Litigiu de munca – Constatarea nulitatii absolute a clauzei cuprinse în contractul colectiv de munca prin care se stabilesc alte clauze de suspendare a contractului individual de munca decât cele ale art.52 alin.1 codul muncii. Anularea deciziei prin care s-a dispus unilateral suspendarea contractului individual de munca.
Prin cererea înregistrata la 09.06.2004 la Tribunalul Bucuresti, reclamanta CNM a chemat în judecata pe pârâta SC „Romtextil” SA Constanta, pentru ca prin hotarâre sa se dispuna: constatarea nulitatii absolute a clauzei cuprinse la art.12 al.5 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC „Romtextil” SA Constanta, prin care se stabilesc alte cauze de suspendare a contractului individual de munca decât cele ale art.52 al.1 Codul muncii si anularea Deciziei nr.33/13.04.2004 prin care pârâta a dispus unilateral si fara nici un temei legal suspendarea contractului individual de munca a salariatului Ionescu Sandu.
Prin Sentinta civila nr.3459/16.09.2004 Tribunalul Bucuresti s-a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanta.
Printr-o cerere înregistrata la 12.08.2004 la Tribunalul Bucuresti, CNM a solicitat, în contradictoriu cu aceeasi pârâta anularea Deciziei nr.72/30.06.2004, prin care se modifica art.1 al.1 din Decizia nr.33/13.05.2004 prin care s-a suspendat contractul individual de munca nr.22647/17.07.2003 al numitului IS.
Prin Sentinta civila nr.4795/08.11.2004 Tribunalul Bucuresti a conexat dosarul nr.4808/2004 cu dosarul nr.1920/2004, dosar aflat pe rolul Tribunalului Constanta, sens în care a trimis cauza aceleiasi instante.
Cauza a fost înregistrata sub nr.1920/2004 la Tribunalul Constanta.
Prin Sentinta civila nr.109/24 ianuarie 2005 Tribunalul Constanta a admis cererile si a constatat nulitatea absoluta a clauzei cuprinse în art.12 al.5 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul SC „Romtextil” SA Constanta, înregistrat sub nr.199/16.07.2003, modificat prin actul aditional nr.199/07.05.2004.
A fost anulata Decizia nr.33/13.04.2004 si a dispus repunerea contestatorului în situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca.
A fost obligata intimata la plata drepturilor salariale începând cu 01.05.2004 si pâna la efectiva reîncadrare si a contravalorii tichetelor de masa neacordate.
A fost anulata Decizia nr.72/30.06.2004 emisa de pârâta.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Contractul colectiv de munca ce poarta numarul 199/2003, a fost încheiat între SC „Romtextil” SA Constanta si Federatia Sindicatelor Miniere Basarabi, conform dovezilor de constituire a comisiilor de negociere si paritare.
Actul aditional nr.199/07.05.2004 a fost încheiat între SC „Romtextil” SA Constanta si Federatia Sindicatelor Miniere Basarabi, aceleasi parti ca si în contractul colectiv de munca, situatia în care nu subzista motivul de nulitate absoluta invocat.
Sub aspectul nulitatii absolute a clauzei cuprinse în art.12 al.5 din Contractul colectiv de munca, se constata ca Legea nr.53/2003 în art.53 prevede expres si limitativ cazurile în care contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, fara ca enumerarea sa fie cu titlu exemplificativ.
Art.50 prevede cazurile de suspendare de drept a contractului individual de munca, art.51 prevede cazurile de suspendare a contractului la initiativa salariatului, de asemenea, în mod expres si limitativ, suspendarea poate interveni prin acordul partilor, art.54 Codul muncii.
De asemenea, sunt mai multe acte normative speciale care prevad suspendarea contractului individual de munca – art.150 al.5, Legea nr.31/1990, art.14 al.2, Legea nr.215/1997, art.16 din OG nr.2/2000, art.1 din HG nr.679/2003 si art.5 al.5 din HG nr.427/2001.
În afara de aceste situatii, nu exista alte reglementari legale prin care sa se dispuna suspendarea ccontractului individual de munca; înserarea în CCM a unei clauze de suspendare, respectiv în clauza din art.12 al.5, este peste textele legale invocate, adaugând la lege ceea ce nu este posibil.
În speta, cuprinderea clauzei în art.12 al.5 din C.C.M, este contrara dispozitiilor Legii nr.53/2003 care reglementeaza strict si imperativ institutia suspendarii, aspect în raport de care s-a admis actiunea sub acest aspect si s-a constatat nulitatea absoluta a acestei clauze. Ca efect, Decizia nr.33/13.05.2004 si Decizia nr.72/30.06.2004, sunt lovite de nulitate absoluta cât timp sunt întemeiate pe dispozitiile din clauza nr.12 al.5 din Contractul colectiv de munca.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termen, pârâta SC „Romtextil” SA Constanta.
Examinând mijloacele de proba administrate în cauza si motivele invocate, Curtea retine ca recursul este fondat.
Prin Decizia nr.33/13.04.2004 recurenta a dispus, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de munca nr.199/2003 si a Codului muncii ca, începând cu 01.05.2004 sa se suspende contractul individual de munca nr.22647/17.07.2003 al contestatorului IS, în temeiul art.12 (5) din actul aditional la C.C.M.
Prin Decizia nr.72/30.06.2004, emisa dupa introducerea la Tribunalul Bucuresti a cererii pentru anularea Deciziei nr.33/13.04.2004 si constatarii nulitatii absolute a clauzei cuprinse în art.12 al.5 din C.C.M, dispozitie ce a stat la baza emiterii acestei decizii, unitatea a procedat la modificarea art.1 din Decizia nr.33, schimbându-se temeiul de drept în baza caruia s-a dispus suspendarea contractului individual de munca, tocmai pentru ca s-a realizat nelegalitatea actului aditional la C.C.M sub aspectul extinderii cauzelor de suspendare.
Recurenta sustine fara temei ca, în cauza, a operat conversiunea actului juridic, caci ce-a de a doua decizie nu a anulat Decizia nr.33, doar a modificat-o în dorinta de a evita anularea acesteia de catre instanta, încercându-se intrarea în legalitate prin mentionarea unui alt temei legal fata de cel avut în vedere la momentul emiterii Deciziei nr.33.
Prerogativele conferite de Legea nr.31/1990 conducatorului societatii, nu-l îndreptateste pe acesta sa emita sau sa modifice actele juridice dupa bunul plac, fara respectarea normelor legale în materie, respectiv a legislatiei muncii.
Desi Codul muncii nu prevede dispozitii de procedura cu privire la suspendarea contractului individual de munca, în toate cazurile este util ca angajatorul sa emita o decizie, prin care sa dispuna suspendarea sau sa constate existenta unei cauze de suspendare, sa precizeze temeiul legal si durata suspendarii.
Întrucât recurenta nu a criticat prin motivele de recurs constatarea nulitatii actului aditional la C.C.M, Curtea urmeaza a retine ca anularea Deciziei nr.77/2004 a fost dispusa corect de instanta ca efect al admiterii acestui capat de cerere, art.12 al.5 fiind considerat în afara legii.
Împrejurarea ca ulterior, recurenta a identificat, în opinia acesteia, un alt text normativ – art.18 lit.”k” din Legea nr.90/1996, nu o îndreptatea la modificarea Deciziei nr.33/2004 si nici nu acoperea nulitatea absoluta de care era lovita aceasta decizie.
De altfel, dispozitiile art.18 lit.”k” din Legea nr.90/1996 nu reglementeaza cazuri de suspendare a contractului individual de munca deja încheiat, ci doar instituie obligatia angajatorului de a angaja numai persoane care corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute.
Art.50 Codul muncii reglementeaza expres cazurile de suspendare a C.I.M, la lit.”i” fiind facuta mentiunea „în alte cazuri expres prevazute de lege”, ceea ce înseamna ca suspendarea trebuie sa fie reglementata de acte normative speciale, dispozitie ce nu este aplicabila cauzei deduse judecatii cât timp Legea nr.90/1996 privind protectia muncii nu contine asemenea cazuri de suspendare.
Întrucât suspendarea contractului de munca este în realitate o suspendare a principalelor sale efecte – prestarea muncii si plata acesteia – ce se manifesta printr-o încetare temporara a traducerii lor în practica, ceea ce o deosebeste de încetarea contractului de munca, care presupune disparitia efectelor sale.
Cum în speta, suspendarea contractului se datoreaza culpei angajatorului, deciziile fiind anulate corect de instanta, contestatorul Ionescu Sandu beneficiaza de drepturile salariale, inclusiv tichetele de masa cuvenite conform art.50 din C.C.M, de la data de 01.05.2004 si pâna la 01.07.2004, data când în baza protocolului încheiat între SC „Romtextil” SA Constanta si SC „Tempo Invest” SRL a fost preluat numarul de personal al Punctului de Lucru Sucursala Miniera Basarabi, inclusiv contestatorul IS.
Dat fiind faptul ca, în cauza, efectele contractului individual de munca au fost suspendate, nicidecum încetate, prin anularea deciziilor de suspendare, efectele contractului curg de drept, nefiind justificata dispozitia instantei de fond de reintegrare a contestatorului în munca, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a formulat o astfel de cerere, fiind acordat plus petita.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul, a modificat în parte, hotarârea atacata în sensul repunerii contestatorului IS în situatia anterioara suspendarii contractului de munca, fiind obligata recurenta la plata drepturilor salariale si a tichetelor de masa cuvenite pentru perioada 01.05 – 01.07.2004, data când a fost preluat de SC „Tempo Invest” SRL Constanta.
Pe cale de consecinta, a dispuns înlaturarea mentiunii referitoare la reintegrarea în munca a contestatorului.
Decizia civila nr.428/MC/13 iulie 2005
