Contencios administrativ. Funcţionari publici îndepărtaţi din funcţie pe motiv de reorganizare a unor servicii, fără ca sfera lor de activitate să se fi modificat în mod esenţial
Decizia nr. 263/27.11.2006
Prin sentinţa civilă nr. 86/CA din 22 mai 2006, Tribunalul Vaslui a admis cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Vaslui, dispunând anularea deciziei nr. 575/27 iunie 2005 emisă de pârâtă, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei menţionate, în sensul reintegrării reclamantului pe postul de şef serviciu contractare, din cadrul C.J.A.S. Vaslui, obligând pârâta să achite reclamantului drepturile salariale ce i se cuveneau, de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă, respingându-se cererea de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin decizia nr. 575 din 27 iunie 2005, emisă de pârâta C.J.A.S. Vaslui, reclamantul D.D. a fost eliberat din funcţia de conducere de şef serviciu acreditare, contractare, decontare, statistică, asistenţă medicală spitalicească şi prespitalicească, în condiţiile art. 844 lit. b, art. 847, art. 85 şi art. 86 din Legea nr. 188/1999, fără ca în cauză să se fi dovedit că postul ocupat de reclamant a fost suprimat/redus; C.N.A.S. specificând prin adresa nr. CV2251/24.06.2005, prin care a transmis pârâtei organigrama pe anul 2005 şi statutul propriu, aprobate de preşedintele C.N.A.S., că aplicarea acestora trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a prevederilor Legii nr. 188/1999.
Comparând organigrama pe anul 2005, cu cea aprobată pentru anul 2004, prima instanţă a constatat că, în cadrul C.J.A.S. Vaslui, au fost menţinute cele trei direcţii şi anume: economică, relaţii cu furnizorii şi medic şef, în timp ce numărul serviciilor a fost completat cu încă un post, înfiinţându-se în cadrul direcţiei medic şef un serviciu medical, care se adaugă la cele două existente şi în anul 2004, cel din cadrul direcţiei economice şi cel din cadrul direcţiei relaţii cu furnizorii, postul ocupat de reclamant, existent în cadrul direcţiei relaţii cu furnizorii, nefiind practic desfiinţat.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei, că atribuţiile postului ocupat de reclamant au fost modificate în proporţie de peste 50% şi că denumirea acestui serviciu, în anul 2005, este de Serviciu contractare, statistică, asistenţă medicală spitalicească şi urgenţă prespitalicească, faţă de cea din 2004, care era de servicu acreditare, contractare, decontare, statistică, asistenţă medicală primară şi ambulatoriu şi că serviciul din 2005 este un serviciu nou înfiinţat, prima instanţă a apreciat că pârâta nu a dovedit că aceste modificări reprezentau sau nu peste 50% din atribuţii şi că nu se poate justifica reducerea postului prin înfiinţarea unui nou post, care, în mod practic, ar fi avut jumătate din atribuţiile din anul 2004.
Prima instanţă a concluzionat că postul nu a fost desfiinţat, el fiind menţinut cu atribuţiile ce i-au fost lăsate şi că schimbarea unor termeni din titulatura serviciului nu poate avea implicaţii în ceea ce priveşte existenţa postului, în condiţiile în care nici condiţiile de încadrare pe postul respectiv nu au fost modificate, solicitându-se o vechime de 2 ani şi studii superioare economice, medicale sau juridice, condiţii pe care reclamantul le îndeplinea.
Tribunalul a considerat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 84 alin. 4 lit. b şi art. 84 alin. 7 din Legea nr. 188/1999, act normativ menit a asigura un serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial şi că încetarea raporturilor de serviciu nu poate avea loc decât în condiţiile strict prevăzute de lege, a căror încălcare ar aduce atingere însăşi scopului pentru care Legea nr. 188/1999 a fost adoptată.
În ceea ce priveşte respectarea cerinţelor art. 85 şi art. 86 din Legea nr. 188/1999, invocate în decizia nr. 575/2005, prima instanţă a reţinut că reclamantului i s-a acordat un preaviz de 30 zile, dar că, în ceea ce priveşte celelalte măsuri prevăzute de art. 86, instituţia publică pârâtă nu le-a adus la îndeplinire, nedovedindu-se nici faptul cedării în favoarea C.N.A.S. a posturilor neocupate la momentul emiterii deciziei contestate şi nici că, în perioada de preaviz, s-ar fi solicitat A.N.F.P. lista funcţiilor publice care erau vacante, demersurile făcute de pârâtă fiind apreciate ca fiind incomplete şi nesatisfăcătoare în raport de prevederile art. 86 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care trebuiau să fie independente de existenţa ori inexistenţa vreunei cereri din partea celui care a fost sau urma să fie eliberat din funcţie.
Prima instanţă a concluzionat că decizia emisă de pârât nu îndeplineşte cerinţele legale în baza căreia a fost emisă, ca urmare a acestui fapt, ea trebuie anulată, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării reclamantului pe postul de şef serviciu contractare, din cadrul direcţiei relaţii cu furnizorii, şi obligării pârâtei să-i achite drepturile salariale ce i se cuveneau, de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă, respingându-se cererea de chemare în garanţie pe motiv că, potrivit O.U.G. nr. 150/2002, Casele de Asigurări de Sănătate sunt instituţii publice, cu personalitatea juridică, cu putere de decizie în ceea ce priveşte încadrarea şi disponibilizarea personalului şi că adresa nr. 2251 din 24 iunie 2005, transmisă de C.N.A.S. este una de recomandare, decizia cu privire la personalul ce urma să fie disponibilizat revenind casei judeţene.
Curtea a respins recursul promovat de pârâtă ca nefondat, sens în care reţine următoarele:
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene au fost înfiinţate în urma adoptării Legii nr. 145/1997 şi de la acea dată funcţiile şi structura lor organizatorică nu au suferit modificări de substanţă.
Atât Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cât şi Casele Judeţene sunt definite de art. 60 şi art. 61 din O.U.G. nr. 150/2002, în vigoare la data emiterii decizie contestate, ca fiind instituţii publice, cu personalitate juridică.
Chiar dacă statutul propriu al C.N.A.S. şi statutul-cadru al caselor de asigurări este aprobat de Consiliul de administraţie al C.N.A.S. aceasta nu semnifică că personalul lor, constituit din funcţionari publici şi personal contractual, are un alt regim decât cel consacrat prin Legea nr. 188/1999 şi respectiv Codul muncii.
Este necontestat faptul că reclamantul D.D. are statut de funcţionar public şi că, mai înainte de a fi eliberat din funcţie, el a deţinut funcţii publice de conducere, inclusiv funcţia de director executiv în cadrul Direcţiei relaţii contractuale.
Recurenta nu contestă că reclamantul nu ar fi îndeplinit condiţiile de vechime şi de studii cerute pentru ocuparea postului de şef serviciu contractare, statistică, din cadrul Direcţiei Planificare, Dezvoltare şi Relaţii cu Furnizorii, ce figurează în organigrama aprobată de C.N.A.S. pentru anul 2005, şi nici faptul că la dat de 27 iunie 2005, în cadrul C.J.A.S. Vaslui erau posturi vacante care ar fi putut fi ocupate de către reclamant, în considerarea vechimii în specialitate şi a studiilor sale.
Tribunalul nu a pus la îndoială dreptul pârâtei de a-şi reorganiza activitatea, fie prin suprimarea unor posturi, fie prin înfiinţarea altora noi şi nici dreptul de a opera modificări în structura organizatorică şi în sfera de atribuţiuni pe care trebuia să le execute fiecare compartiment în parte.
Dar schimbarea structurii organizatorice, a sferei de atribuţii a compartimentelor funcţionale, a raporturilor de subordonare, nu putea conduce la concedierea (eliberarea din funcţie) a unor funcţionari publici atâta timp cât nu s-a dovedit că măsura reorganizării a fost urmată de o reducere efectivă a numărului de personal şi că titularul postului nu ar fi îndeplinit condiţiile pentru ocuparea postului nou creat.
Ca atare, chiar dacă s-ar accepta că atribuţiile postului au fost modificate în proporţie de peste 50%, ceea ce nu s-a dovedit, dacă se are în vedere că simpla însuşire a unor atribuţiuni nu echivalează cu o cuantificare a volumului de activitate, care să probeze realitatea şi temeinicia modificării, pârâta nu era în drept să-l concedieze (elibereze din funcţie) pe reclamant, atât timp cât el îndeplinea condiţiile cerute pentru postul pretins nou înfiinţat.
Reorganizarea, eficientizare nu presupune îndepărtarea din funcţii a funcţionarilor existenţi pentru ca pe posturile astfel vacantate să fie încadrate alte persoane, cu atât mai mult cu cât este dovedit că reclamantul a mai făcut obiectul unei evaluări profesionale, fiind reîncadrat în funcţia publică de conducere de şef serviciu prin decizia nr. 624/11.07.2003, în baza Legii nr. 161/2003.
Principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice este un principiu fundamental pe care este construit sistemul administraţiei de stat, independent de statutele după care se conduc instituţiile publice, parte în raporturile de serviciu şi ca atare în mod justificat prima instanţă a apreciat că practica administrativă de a se dispune eliberări din funcţie prin reducerea unor posturi, cărora li se schimbă parţial denumirea şi sfera de atribuţiuni, este abuzivă, în realitate fiind vorba de o formulă mascată pe îndepărtare a funcţionarilor publici aflaţi în funcţie pentru a permite reîncadrarea altor persoane, agreate.
Întrucât atribuţiunea de contractare a fost, este şi va rămâne un atribut esenţial al Caselor de Asigurări de Sănătate, iar reclamantul avea calificarea, vechimea şi experienţa necesară pentru ocuparea postului nou înfiinţat, dar situat în aceeaşi sferă largă de atribuţiuni, pârâta nu era în drept să-l concedieze/elibereze din funcţie pentru a vacanta postul şi a-l scoate la concurs, principiul stabilităţii funcţiei publice împiedicând instituţiile publice să îndepărteze personalul, pe criterii mai mult sau mai puţin subiective, ori de câte ori se invocă chestiuni de management şi de reorganizare „pentru eficientizarea activităţii”.
