2. DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI DE MUNCA. INOPERABILITATEA IN CAUZA A NULITATILOR PREVAZUTE DE ART. 268 ALIN. 2 LIT. B SI F DIN CODUL MUNCII
Prin sentinta nr. 433 din 30 mai 2005 a Tribunalului Suceava – Sectia civila, s-a admis actiunea reclamantului P.N., in contradictoriu cu parata R.T.F.C. Iasi, s-a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 601/2/691 din 15.04.2005 emisa de parata, s-a dispus reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior emiterii dispozitiei, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Dispozitia de desfacere a contractului de munca a fost emisa avandu-se in vedere abaterea disciplinara savarsita de reclamant care, indeplinind functia de mecanic ajutor la Depoul Suceava – Nord, la data de 23 ianuarie 2005, fiind de serviciul pe locomotiva D.H.C. 452, in conducerea trenului 5631/5641, a permis operatorului tratare apa J.G. sa sustraga motorina din rezervorul auxiliar al locomotivei, indicandu-i si locul pe unde sa monteze furtunul folosit la sustragere.
Referindu-se la prevederile art. 268 din Codul muncii, instanta de fond (prin sentinta sus-mentionata) a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru ca din continutul ei lipsesc prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate de reclamant si nu indica instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Urmare recursului declarat de parata impotriva sentintei nr. 433/30.05.2005 a Tribunalului Suceava – Sectia civila, curtea, in legatura cu cele 2 motive de nulitate absoluta a dispozitiei de desfacere a contractului de munca a reclamantului a retinut urmatoarele:
Astfel, referitor la faptul ca in decizia de sanctionare disciplinara nu s-au indicat – contrar prevederilor art. 268 din Codul muncii – prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de reclamant, pe de o parte, din continutul deciziei rezulta ca acesta a incalcat prevederile din Instructia personalului de locomotiva nr. 201/1996, art. 6 A, Regulamentul intern de organizare si functionare a R.T.F.C. Iasi, cap. IV, art. 14, coroborat cu prevederile din fisa postului art. 6 alin. 5, iar, pe de alta parte, chiar si in lipsa mentiunilor de mai sus, tot nu s-ar fi putut retine nulitatea absoluta a deciziei cata vreme reclamantul – asa cum rezulta din Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Radauti din 24 martie 2005 – a savarsit, in executarea atributiilor de serviciu, o fapta penala (complicitate la infractiunea de furt calificat).
Or, este de notorietate ca o abatere disciplinara de asemenea gravitate nu poate fi lasata nesanctionata doar pentru ca in statutul personalului nu s-a inscris expres ca acesta – in exercitarea sarcinilor de serviciu – nu are voie sa savarseasca fapte penale.
Nici cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei contestate (cel legat de faptul ca in decizie nu s-a trecut instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata) nu este data in cauza.
Aceasta pentru ca sanctionarea unui act juridic cu nulitatea absoluta se impune in cazul in care nerespectarea de catre organul emitent al actului al unui text normativ a produs o vatamare reala si efectiva persoanei lezate de un astfel de act juridic.
Or, in cauza, nu se poate retine ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru faptul ca in aceasta nu s-a indicat ca instanta competenta sa judece contestatia este Tribunalul Suceava, cata vreme – asa cum rezulta din dosarul cauzei – reclamantul a adresat contestatia la Tribunalul Suceava, sub acest aspect el nefiind in nici un fel prejudiciat.
In aceste conditii, curtea, prin decizia nr. 612/13.10.2005, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul paratei si a modificat in totalitate sentinta recurata in senul ca a respins, ca nefondata, contestatia reclamantului P.N. impotriva dispozitiei nr. 601/”/691 din 15 aprilie 2005 emisa de parata.
