Potrivit art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.
Potrivit art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.
Suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Suspendarea contractului individual de muncă constituie o măsură temporară, putând fi dispusă de angajator pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Momentul de început al declanşării procedurii disciplinare poate fi momentul emiterii deciziei de numire al comisiei care va efectua cercetarea prealabilă, având în vedere că efectiv din acest moment persoana în cauză, respectiv comisia, declanşează acţiuni de verificare şi cercetare, sau orice alt moment ulterior, până la finalizarea procedurii cercetării disciplinare.
Momentul de început al declanşării procedurii disciplinare poate fi momentul emiterii deciziei de numire al comisiei care va efectua cercetarea prealabilă, având în vedere că efectiv din acest moment persoana în cauză, respectiv comisia, declanşează acţiuni de verificare şi cercetare, sau orice alt moment ulterior, până la finalizarea procedurii cercetării disciplinare.
Art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. 2001/88/2014, reclamantul […] a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5 din 30.09.2014, emisă de S.C. […] S.R.L. Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală şi netemeinică, repunerea părţilor în situaţia anterioară, plata unor despăgubiri egale cu veniturile de care ar fi beneficiat, dacă nu ar fi fost emisă decizia contestată, cât şi plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivare, contestatorul a arătat că, la data de 01.10.2014, i-a fost comunicată decizia nr. 5/30.09.2014, prin care s-a procedat la suspendarea contractului său individual de muncă, începând cu data de 01.10.2014, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. a), pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară.
Contestatorul a precizat că a obţinut şi calitatea de administrator al intimatei, până la data de 27.08.2014, dată la care, prin Hotărârea AGA, a fost revocat din această funcţie.
S-a subliniat că motivul pentru care angajatorul a luat această măsură este determinat de o aşa-zisă cercetare disciplinară prealabilă, despre care nu are cunoştinţă.
A menţionat contestatorul că nici până la data introducerii acţiunii nu i-au fost comunicate faptele ce i se impută şi care ar putea avea caracterul unei abateri disciplinare, nefiind convocat în condiţiile art. 251 alin. 2 şi 4 din Codul Muncii.
S-a învederat că, întrucât suspendarea are caracter temporar, angajatorul are obligaţia de a preciza, fără echivoc, cauza care determină suspendarea, data când începe şi când se termină, întrucât instituţia suspendării este unul dintre instrumentele prin care se asigură şi protecţia salariatului şi nu doar a intereselor angajatorului.
În şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În esenţă, intimata a arătat prin întâmpinare că, prin Hotărârea A.G.A. a S.C. […] S.R.L. din 27.08.2014, au fost revocaţi administratorii societăţii, printre care şi reclamantul, fiind numit în funcţie de administrator […].
Observând lipsa unor bunuri, cât şi folosirea bunurilor aparţinând societăţii, în interes personal, de către contestator, noul administrator al intimatei a dispus la data de 30.09.2014 inventarierea patrimoniului S.C. […] S.R.L., sens în care a şi fost numită o comisie de inventariere.
S-a precizat că, pentru preîntâmpinarea unor acţiuni păgubitoare pentru societate sau a altor abateri disciplinare, s-a dispus cercetarea disciplinară a contestatorului şi suspendarea pentru perioada cercetării disciplinare prealabile, începând cu data de 01.10.2014, a contractului individual de muncă nr. 1 din 17.08.2011 pe care contestatorul îl avea încheiat cu intimata.
A subliniat intimata că, în speţă, contestatorul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă la data de 29.10.2014, orele 12,00, ocazie cu care nu a putut justifica sau argumenta lipsa acestor bunuri din gestiune, astfel că, ulterior, prin decizia nr. 1/29.10.2014, acesta a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
S-a arătat că revocarea contestatorului din funcţia de administrator statutar al societăţii prin hotărârea AGA din 27.08.2014 nu poate echivala cu o desfacere a contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii întrucât, în prima situaţie, operează Legea nr. 31/1990 republicată, iar în cea de-a doua, prevederile Codului muncii, în speţă contestatorul reclamând raporturi juridice eminamente de dreptul muncii.
A învederat intimata că în Codul Muncii nu se stipulează că în cuprinsul deciziei trebuie menţionată expres data până la care este suspendat contractul de muncă şi nici despre forma expresă pe care trebuie să o îmbrace decizia de suspendare a raporturilor de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 270 din data de 16 februarie 2015, Tribunalul Tulcea, în conformitate cu disp. art. 208 alin. 2 Cod proc. civilă, a constatat că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe.
A anulat contestaţia formulată de către contestatorul […], în contradictoriu cu intimata S.C. […] S.R.L. şi a anulat decizia nr. 5 din 30.09.2014, emisă de S.C. […] S.R.L. Tulcea, ca netemeinică şi nelegală, a dispus reintegrarea contestatorului în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014 şi a obligat intimata la plata către contestator a unor despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Totodată, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, „Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel”.
În speţă, intimata avea obligaţia să depună întâmpinarea în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165 din Codul de procedură civilă, aceasta înţelegând să o depună abia în şedinţa din data de 19 ianuarie 2015, aşadar cu mult peste termenul anterior precizat.
În consecinţă, conform prevederilor art. 208 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa a constatat că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe.
S-a reţinut că, între părţi, s-au derulat raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 1/17.08.2011, aşa după cum rezultă din raportul Revisal aflat n copie la dosarul cauzei.
Prin decizia nr. 5/30.09.2014 emisă de intimată, s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.2014, să se suspende contractul individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 52 alin. 1 din Codul muncii, pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă.
Pentru a se dispune de această manieră, în preambulul deciziei contestate au fost avute în vedere prevederile art. 49, coroborate cu art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii şi ale legislaţiei în vigoare, cât şi împrejurarea că, la data de 30.09.2014, s-a demarat procedura de cercetare disciplinară a contestatorului.
Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii:
„Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului, în următoarele situaţii: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii”.
Însă, angajatorul nu poate dispune suspendarea contractului individual de muncă al salariatului, decât în măsura în care aceasta se bazează pe criterii obiective, este dispusă cu bună-credinţă şi este necesară pentru asigurarea cercetării prealabile corecte a abaterii săvârşite de salariat.
Aşadar, suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii poate fi dispusă strict pentru perioada în care angajatorul desfăşoară orice fel de formalităţi şi demersuri pentru analiza circumstanţelor care generează suspiciunea unei abateri disciplinare din partea salariatului.
Or, momentul de început al declanşării procedurii cercetării disciplinare prealabile poate fi momentul emiterii deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinară prealabilă (având în vedere că, efectiv şi practic, din acest moment persoana în cauză, respectiv comisia, declanşează acţiuni de verificare şi cercetare) sau orice alt moment ulterior, până la finalizarea procedurii cercetării disciplinare prealabile, suspendarea contractului individual de muncă putând fi dispusă de la data declanşării efective a cercetării disciplinare prealabile.
În speţă, s-a observat însă că decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului nr. 5 din 30.09.2014 a început să îşi producă efectele începând cu data de 01.10.2014, iar cercetarea disciplinară prealabilă a acestuia s-a realizat (conform procesului-verbal aflat în copie la dosar), abia la data de 29.10.2014, aşadar abia peste 28 de zile de la data suspendării contractului de muncă, dispusă prin decizia contestată.
Aşa fiind, instanţa reţinând dispoziţiile legale sus-citate şi faţă de considerentele mai sus expuse, a admis contestaţia, anulând decizia nr. 5/30.09.2014, emisă de S.C. […] S.R.L. Tulcea, ca netemeinică şi nelegală.
De asemenea, instanţa a dispus reintegrarea contestatorului în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
A fost obligată intimata la plata către contestator a unor despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat în perioada 01.10.2014 – 28.10.2014.
Totodată, a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 270 din 16 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în termen legal a declarat apel pârâta S.C. „[…]” S.R.L., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a considerat ca acţiunea este întemeiată atâta timp cât, potrivit ari. 52 alin 1 lit. a) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Codul Muncii nu menţionează o formă expresă pe care trebuie să o îmbrace decizia de suspendare a raporturilor de muncă, astfel că Decizia nr. 5/30.09.2014 a fost emisă cu respectarea condiţiilor de valabilitate, conţinând toate menţiunile necesare şi suficiente pentru a produce efecte juridice.
De asemenea, Codul Muncii nu stipulează că în cuprinsul deciziei trebuie menţionată expres data până la care este suspendat contractul de muncă, însă, cum perioada suspendării contractului individul de muncă pentru cercetare disciplinară nu poate fi mai mare de 30 de zile, iar cercetarea disciplinară soldată cu aplicarea sancţiunii disciplinare a salariatului […] s-a finalizat la data de 29.10.2014, suspendarea contractului individul de muncă operând din data de 01.10.2014, astfel cum menţionează Decizia nr. 5/30.09.2014, rezultă că şi această critică a reclamantului este neîntemeiată.
Instanţa de fond a apreciat greşit că “decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului nr. 5 din 30.09.2014, a început să îşi producă efectele începând cu data de 01.10.2014, iar cercetarea disciplinară prealabilă a acestuia s-a realizat abia la data de 29.10.2014, aşadar abia peste 28 de zile de la data suspendării contractului de munca, dispusă prin decizia contestată.”
Suspendarea a operat de la momentul începerii cercetării disciplinare, respectiv decizia prin care a fost desemnată persoana pentru efectuarea cercetării.
Reclamantul susţine în mod neîntemeiat că suspendarea contractului de muncă s-ar fi realizat în sens de şicană la adresa acestuia. În realitate, suspendarea, iar ulterior concedierea reclamantului, au ca fundament abaterile disciplinare săvârşite de către acesta, iar invocarea aspectelor referitoare la litigiile descrise prin acţiune (având ca obiect drept societar – anulare/suspendare AGA) nu au nicio legătură cu prezenta cauza având ca obiect litigiu de muncă.
Învederează că, urmare a abaterilor disciplinare constatate în data de 30.09.2014, reclamantul a fost înştiinţat despre efectuarea inventarierii, însă acesta a refuzat participarea şi îndeplinirea obligaţiilor sale legale şi de muncă, pe care le avea consemnate în fişa postului.
Deşi reclamantul a fost înştiinţat despre efectuarea inventarierii, acesta a ignorat obligaţiile sale legale, sens în care a fost întocmită, special, o adresă privind predarea gestiunii, pe care reclamantul a semnat-o în mod deliberat abia în data de 01.10.2014 când, aflându-se în incinta societăţii, nu a mai putut refuza aducerea la cunoştinţă. De remarcat faptul că predarea gestiunii nu ar fi fost posibilă fără inventarierea acesteia.
Astfel, deşi iniţial, în data de 30.09.2014 reclamantul a refuzat să ia cunoştinţa şi să-şi respecte obligaţiile privind efectuarea şi desfăşurarea inventarierii, la data de 01.10.2014 a semnat adresa prin care i s-a pus în vedere predarea gestiunii şi cu toate acestea, deşi prezent, a refuzat să dea concursul şi să semneze procesul-verbal de predare-primire cu nr. de intrare […]/02.10,2014, întocmit la 01.10.2014, cu toate că cel puţin 4 martori consemnaţi în cuprinsul actului atestă că acesta a refuzat semnarea. Tot în data de 01.10.2014 reclamantul semnează procesul-verbal de predare a sumei de 11.603 lei, actul fiind înregistrat la angajator sub nr. […]/02.10.2014.
De asemenea, cu ocazia cercetării disciplinare reclamantul a afirmat că bunurile constatate lipsă se află probabil în incinta fermei […] şi întrebat dacă îşi cunoaşte atribuţiile reclamantul a afirmat ca nu ştie exact ce atribuţii are consemnate în fişa postului.
Faţă de toate aspectele prezentate mai sus, şi dovedite prin probatoriul administrat, rezultă că suspendarea contractului individual de muncă a fost dispusă pentru cercetarea disciplinară asupra abaterilor săvârşite de către reclamant, fapte constatate la data de 30.09.2014, moment la care a fost emisă decizia de suspendare a contractului individul de muncă şi totodată, acesta reprezentând şi momentul la care a fost începută procedura de cercetare disciplinară prin desemnarea persoanei din partea angajatorului care va efectua aceasta procedură.
De la momentul desemnării persoanei, 30.09.2014, şi până la data realizării cercetării disciplinare, 29.10.2014, s-au desfăşurat alte operaţiuni preparatorii şi necesare pentru lămurirea abaterii disciplinare săvârşite de către reclamant, de unde rezultă că suspendarea contractului individual de muncă a operat chiar de la demararea procedurii cercetării disciplinare şi nu cum greşit a apreciat instanţa de fond în sensul că momentul de început al cercetării disciplinare a intervenit după 28 de zile de la emiterea dispoziţiei de suspendare a raporturilor de muncă.
Intimatul reclamant […] a formulat întâmpinare faţă de apelul pârâtei S.C. […] S.R.L., solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate ca temeinică şi legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că suspendarea contractului individual de muncă a intervenit anterior începerii cercetării disciplinare împotriva reclamantului, ceea ce atrage nelegalitatea Deciziei nr. 5/30.09.2014.
În considerentele sentinţei apelate s-a reţinut că “suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a Codul Muncii poate fi dispusă strict pentru perioada în care angajatorul desfăşoară orice fel de formalităţi şi demersuri pentru analiza circumstanţelor care generează suspiciunea unei abateri disciplinare din partea salariatului”.
Prin motivele de apel se pretinde că “suspendarea a operat de la momentul începerii cercetării disciplinare, respectiv decizia prin care a fost desemnată persoana pentru efectuarea cercetării”.
În legătură cu acest aspect, Tribunalul Tulcea, în mod corect, a reţinut că “momentul de început al declanşării procedurii cercetării disciplinare prealabile poate fi momentul emiterii deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinara prealabila sau orice alt moment ulterior, până la finalizarea procedurii cercetării disciplinare, suspendarea contractului individual de muncă putând fi dispusă de la data declanşării efective a cercetării disciplinare”.
Prin urmare, chiar dacă de regulă momentul începerii cercetării disciplinare este cel al numirii comisiei care va efectua cercetarea, deoarece, aşa cum arată şi instanţa, “efectiv şi practic din acest moment persoana în cauză, respectiv comisia, declanşează acţiuni de verificare şi cercetare”, nu este imperios necesar, iar legea nu dispune în acest sens, ca acesta să fie întotdeauna momentul începerii cercetării disciplinare, astfel cum se susţine prin motivele de apel.
Instanţa a apreciat în mod corect, prin raportare la probele existente la dosar, că între momentul suspendării contractului şi cel al începerii şi efectuării cercetării disciplinare în mod real şi efectiv s-a scurs o durată mai mare de timp, ceea ce atrage nulitatea Deciziei nr. 5/30.09.2014.
De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut că “decizia de suspendare a început să îşi producă efectele începând cu data de 01.10.2014, iar cercetarea disciplinară prealabilă s-a realizat abia la data de 29.10.2014, aşadar abia la 28 de zile de la data suspendării contractului de muncă, dispusă prin decizia contestată”.
În condiţiile în care reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinară abia la data de 28.10.2014, este evident că aceasta este prima măsură reală întreprinsă pentru a se stabili dacă a săvârşit sau nu faptele invocate de către […], deci numai de la această dată s-ar fi putut dispune şi suspendarea contractului de muncă, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Problema dedusă judecăţii şi soluţionată în mod corect de către Tribunalul Tulcea nu este aceea a finalizării cercetării disciplinare şi a adoptării unei decizii de către comisia de cercetare, astfel cum se acreditează prin motive de apel, ci este aceea a momentului la care a debutat în mod efectiv cercetarea disciplinară, dată de la care se putea dispune şi suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului.
În ceea ce priveşte termenul de finalizare a cercetării disciplinare, acesta este în mod clar stabilit de lege în sensul că perioada de la data emiterii deciziei de suspendare şi până în data efectuării cercetării disciplinare nu poate să depăşească maxim 30 zile.
Se susţine prin motivele de apel că “de la momentul desemnării persoanei, 30.09.2014 şi până la data realizării cercetării disciplinare, 29.10,2014, s-au desfăşurat alte operaţiuni preparatorii şi necesare pentru lămurirea abaterii disciplinare săvârşite de reclamant”.
Nu se indică în motivele de apel şi nu s-a făcut nicio dovadă în faţa primei instanţe, şi nici odată cu depunerea apelului, a acestor activităţi pe care […] susţine că le-ar fi efectuat anterior convocării reclamantului la cercetarea disciplinară.
Instanţa de fond a avut în vedere raţiunea ilicită a emiterii Deciziei nr. 5/30.09.2014 de suspendare a contractului individual de muncă
Învederează că, în mod concret, de la data de 01.10.2014 şi până în prezent, administrarea societăţii s-a realizat de către d1. […], care a acţionat în interesul său personal, iar nu al societăţii, iar de la această dată reclamantul nu a mai avut niciun fel de acces în societate.
Prin Hotărârea AGA din 27.08.2014, cât şi prin Decizia nr. 5/30.09.2014, asociatul […] autonumit şi administrator, nu a urmărit decât înlăturarea reclamantului de la conducerea societăţii şi exercitarea în mod exclusiv de către acesta a atribuţiilor de conducere, ceea ce îi permite chiar şi în prezent să dispună de patrimoniul societăţii şi să ia decizii cu privire la conducerea acesteia, chiar în dispreţul Sentinţei civile nr. 2107/19.11.2014.
Nu există niciun fel de dovadă că reclamantul, în perioada în care a deţinut calitatea de administrator al societăţii şi cât a fost şi angajat în cadrul acesteia, respectiv de la data înfiinţării acesteia şi până în octombrie 2014, a periclitat activitatea sau patrimoniul acesteia.
Atitudinea dlui […] a fost una abuzivă şi de pe poziţii de forţă în condiţiile în care a dispus revocarea administratorului fără participarea celuilalt asociat la şedinţa din 27.08.2014.
În aceeaşi manieră şi în concretizarea aceleiaşi atitudini, […] a dispus şi suspendarea contractului de muncă prin Decizia nr. 5/30.09.2014 şi ulterior desfacerea acestuia prin Decizia nr. 1/29.10.2014.
În mod corect, Tribunalul Tulcea a apreciat că “angajatorul nu poate dispune suspendarea contractului individual de muncă al salariatului, decât în măsura în care aceasta se bazează pe criterii obiective, este dispusă cu bună-credinţă şi este necesară pentru asigurarea cercetării prealabile corecte a abaterii săvârşite de salariat”, iar aceste condiţii în mod evident nu sunt îndeplinite în raport cu Decizia nr. 5/30.09.2014.
Reclamantul a avut atât calitate de administrator, cât şi de angajat al SC […] SRL., iar raporturile sale de muncă au încetat prin Decizia nr. 5/29.10.2014.
Acesta nu a refuzat să participe la inventariere şi nu a înregistrat lipsuri în
gestiune. Nu se pot invoca lipsuri în gestiune în condiţiile în care la data de 22.05.2014 fusese efectuat inventarul societăţii şi nu se constatase lipsa niciunui bun din patrimoniul societăţii.
Urmează a se mai reţine că nu s-a făcut dovada încunoştiinţării reclamantului cu privire la efectuarea unui inventar şi nici nu a fost convocat în vederea participării la o asemenea inventariere, astfel cum se susţine prin motivele de apel.
Această decizie de inventariere nu este semnată de către ceilalţi pretinşi membri ai Comisiei de luare la cunoştinţă şi nici nu poartă un număr de înregistrare în evidenţele apelantei.
Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 5/30.09.2014 emisă de intimată s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului […] începând cu data de 01.10.2014, în temeiul art. 52 alin.1, lit.a) din Codul muncii, pentru îndeplinirea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun pentru decizia de suspendare anumite condiţii de formă şi o anumită perioadă a suspendării şi, deci, a efectuării cercetării disciplinare. Ea va fi însă una necesară pentru ca angajatorul să afle toate aspectele în legătură cu fapta ce constituie abatere în legătură cu care este cercetat salariatul. Perioada de timp trebuie să fie una rezonabilă, astfel încât să nu-i fie creată salariatului o situaţie împovărătoare, adică lipsirea prelungită şi nejustificată de venituri salariale.
Suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii poate fi dispusă pe perioada în care angajatorul desfăşoară orice fel de formalităţi şi demersuri pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Cercetarea prealabilă comportă mai multe etape:
– emiterea deciziei de numire a comisiei care va efectua cercetarea disciplinară;
– convocarea în scris a salariatului pentru efectuarea cercetării disciplinare ;
– întrevederea, discuţia dintre comisie şi salariatul în cauză,
– finalizarea cercetării printr-un proces-verbal care va fi înaintat angajatorului.
Prin decizia din 30.09.2014 emisă de angajator a fost desemnat domnul […] pentru efectuarea cercetării disciplinare a contestatorului.
Suspendarea contractului individual de muncă poate fi dispusă de la data declanşării efective a cercetării disciplinare prealabile.
La data de 28.10.2014 contestatorul a fost convocat pentru data de 29.10.2014, orele 1200 în vederea desfăşurării cercetării disciplinare.
La data de 29.10.2014 a fost întocmit procesul-verbal de finalizare a cercetării disciplinare şi la aceeaşi dată a fost emisă decizia de desfacere a contractului individual de muncă.
În mod greşit prima instanţă a apreciat că cercetarea disciplinară s-a realizat abia la data de 29.10.2014, raportându-se doar la procesul verbal întocmit cu ocazia finalizării cercetării disciplinare, neraportându-se la celelalte etape ale cercetării.
Suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului a durat doar pe perioada cercetării disciplinare, cu respectarea dispoziţiilor art. 52 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Aspectele legate de revocarea ilegală din funcţia de administrator şi desfacerea abuzivă a contractului individual de muncă nu au legătură cu prezentul proces.
Aceste aspecte au fost analizate în dosarele având ca obiect anularea Hotărârii A.G.A. şi anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
De asemenea, susţinerile contestatorului că nu a refuzat să participe la inventariere şi nu a înregistrat lipsuri în gestiune sunt aspecte care ţin de legalitatea şi temeinicia deciziei de sancţionare disciplinară şi nu de legalitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin.2 din Codul muncii în cazul în care se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte în temeiul normelor şi principiilor răspunderii contractuale o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei reclamantului ca nefondată.
