LITIGIU DE MUNCĂ. ABATERE DISCIPLINARĂ.
RECUNOAŞTEREA PRIN NOTĂ EXPLICATIVĂ A STĂRII
DE FAPT DE CĂTRE CONTESTATOR. NECUPRINDEREA
MOTIVELOR DE CĂTRE ANGAJATOR ÎN DECIZIA DE
SANCŢIONARE. NEINCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ART.268
ALIN.2 LIT.C CODUL MUNCII ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE.
Art.268 alin.2 lit.c Codul muncii.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod
corect decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au
fost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărări
neexistând.
Faţă de aceste considerente, curtea a apreciat că în mod
greşit Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate
dispoziţiile art.268 alin.2 lit.c din codul muncii şi deci în mod
eronat a soluţionat pricina pe excepţie, situaţie faţă de care a
admis recursul şi a casat sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare
la aceeaşi instanţă, pentru a soluţiona fondul cauzei.
( Decizia civilă nr.757/R-CM din 18 decembrie 2008, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi
Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin contestaţia înregistrată sub nr.2172/90/2008, formulată
de H.C., în contradictoriu cu intimata S.C. Distrigaz Sud Reţele S.R.L.,
împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă dispusă prin
decizia nr.209/24.06.2008, solicitându-se anularea acesteia.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, în urma
efectuării cercetării prealabile a comisiei de disciplină din cadrul Direcţiei
Regionale Vest a S.C. Distrigaz Sud – Reţele S.R.L. i s-a desfăcut
contractul individual de muncă, însă nu i-a fost comunicată decizia de
sancţionare.
Ca atare a solicitat înmânarea deciziei de desfacere a
raporturilor de muncă, a procesului verbal al comisiei de disciplină, a
procesului verbal de constatare şi sancţionare a A.N.R.E.
nr.117/21.04.2008, precum şi precizarea motivelor pentru care au fost
înlăturate apărările formulate în nota explicativă dată comisiei de
disciplină.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea
contestaţiei, arătând că în data de 24 iunie 2008 contestatorul a refuzat
primirea deciziei, astfel încât în data de 25 iunie a procedat la
comunicarea ei prin poştă cu confirmare de primire. Din data de 25 iunie
2008 până în prezent contestatorul a depus la registratura societăţii
certificate de concediu medical. Aşadar decizia nu şi-a produs efectele
juridice, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept,
contestaţia fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a referatului
nr.59/13.06.2008 întocmit de şeful ierarhic al contestatorului, a fost
emisă adresa nr.1247/7.06.2008 prin care acesta a fost convocat în scris
în vederea îndeplinirii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă. S-a
reţinut că a refuzat contestatorul să aducă la îndeplinire o sarcină de
serviciu, a reclamat nejustificat la A.N.R.E. aspecte legate de activitatea
societăţii, a recuzat inspectorii A.N.R.E. competenţi din punct de vedere
teritorial, a trimis reclamaţie în timpul programului de lucru folosind
bunurile societăţii, avea în memoria calculatorului tip PC alocat filme
pornografice şi un număr impresionant de cererii personale (întâmpinării,
cereri de chemare în judecată, recursuri etc.). S-a constatat că toate aceste
fapte constituie abateri disciplinare grave aşa cum sunt descrise de
art.167 alin.1 lit.c din C.C.M. aplicabil precum şi de art.164 lit.a, c şi h din
C.C.M., art.164 lit.b din C.C.M., astfel încât decizia contestată a fost
emisă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea
sancţiunilor disciplinare şi este bazată pe o serie de motive întemeiate.
Contestatorul şi-a completat acţiunea, solicitând obligarea
pârâtei la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele de
sănătate cauzate de concedierea nelegală la care a fost supus şi a depus la
dosar mai multe bonuri fiscale prin care justifică deplasările efectuate la
sanatorii medicale, consultări spitaliceşti, etc.
Prin sentinţa civilă nr.877/17.10.2008 a fost admisă în parte
contestaţia, a fost anulată decizia nr.209 din 24 iunie 2008 şi a fost
obligată intimata să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile
majorate, indexate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care
ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a
ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a
contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea privind daunele morale şi cheltuielile
de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin
decizia nr.209 din 24.06.2008 emisă de intimata S.C. Distrigaz Sud –
Reţele S.R.L., contestatorul H.C. a fost sancţionat cu desfacerea
disciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cu
dispoziţiile art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii şi art.166 alin.1 lit.f din
C.C.M.
În considerentele deciziei s-a reţinut că încetarea raporturilor
de muncă are în vedere: referatul nr.59 din 13 iunie 2008, redactat de
inginerul şef- inginerie reţea, prin care s-au adus la cunoştinţa
conducerii faptele comise de contestator, procesul verbal din 24.06.2008
al Comisiei de cercetare disciplinară prin care s-a recomandat desfacerea
contractului individual de muncă şi că reclamantul a săvârşit următoarele
fapte: folosirea dotărilor proprietatea societăţii în interes personal în
timpul orelor de program şi folosirea acestor dotări pentru a deţine şi
vizualiza materiale pornografice, ce constituie abateri disciplinare grave
aşa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.L din C.C.M. şi art.164 lit.b din
C.C.M.; refuzul de a aduce la îndeplinire o sarcină de serviciu care i-a fost
solicitată în repetate rânduri, ce reprezintă abatere disciplinară gravă aşa
cum este prevăzută în art.167 alin.1 lit.c şi art.164 lit.a, c şi h din C.C.M.,
reclamarea unor aspecte legate de activitatea societăţii ca fiind nelegale şi
perturbarea desfăşurării activităţii normale a unităţii prin suspendarea din
funcţie a inginerului şef A.M., a inginerului P.L., a ms. J.M.D. şi a
responsabilului cu arhiva tehnică T.A.M. pe perioada celor 3 zile ale
controlului, fapte ce constituie abatere disciplinară gravă în conformitate
cu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.L din C.C.M.
Tribunalul a apreciat că, dat fiind caracterul formal al deciziei
de sancţionare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispoziţiilor art.268
Codul muncii, lipsa menţiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le
cuprindă nu poate fi complinită prin alte înscrisuri sau probe
administrate în acest sens. Întrucât decizia de sancţionare disciplinară nu
poate fi completată în ceea ce priveşte motivele pentru care au fost
înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare
prealabile, astfel cum prevăd dispoziţiile art.268 lit.c din Codul muncii,
simpla trimitere la actul de constatare din data de 24.06.2008 în care s-a
consemnat rezultatul cercetării disciplinare nu satisface exigenţa legii şi
nu echivalează cu motivarea deciziei.
Este imperios necesar ca în cuprinsul deciziei să fie
menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de
salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, întrucât din analiza
dispoziţiilor art.268 Codul muncii, rezultă că normele acestei legi cadru în
materia raporturilor de muncă, fiind norme de protecţie, legiuitorul a
înţeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziţiei de
sancţionare, procedură care este aceeaşi indiferent de sancţiunea aplicată
salariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincţie.
Încălcarea dispoziţiei legale referitoare la necesitatea
consemnării în decizie a motivelor pentru care a fost înlăturare apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ca normă
juridică imperativă este sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei,
sancţiune prevăzută expres de dispoziţiile art.268 alin.2 din Codul
muncii.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că măsura
sancţionării contestatorului este nelegală, decizia fiind lovită de nulitate
absolută, aşa încât este de prisos a mai analiza decizia sub aspectul
temeiniciei sancţiunii aplicate. Ca atare, tribunalul a admis în parte
contestaţia, a anulat decizia nr.209 din 24.06.2008 şi, în baza art.78 alin.1
Codul muncii, a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu
salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care
contractului individual de muncă, respectiv 24 iunie 2008 şi până la
reintegrarea efectivă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect
acordarea despăgubirilor morale solicitate de contestator, tribunalul a
reţinut că, pe de o parte nu rezultă o atitudine şicanatorie din partea
intimatei, iar pe de altă parte contestatorul nu a suferit un prejudiciu
moral însemnat, de natură a fi reparat pe cale pecuniară urmare a acestei
concedieri nelegale, astfel încât a respins această cerere.
De asemenea a respins cererea contestatorului privind
acordarea cheltuielilor de judecată, reţinând că prin borderoul aflat la fila
172 dosar sunt justificate diverse deplasări efectuate la spitale şi sanatorii
medicale, şi nu deplasări la instanţa de judecată.
În termen legal intimata a declarat recurs împotriva acestei
sentinţe şi a solicitat suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea
recursului.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, curtea a pus în
vedere recurentei să depună cauţiune, în conformitate cu dispoziţiile
art.300 alin.3 Cod procedură civilă, însă recurenta nu s-a conformat
dispoziţiilor instanţei, motiv pentru care cererea sa de suspendare
urmează a fi respinsă.
Prin recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9
art.3041 Cod procedură civilă, sentinţa instanţei de fond a fost criticată
sub aspectul greşitei aprecieri a instanţei în legătură cu nerespectarea
formei deciziei de sancţionare.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că din analizarea notei
explicative date de salariat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare
prealabile, rezultă că nu au fost formulate apărări în ceea ce priveşte
faptele imputate acestuia.
Contestatorul doar şi-a motivat gestul de a sesiza A.N.R.E.,
continuând cu prezentarea unui proiect pentru o lucrare în judeţul
Braşov, ce nu are legătură cu faptele, iar ulterior contestatorul a
recunoscut că pentru modificările de proiect ale investiţiei de la Băile
Govora, solicitate în lunile martie şi aprilie, a predat dispoziţia de şantier
în data de 10.06.2008, deci cu întârziere de 3 luni.
Totodată, intimatul a negat faptul că a sustras documente din
arhivă şi că a desfăşurat în timpul programului activităţi cu caracter
personal.
Concluzionând, recurenta a arătat că intimatul nu a formulat
nici o apărare în legătură cu faptele ce au determinat sancţionarea sa
disciplinară, ca atare nu se impunea prezentarea în decizie a motivelor
pentru care s-au înlăturat apărările intimatului.
Aşadar, decizia de sancţionare este emisă cu respectarea
tuturor dispoziţiilor art.268 din Codul muncii.
Analizând sentinţa recurată în raport de critica formulată,
curtea a constatat că recursul este fondat, cu consecinţa casării sentinţei
şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Totodată, a respins cererea de suspendare a executării
sentinţei civile nr.876 din 17 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul
Vâlcea în dosarul nr.2172/90/2008, cerere formulată de intimata S.C.
DISTRIGAZ SUD REŢELE S.R.L. Bucureşti.
Astfel, prin decizia nr.209/24.06.2008 (filele 27-29),
contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârşirea
unor abateri disciplinare, în decizie reţinându-se în sarcina acestuia patru
fapte.
Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitate
cu dispoziţiile art.167 alin.1 lit.l din C.C.M., constă în aceea că angajatul
a folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamaţie pentru
preşedintele A.N.R.E., prin care a solicitat efectuarea unui control de
către o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocazia
controlului A.N.R.E. a fost perturbată desfăşurarea activităţii unităţii prin
suspendarea activităţii a patru angajaţi.
A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivit
dispoziţiilor art.167 alin.1 lit.e din C.C.M., constă în aceea că salariatul a
adus un prejudiciu de imagine societăţii angajatoare prin reclamarea
aspectelor legate de activitatea societăţii, cât şi prin recuzarea
inspectorilor A.N.R.E.
A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abatere
disciplinară conform art.167 lit.b şi lit.l din C.C.M., este aceea că a folosit
calculatorul proprietatea societăţii în interes personal, redactând foarte
multe documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeri
penale) şi stocând în calculator materiale pornografice.
A patra faptă reţinută în sarcina contestatorului, ce reprezintă
abatere disciplinară conform art.167 alin.1 lit.c din C.C.M. şi art.164 lit.a,
c şi h din C.C.M., constă în aceea că angajatul şi-a îndeplinit cu întârziere
nejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri,
respectiv redactarea şi finalizarea dispoziţiei de şantier privind lucrarea:
„Înlocuire şi sistematizare conductă şi branşamente gaze naturale
presiune redusă, strada Tudor Vladimirescu, Cămin bloc D cămin COTS,
Băile Govora, judeţul Vâlcea”.
Anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuat
cercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dând
notă explicativă.
În această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data la
care a predat dispoziţia de şantier, faptul că în calculatorul său se află
salvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precum
şi faptul că a sesizat A.N.R.E. în legătură cu efectuarea unui control la
societatea angajatoare.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod corect
decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate
apărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.
Faţă de aceste considerente, curtea a reţinut că în mod greşit
Tribunalul Vâlcea a apreciat că în speţă nu au fost respectate dispoziţiile
art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii şi deci în mod eronat a soluţionat
pricina pe excepţie, situaţie faţă de care a admis recursul şi a casat
sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a
soluţiona fondul cauzei.
