Prin cererea formulată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâta … se contestă decizia nr.21/22.07.2014 prin care i-a fost încetat de drept contractul individual de muncă existent începând cu data de 28.07.2014 .
În conformitate cu prevederile legii nr.95/2006, Titul XVI- Exercitarea profesiei de farmacist .Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România art.565 alin.1 Farmaciştii , indiferent de sex , se pensionează la 65 de ani.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta învederează că potrivit art.56 alin.1 din codul muncii „Contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Se mai arată că potrivit art.565 alin.1 din legea nr.95/2006 s-a prevăzut că Farmaciştii se pensionează la vârsta prevăzută de lege , text ce a fost modificat prin lega nr.264/2007 care a intrat în vigoare la data de 30.07.2007 dată la care era în vigoarea legea nr.19/2000 care reglementa sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale , reprezentând actul normativ cu caracter general în această materie.
Actele normative care reglementau pensiile speciale au fost abrogate expres prin legea nr.263/2010 act normativ care a urmărit crearea unui sistem unitar de pensii publice.
Faţă de scopul urmărit prin adoptarea acestei legi , pârâta apreciază că la data intrării în vigoare a acestui act normativ au fost abrogate implicit toate celelalte prevederi legale care nu au fost menţionate expres în cuprinsul legii nr.263/2010.
Pe cale de consecinţă , pârâta apreciază că cerinţa vârstei standard de pensionare era îndeplinită la data emiterii deciziei atacate.
Analizând materialul probator administrat în cauză , instanţa reţine următoarele:.
Prin decizia nr.21/22.07.2014 a încetat începând cu data de 28.07.2014 contractul individual de muncă nr.58/1844/19.11.1980 al reclamantei conform art.56 alin.1 lit.c din codul muncii începând cu data de 28.07.2014.
Conform art.56 alin.1 lit c din codul muncii (1)Contractul individual de muncă existent încetează de drept:
c)la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare
Reclamanta a fost încadrată în funcţia de farmacist în cadrul pârâtei … .
Legea nr.95/2006 cuprinde dispoziţii cu caracter special. Astfel în ceea ce priveşte vârsta de pensionare s-a prevăzut că la data adoptării actului normativ că Farmaciştii se pensionează la vârsta prevăzută de lege .
Acest text a fost modificat prin legea nr.264/2007 în sensul includerii unei vârste de pensionare , respectiv 65 de ani , în acest sens de art.565 alin.1 din legea nr.95/2006 prevede „Farmaciştii, indiferent de sex, se pensionează la vârsta de 65 de ani.”
Instanţa reţine că la data modificării textului de lege era într-adevăr în vigoare legea nr.19/2000 care prevedea la art.41 că „Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi , prin creşterea vârstelor de pensionare , pornindu-se de la 57de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi conform eşalonării prevăzute la anexa 3.”
Aşadar intenţia clară a legiuitorului a fost de a crea un statut special în cazul farmaciştilor care nu beneficiau de creşterea treptată a vârstei standard de pensionare şi care indiferent, de sex , urmau a beneficia de pensie de vârstă la împlinirea a 65 de ani.
Dispoziţiile legii nr.19/2000 au fost abrogate începând cu 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr.263/2010 care reglementează vârsta standard de pensionare prin art. 53 .Astfel , acest text prevede că Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Legea nr.263/2010 prevede la art.196 actele normative abrogate expres cât şi menţiunea de abrogare a oricărei dispoziţii contrară acestei legi.
Din examinarea art.196 instanţa constată că art.565 din legea nr.95/2006 nu a făcut obiectul abrogării exprese .Totodată instanţa reţine că acest text de lege nu cuprinde dispoziţii contrare legii atât timp cât vârsta standard de pensionare stabilită de actul normativ cu caracter special stabileşte cu caracter derogator o vârstă unică de pensionare atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei .
