecată S.C. K.-R. S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se anuleze decizia de sancţionare disciplinară cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 ; să se anuleze decizia nr.52/28.03.2014, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă; să fie obligată pârâta la reîncadrarea în funcţia şi pe postul deţinut în baza contractului individual de muncă şi a fişei postului ; să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data la care au încetat raporturile de muncă şi data la care va fi reîncadrată pe post ;să fie obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei ; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive reclamanta a arătat, în fapt, următoarele:
Prin Decizia nr.43/12.03.2014 emisă de pârâtă, i-a fost aplicată sancţiunea avertisment scris, conform art.10 şi art.5 din Regulamentul Intern, reţinându-se în sarcina sa faptul că în data de 22.02.2014 nu a întocmit o situaţie (raport analiză parchet achiziţionat din Lampertswalbe ) care era necesar pentru şedinţa de la Zvolen din data de 21.02.2014-23.02.2014.
Reclamanta arată că în cursul cercetării disciplinare au fost înlăturate toate apărările formulate, prin care a arătat că solicitarea de a întocmi raportul de analiză i-a fost trimisă prin e-mail de către superiorul său în data de 21.02.2014, când se afla în delegaţie .
Tot în cadrul apărărilor formulate a mai arătat că nu putea întocmi acest raport întrucât nu avea toate datele necesare de la superiorul său, date care trebuiau introduse în acest raport.
În consecinţă, reclamanta consideră că apărările sale, formulate în faţa comisiei de disciplină, au fost înlăturate nejustificat, starea de fapt fiind apreciată în mod subiectiv, nefiind săvârşită nici o abatere disciplinară în sensul celor ce i se impută.
În data de 22.02.2014, orele 7,00 reclamanta a solicitat superiorului său, în cadrul comisiei de inventar, informaţiile pe care acesta i le datora pentru întocmirea raportului, dar acesta a decis să le transmită luni 24.02.2014, dată la care a considerat că nu mai sunt o prioritate, termenul fiind pentru data de 17.03.2014.
Reclamanta arată că în aceste condiţii raportul solicitat a fost întocmit fără datele solicitate superiorului său .
În consecinţă, reclamanta consideră că şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu şi ca urmare nu exista nici un temei pentru a i se aplica sancţiunea disciplinară, decizia emisă fiind nelegală şi netemeinică.
Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă reclamanta arată că în data de 24.03.2014 i s-a întocmit un nou referat de sancţionare prin care i se imputa faptul că a greşit cantitatea şi preţul de vânzare pentru o livrare către un client care ar fi avut drept urmare un prejudiciu de 500 euro pentru pârâtă şi ca urmare s-a propus sancţionarea sa cu reducerea salariului cu 5% pe o lună.
În aceeaşi dată a fost convocată la Biroul Resurse Umane pentru efectuarea unei alte cercetări disciplinare prealabile, care urma să se desfăşoare în data de 16.04.2014
În data de 28.03.2014 s-a emis de către societatea pârâtă Decizia nr.52/28.03.2014, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.65 din Codul muncii şi Decizia nr. 55/28.03.2014 prin care s-a anulat cercetarea disciplinară şi convocarea pentru data de 16.04.2014.
În decizia de desfacere a contractului individual de muncă se invocă situaţia economică a firmei care a condus la oprirea liniei de producţie PAL, cu consecinţa restructurării echipei de vânzări, prin reducerea numărului de posturi şi desfiinţarea postului de manager produs ocupat de reclamantă.
S-a invocat faptul că în cadrul pârâtei nu există un alt post compatibil cu pregătirea profesională a reclamantei şi în consecinţă s-a făcut adresă către AJOFM Braşov cerându-se sprijinul în vederea încadrării reclamantei.
Reclamanta consideră că Decizia nr.52/28.03.2014 este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă şi ale Regulamentului de Ordine Interioară al societăţii.
Potrivit cap.II ART.13 din CCM, reducerea personalului în cadrul SC.K. R. S.R.L., va afecta numai în ultimă instanţă femeile care au copii în întreţinere, prevedere încălcată de angajator în cazul reclamantei care, divorţată fiind, are în întreţinere fiica sa în vârstă de 3 ani.
În continuarea motivării, reclamanta arată că în R.O.I., la cap.5 se prevede că salariaţii au dreptul la egalitate de şanse şi tratament, la demnitate în muncă, la protecţie în caz de concediere iar persoanele cu funcţii de conducere au obligaţia de a da dispoziţii legale şi precise subalternilor pentru a asigura executarea lor întocmai şi la timp, obligaţia de a nu exercita în mod abuziv autoritatea faţă de subordonaţi, de a nu le afecta demnitatea, obligaţia de a asigura selecţia salariaţilor pe baze obiective.
Aceste prevederi, arată reclamanta, au fost încălcate de angajator. Nu rezultă care au fost criteriile după care a fost selectată pentru concediere, alţi doi salariaţi cu aceeaşi funcţie de manager de produs care au fost menţinuţi în funcţie după concedierea sa, sunt bărbaţi, fără copii, iar unul dintre aceştia- U. Ş. i-a preluat întocmai atribuţiile de serviciu.
Din decizia de concediere nu se poate distinge pe ce criterii s-a făcut reducerea de personal pentru că nu se face referire la capitolul II art. 13 din CCM şi nici dacă s-au respectat prevederile cap.3 şi 5 din ROI.
Reclamanta arată că afirmaţia că restructurarea va conduce la desfiinţarea postului de manager de produs, pe care îl ocupa, nu corespunde realităţii iar desfiinţarea locului său de muncă nu este efectivă, nu are o cauză reală şi serioasă conform art.65 alin.2 din Codul muncii.
Concedierea sa, arată reclamanta, a avut la bază o apreciere subiectivă, fiind pregătită de şeful său ierarhic încă de la începutul anului când acesta i-a înscenat o aşa zisă abatere disciplinară, urmând ca în final să I se poată desface contactul individual de muncă pe motive disciplinare.
Evaluarea profesională din data de 24.02.2014 făcută de şeful ierarhic a fost tendenţioasă acordându-i-se calificativul nesatisfăcător-în cădere a fost un prim pas pentru ca în ziua următoare să fie convocată la cercetarea disciplinară pentru a i se imputa faptul că nu a întocmit lucrarea, pentru care chir şeful ierarhic nu a transmis datele necesare, în timp util.
Toate aceste acţiuni nelegale arată reclamanta, au avut ca efect şi afectarea gravă a stării sale de sănătate fizică şi psihică, fiind îngrozită de perspectivele imediate de a rămâne fără mijloace de întreţinere pentru sine şi pentru fiica în vârstă de 3 ani.
Reclamanta consideră că s-a încălcat grav principiul nediscriminării pe criteriul sexului şi i s-a încălcat demnitatea, astfel încât pe lângă repararea prejudiciului material suferit se impune şi repararea prejudiciului moral ce i-a fost provocat.
Faţă de toate acestea reclamanta solicită să se anuleze decizia de sancţionare disciplinară cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 ; să se anuleze decizia nr.52/28.03.2014, prin care I s-a desfăcut contractul individual de muncă; să fie obligată pârâta la reîncadrarea în funcţia şi pe postul deţinut în baza contractului individual de muncă şi a fişei postului ; să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data la care au încetat raporturile de muncă şi data la care va fi reîncadrată pe post ; să fie obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei ; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept: art.79, 80, 266 şi urm. Codul muncii.
În probaţiune : înscrisuri, interogatoriu pârâtei ; martorii C. B., S. I., G. D., T. B. A., F. C..
Potrivit dispoziţiilor art. 270 Codul muncii acţiunea este scutită de plata taxei de timbru .
La data de 12.05.2014, pârâta – SC K. R. S.R.L. a depus întâmpinare, la acţiunea formulată de reclamantă, prin care solicită admiterea excepţiei de netimbrare pentru capătul cinci de cerere din contestaţie ; respingerea contestaţiei ca neîntemeiată cu consecinţa confirmării legalităţii deciziilor atacate şi respingerea pretenţiilor pecuniare ale contestatoarei ; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, SC K. R. SRL, companie specializată în prelucrarea lemnului şi a produselor din lemn, a încheiat în data de 03.02.2012 cu numita N. C. G., contractul individual de muncă nr.86/03.02.2012, prin care aceasta a fost încadrată pe funcţia de Manager de produs (COR 243104 ) Anexa nr.1.
În conformitate cu fişa postului, atribuţiile de serviciu ale reclamantei privesc în mod exclusiv vânzarea şi coordonarea activităţii de vânzare pentru produsele de: parchet, lambriuri, profile şi accesorii pentru parchet şi lambriuri, fără vreo sarcină în ceea ce priveşte comerţul cu restul produselor comercializate de K., respectiv PAL şi OSB.
Potrivit capitolului 4 ( Obligaţiile salariaţilor) şi capitolului 10 din ROI, salariata avea obligaţia de a efectua lunar şi la solicitarea directorului de vânzări situaţii, statistice, analize de piaţă pe produsele atribuite.
Cu toate că avea aceste obligaţii, reclamanta nu s-a conformat şi nu a răspuns solicitării directorului de vânzări de a întocmi un raport necesar întâlnirii din data de 21.02.2014-23.02.2014 de la Z., întâlnire ce s-a ţinut fără analiza raportului de vânzări ce trebuia făcut de reclamantă.
Ca urmare a nerespectării obligaţiilor de serviciu, arată pârâta, prin adresa nr.130/25.02.2014, reclamanta a fost convocată de societate în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Constatările comisiei au fost consemnate în P.V. nr.7/10.03.2014, dar şi nota explicativă nr.149/10.03.2014 iar cercetarea disciplinară s-a finalizat cu emiterea, în temeiul art.252 Cdul muncii, a deciziei nr.43/12.03.2014 prin care reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului scris.
Pârâta arată în continuare că ulterior în cadrul industriei lemnului au intervenit unele modificări ale strategiei de dezvoltare, orientări de ordin economic care impuneau exploatarea cu prioritate a produselor din gama OSB, întrucât acestea se regăseau în cantităţi considerabile în depozitele societăţii la data de 25.02.2014. În consecinţă, societatea a decis sistarea producţiei de PAL şi oprirea liniei de producţie de PAL din considerente economice şi pentru exploatarea pieţii celorlalte produse.
Pârâta arată că, sistarea producţiei şi a comercializării de PAL a produs consecinţe şi în privinţa structurii echipei de vânzări a societăţii, respective a impus eficientizarea activităţii întregului departament de vânzări prin reducerea numărului de posturi, în acest sens fiind adoptată decizia asociatului unic nr.51/27.03.2014 ( Anexa 8).
În consecinţă, pentru motivele impuse de eficientizarea activităţii economice a societăţii, a fost desfiinţat postul de manager produs ocupat de contestatoare, sens care a fost emisă decizia nr.52/28.03.2014 prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei în temeiul dispoziţiilor art.65 Codul muncii (Anexa nr.9 ) .
Pe cale de excepţie pârâta solicită anularea capătului de cerere nr.5 în conformitate cu prevederile art.7 din OUG. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Privitor la decizia de sancţionare cu avertisment scris nr.43/12.03.2014 pârâta menţionează că abaterea disciplinară a reclamantei este evidentă conform art.247 din Codul muncii – fiind o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Se prezintă desfăşurarea evenimentelor şi a cercetării disciplinare prealabile, pârâta având convingerea că decizia de sancţionare respectă condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii în art.252 din Codul muncii, fapt pentru care se solicită respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat.
Privitor la decizia nr.52/28.03.2014 de încetare a contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pârâta apreciază că aceasta este temeinică şi legală.
Aşa cum prevede în cuprinsul său art.65 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă .
Desfiinţarea postului de manager produs, arată pârâta, a fost efectivă având ca urmare modificarea în consecinţă a organigramei societăţii, din care a fost radiat unul din posturile de manager produs din totalul de 3 posturi existente în departamentul de vânzări.
Desfiinţarea postului are o cauză reală şi serioasă având în vedere necesitatea axării pe vânzarea produsului OSB, produs care avea piaţă de desfacere şi oprirea producţiei de PAL, aflat în cantitate suficientă în depozitele societăţii şi care nu mai era cerut pe piaţă.
Pârâta arată că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantei s-a făcut cu respectarea termenului de preaviz conf.art.75 C.M.
În mod incorect, arată pârâta, s-a invocat inexistenţa unor criterii legale privind restructurarea activităţii la nivel de unitate, dispoziţiile legale incidente în material concedierilor individuale, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, nu prevăd criterii în baza cărora are loc desfiinţarea posturilor din cadrul unei societăţi.
Concedierea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor din CCM /societate, care în art.13 cap.II prevede că reducerea de personal din cadrul SC K. R. SRL, va afecta numai în ultimă instanţă femeile care au copii în întreţinere, menţiunea se aplică numai în cazul concedierilor colective, ori condiţia reclamantei este de concediere individuală.
Pârâta mai arată că nu a dispus la momentul concedierii reclamantei de locuri de muncă ce puteau fi compatibile cu pregătirea acesteia, fapt pentru care s-a adresat AJOFM Braşov pentru sprijin în vederea încadrării acesteia.
Având în vedere cele mai sus motivate, pârâta a solicitat respingerea şi a celorlalte capete de cerere ca fiind neîntemeiate.
În drept : art.205 şi urm. din NCPC.
În probaţiune pârâta a propus proba cu înscrisurile f.184-200 vol I şi 1-68 vol. II, interogatoriul reclamantei, martori, precum şi alte probe ce vor fi considerate utile soluţionării cauzei.
În răspunsul la întâmpinare (f.73-80 din vol.II ), reclamanta a reiterat cererile formulate iniţial în cererea introductivă şi arată că în expunerea de motive din întâmpinarea depusă de pârâtă sunt mai multe inadvertenţe, documentul prezentat ca Regulamentul intern al societăţii este de fapt Regulamentul intern al SC.K. S. SA ; raportul de analiză solicitat de şeful ierarhic nu era unul rutinier, o sarcină de serviciu ci un raport amplu care necesita completarea cu date pe care chiar solicitantul nu a reuşit să le pună la dispoziţie, raportul fiind un tot unitar nu putea fi prezentat fără acestea ; postul desfiinţat există în continuare cu aceleaşi sarcini în fişa postului ; preocuparea angajatorului de a solicita AJOFM sprijinul pentru angajare a constat în crearea de impedimente, la înscrierii la şomaj nefiind operată încetarea contractului individual de muncă în programul R..
Având în vedere aceste aspecte reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Analizând cererea dedusă judecăţii, prin raportare la probatoriul administrat şi la apărările expuse în întâmpinare, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei, acesta fiind sancţionată în data de 12.03.2014 cu sancţiunea avertisment scris, conform deciziei nr.43, reţinându-se faptul că nu a întocmit în data de 22.02.2014 o situaţie ( raport analiză pachet achiziţionat din Lampertswalbe) care era necesar pentru şedinţa de la Z. din perioada 21.02.2014-23.02.2014. ( fila 123).
Această decizie de sancţionare este nelegală.
Instanţa reţine că în data de 21.02.2014, când a fost trimisă solicitarea de a efectua lucrarea de către superiorul reclamantei, acesta se afla în delegaţie, reclamanta arătând faptul că a comunicat sefului faptul că este în drum spre B., a făcut o pană de cauciuc, ajungând la destinaţie la o oră foarte târzie- ora 22,00. A doua zi, în data de 22.02.2014, zi de sâmbătă, reclamanta a făcut parte dintr-o comisie de inventariere şi i-a solicitat superiorului acesteia informaţiile necesare pentru a întocmi raportul solicitat, fără ca acesta să-i furnizeze aceste date. În data de 24.02.2014 ( luni) reclamanta a discutat din nou cu superiorul acesteia despre raport însă i s-a comunicat că acesta nu mai este o prioritate. Această situaţie de fapt, expusă de reclamantă în cuprinsul contestaţiei, nu a fost contestată de pârâtă. Mai mult decât atât, la interogatoriul administrat în condiţiile art. 355 din codul de procedură civilă( f.113-117)- întrebările nr.4-10, întrebări ce vizau împrejurările de fapt expuse, pârâta a refuzat să răspundă, astfel că instanţa va reţine, conform 358 din codul de procedură civilă, ca fiind dovedite împrejurările de fapt care au precedat aplicarea sancţiunii.
Dată fiind această stare de fapt, instanţa, reţine drept nelegală aplicarea sancţiunii disciplinare, fie ea şi una uşoară, respectiv avertisment, câtă vreme lipseşte unul din elementele constitutive ale abaterii şi anume vinovăţia dat fiind faptul că nu i se poate imputa unui salariat neîntocmirea unei lucrări în condiţiile în care nu i s-a pus la dispoziţie materialul necesar întocmirii acesteia iar seful ierarhic i-a comunicat că această lucrare nu mai constituie o prioritate. Pe de altă parte, instanţa reţine şi faptul că solicitarea efectuării lucrării i-a fost comunicată contestatoarei în data de 21.02.2014 când nu era în localitate, termenul de predare fiind a doua zi-zi nelucrătoare, situaţie ce confirmă inexistenţa vreunei vinovăţii a salariatului în săvârşirea faptei.
Faţă de cele expuse, Tribunalul reţine nelegalitatea deciziei de sancţionare, cererea contestatoarei de anulare a acesteia fiind întemeiată, urmând a fi admisă.
În privinţa deciziei de concediere nr. 52/28.03.2014, instanţa reţine următoarele:
Anterior emiterii acestei decizii, pârâta a demarat procedura de cercetare disciplinară a reclamantei, acesta fiind informată că în data de 16.04.2014, ora 11,00 este convocată în biroul resurse umane, pentru următoarele fapte : a primit sarcina de a completa un tabel cu date corecte pentru parchet ( cantităţi şi preturi) pentru o livrare către un client iar în îndeplinirea acestei sarcini a greşit atât cantitatea cât şi preţul de vânzare în condiţiile date şi livrare,rezultatul fiind un calcul greşit ce a produs firmei un prejudiciu de 500 euro. ( conform celor menţionate în adresa de la fila 140 vol I). Această cercetare disciplinară nu a mai avut loc întrucât în data de 28.03.2014, prin decizia nr.55, pârâta a hotărât anularea acestei cercetări şi anularea convocării nr.208/24.03.2014 comunicate reclamantei( fila 139 vol I). În aceiaşi zi pârâta a emis decizia de concediere nr.52 prin care a hotărât încetarea raportului de muncă încheiat cu contestatoarea, în temeiul dispoziţiilor artr.65 din codul muncii, ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat şi pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei. Motivele concedierii expuse în decizie sunt reorganizarea activităţii ca urmare a sistării producţiei de PASL şi a opririi liniei de producţie de PAL, respectiv a tuturor echipamentelor şi proceselor tehnologice aferente, motivat de analiza situaţiei economice a societăţii, respectiv costurile de funcţionare aferente producţiei de PAL al căror nivel exclude obţinerea unui profit din desfăşurarea activităţii de producţie şi vânzare de PAL în condiţiile de piaţă actuale.
Concedierea în temeiul dispoziţiilor art.65 din codul muncii are la baza motive care nu sunt legate de persoana salariatului, ci sunt exterioare lui: desfiinţarea locului de muncă, de asemenea nu ar putea fi imputat nici angajatorului, fiind exclus subiectivismul acestuia, ci este determinată de cauze obiective. Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Instanţa apreciază că oportunitatea măsurii de reorganizare a activităţii excede controlului judiciar, prin urmare, angajatorul este liber să hotărască când şi în ce condiţii decide reorganizarea activităţii sale prin reducerea de posturi. Ceea ce trebuie verificat de către instanţă este existenţa unei cauze reale şi serioase care determină concedierea, cu alte cuvinte trebuie verificat dacă o astfel de concediere nu maschează în realitate îndepărtarea unui salariat nedorit.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză în structura organizatorica a societăţii pârâte existau trei posturi de, , manager produs” iar în urma reorganizării activităţii s-a decis desfiinţarea unui singur post. În aceste condiţii, angajatorul ar fi trebuit să recurgă la anumite criterii de selecţie, pe care să le insereze în decizia de concediere sau, cel puţin, să le amintească în apărările făcute în cauză. Angajatorul ar fi trebuit să explice de ce, din cele trei persoane care ocupau funcţia de manager produs, a decis să o concedieze pe reclamantă.
În cuprinsul contractului colectiv de muncă- cap.II, art.13 se menţionează drept criterii minimale de selecţie a personalului disponibilizat,, concedierea să afecteze mai întâi salariaţii care nu au copii în întreţinere”. Este adevărat că această prevedere vizează concedierile colective însă acesta putea fi aplicată în cauză în lipsa altor criterii de selecţie prestabilite. Angajatorul este obligat să stabilească, în prealabil, astfel de criterii de selectie, în caz contrar, măsura luată ar fi una subiectivă şi ar fi încălcate dispoziţiile art.65 din codul muncii.
În cauza de faţă, ceilalţi doi angajaţi pe posturile similare nu au copii în întreţinere şi nici s-a explicat de ce aceştia au fost preferaţi în detrimentul contestatoarei. Pârâta a negat în cuprinsul întâmpinării faptul că reclamanta ar avea minori în întreţinere, însă cu certificatul de naştere depus la dosar- fila 106 vol I, reclamanta a făcut dovada acestui fapt. De altfel, în prezent reclamanta este divorţată, astfel că situaţia acesteia este mai dificilă.
Din cele expuse, rezultă că măsura concedierii nu are caracter real, că acesta disimulează realitatea şi că pârâta a dorit, de fapt, îndepărtarea contestatoarei din cadrul societăţii printr-o,, desfiinţare a postului”, deşi demarase o procedura de cercetare disciplinară, de care ulterior s-a desistat, din motive care nu au fost făcute cunoscute.
Instanţa apreciază, astfel, că decizia de concediere este nelegală, urmând a se dispune anularea acesteia.
Instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin.2 din codul muncii în sensul că va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, reclamanta urmând a fi reintegrată în funcţia deţinută anterior cu plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data desfacerii contractului individual de muncă şi data reintegrării efective.
Reclamanta a mai solicitat obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Din probele administrate instanţa reţine că fapta intimatei de concediere abuzivă a reclamantei i-a produs acesteia un prejudiciu moral, instanţa urmând a dispune în consecinţă.
Astfel, reţine că în procedura de cercetare disciplinară, reclamanta a suferit o sincopă în timpul programului de lucru, fiind solicitat echipajul Smurd, cu consecinţa internării sale în spital, având concediu medical 7 zile . Această situaţie este probată de înscrisurile depuse la dosar-f 146- 154. Potrivit menţiunilor din fisa medicala depusă la dosar –fila 151, ,în data de 25.02.2014, ora 17,00, reclamanta a suferit un episod de pierdere a stării de cunoştinţă, din care şi-a revenit spontan când s-a ridicat de la birou în condiţii de stres fizic şi psihic”.
Astfel, reclamanta a dovedit că faptele pârâtei au avut consecinţe şi asupra stării sale de sănătate, astfel că, instanţa reţine ca fiind produs un prejudiciu moral, instanţa apreciind ca suma de 30.000 lei este suficientă pentru acoperirea acestuia. La stabilirea acestui prejudiciu, instanţa a avut în vedere şi situaţia specială a reclamantei, care avea în întreţinere un minor, fiind singura persoană care se ocupa de îngrijirea acestuia întrucât era divorţată, astfel că pe fondul unui surmenaj fizic şi psihic determinat de atitudinea angajatorului, au fost afectate şi interesele unui minor de numai trei ani. În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că prejudiciul creat reclamantei are o anumite amploare, astfel că va acorda acesteia suma de 30.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În privinţa cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă, instanţa reţine incidenţa următoarelor prevederi legale din codul de procedură civilă:
Art. 453 din codul de procedură civilă:, , partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat,să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”
Art.452 din codul de procedură civilă, , partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”
Art.394 alin.3 din codul de procedură civilă,, după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în cauză”.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută până la închiderea dezbaterilor, însă reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, acesta depunând chitanţa ce atestă plata onorariului de avocat odată cu concluziile scrise. Prin concluziile scrise reclamanta a solicitat repunerea pe rol a dosarului pentru a putea depune înscrisuri în probaţiune şi dovada cheltuielilor de judecată. Instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele art.400 din codul de procedură civilă pentru repunerea pe rol a cauzei, întrucât acest fapt se poate doar în cazul în care instanţa ar avea nevoie de, , probe sau lămuriri noi”, prin urmare, este vorba despre alte probe decât cele care au fost deja discutate înainte de rămânerea în pronunţare. Or, dovada cheltuielilor de judecată ar fi putut fi depusă chiar odată cu redactarea acţiunii sau la oricare din termenele de judecată, partea fiind în cuplă pentru faptul că nu a procedat în acest mod.
Pentru motivele expuse, instanţa va respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru toate considerentele expuse, acţiunea dedusă judecăţii va fi admisă conform dispozitivului care urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanta N. C. G., cu CNP ., cu domiciliul ales la cab. ., în B., str. . nr.., et.., camera ., in contradictoriu cu pârâta SC.K. R S.R.L., cu sediul în , str. , nr. , jud. înregistrată la R.C. B sub nr.J / /1999, CF. , prin reprezentant legal şi în consecinţă :
Anulează Decizia nr.43/12.03.2014 de sancţionare disciplinară emisă de pârâtă.
Anulează Decizia nr.52/28.03.2014, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei.
Obligă pârâta la reîncadrarea reclamantei în funcţia şi pe postul deţinut în baza contractului individual de muncă şi fişei postului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă şi data reîncadrării efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei.
Respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul B .
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 .11.2014.
PREŞEDINTE, ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
N. F. I. M. G. V.
Pentru asistent judiciar pensionat
semnează Preşedintele Tribunalului B.
A. N. M.
GREFIER,
L. P.
RED. I.M./25.01.2015
Dact. L.P./27.01.2015
…exemplare
…comunicări efectuate către toate părţile din citativ/27.01.2015
