Dosar nr. XXX/40/2015 Obligaţia de a face
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
SENTINŢA NR. XXXX
Şedinţa publică din xx.xx.xxxx
Preşedinte –
Grefier –
La ordine judecarea acţiunii formulate de reclamanţii C. E., A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., B. M., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, judeţul Botoşani şi Consiliul Local al comunei X, judeţul Botoşani, având ca obiect obligaţia de a face.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, lipsesc părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată că reclamanţii au exprimat un punct de vedere faţă de excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată de instanţă din oficiu la termenul de judecată din xx.xx.xxxx.
Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar şi poziţia procesuală a părţilor şi considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa contestării dispoziţiilor privind reducerile salariale.
T R I B U N A L U L,
Asupra acţiunii de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C. E., A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, judeţul Botoşani şi Consiliul Local al comunei X, judeţul Botoşani, au solicitat:
– obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale efectiv încasate în perioada iulie 2010-decembrie 2012 şi salariul calculat prin aplicarea dispoziţiilor Legii 330/2009, 285/2010, 283/2011, cu deducerea diferenţelor salariale încasate în temeiul OUG 19/2012,
– obligarea pârâţilor la plata de daune-interese constând în actualizarea cu rata inflaţiei a diferenţelor solicitate, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată pentru aceeaşi perioadă.
În drept au fost invocate: Legea nr.330/2009, Legea nr.285/2010, Legea 283/2011, O.U.G. nr.19/2012 şi ale art.166 alin. 4 din Codul Muncii, art.1530, 1531 şi 1535 din Codul civil.
Prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx s-a dispus introducerea şi citarea în cauză, în calitate de reclamantă a numitei B. M., astfel cum s-a solicitat prin cererea de completare a acţiunii (fila 66 dosar), cerere ce a fost formulată până la primul termen de judecată, fiind aplicabile astfel prevederile art. 204 Cod procedură civilă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat următoarele:
Sunt angajaţi ai comunei X şi ca urmare a aplicării Legii nr.118/210, au suferit diminuarea salariului în mod nejustificat cu 25%. Deşi această lege urma să-şi înceteze efectele la data de 31.12.2010, urmând ca după această dată să fie aplicată Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, întregirea salarială nu s-a realizat pe deplin, deoarece majorarea s-a făcut numai cu 15%, însă asupra bazei diminuate şi nu a bazei salariale iniţiale (cea de dinaintea aplicării Legii 118/2010).
Nici ulterior, prin O.U.G. nr.19/2012 nu s-au corectat erorile privind aplicarea Legii nr.330/2009, astfel încât au apărut diferenţe semnificative între salariul efectiv încasat şi salariul calculat prin aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
În ceea ce priveşte daunele-interese solicitate, precum şi dobânzile penalizatoare, precizează reclamanţii că I.C.C.J s-a pronunţat în Decizia nr.2/17.02.2014, în sensul reparării integrale a prejudiciului.
În dovedire, contestatorii au depus la dosar înscrisuri.
Pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, judeţul Botoşani şi Consiliul Local al comunei X, judeţul Botoşani nu au depus la dosar puncte de vedere faţă de acţiunea formulată.
În cursul procedurii scrise, potrivit art. 200 Cod procedură civilă, instanţa de contencios administrativ a pus în vedere reclamanţilor să precizeze obiectul judecăţii, în sensul de a indica care sunt dispoziţiile contestate prin care au fost stabilite drepturile salariale solicitate, urmând ca acestea să fie depuse la dosarul cauzei.
Prin cererea depusă la fila 47 dosar, reclamanţii au depus dispoziţiile prin care s-au stabilit reduceri salariale în conformitate cu Legea nr. 118/2010, precum şi dispoziţiile de reîncadrare şi stabilirea drepturilor salariale din anii 2011 şi 2012, precizând că cererea de chemare în judecată are ca obiect restituirea cu titlu retroactiv a drepturilor salariale reţinute nelegal în perioada iulie 2010 – decembrie 2012, fără însă a-şi modifica acţiunea, în sensul de a solicita anularea acestor dispoziţii, cu consecinţa înlăturării reducerilor salariale şi restituirii acestora.
Ca urmare, analizând acţiunea, aşa cum a fost formulată, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 194 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
Obiectul desemnează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim.
Întrucât prin acţiunea formulată reclamanţii s-a adresat instanţei de contencios administrativ a Tribunalului Botoşani, aceasta trebuie să respecte cerinţele Legii 554/2004 privind introducerea acţiunii .
Astfel, instanţa constată că reclamanţii au obligaţia prevăzută de art. 194 lit. c din Codul de procedură civilă de a indica obiectul cererii – aşa cum acesta este reglementat distinct prin art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 – trebuind să arate care este actul administrativ contestat şi să-l ataşeze la dosarul cauzei.
Instanţa observă că, deşi dispoziţiile privind drepturile salariale au fost ataşate la dosarul cauzei, totuşi reclamanţii nu au modificat obiectul judecăţii, în sensul că nu au solicitat anularea sau modificarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte drepturile salariale criticate, iar în lipsa acestor precizări, instanţa nu poate extinde obiectul judecăţii întrucât astfel ar încălca principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, având în vedere că potrivit art. 9 din Codul de procedură civilă „obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”
Totodată, instanţa a oferit acestora posibilitatea completării acţiunii până la primul termen de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 204 pct. 1 Cod procedură civilă, însă reclamanţii nu şi-au modificat acţiunea în sensul solicitat.
Ca urmare, instanţa, prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa contestării dispoziţiilor privind reducerile salariale, acordând părţilor posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere faţă de această excepţie.
Reclamanţii, prin precizările depuse la dosar, au solicitat respingerea excepţiei, motivat de faptul că au investit instanţa cu o acţiune în restituirea drepturilor salariale, în considerarea calităţii lor de salariaţi ai primăriei şi nu de funcţionari publici.
În vederea soluţionării excepţiei, instanţa constată următoarele:
Aşa cum rezultă din tabelul nominal anexat de către reclamanţi la fila 9 dosar, aceştia au calitatea de funcţionari publici ai Primăriei comunei X, motiv pentru care instanţa nu poate reţine apărarea acestora referitoare la faptul că acţiunea a fost introdusă în considerarea calităţii lor de salariaţi.
Ca urmare, raportul generator al conflictului supus judecăţii are natura juridică a raportului de serviciu, aşa cum este definit de art. 1 alin. 1 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, respectiv, priveşte raportul juridic dintre funcţionarul public şi autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, regimul general fiind stabilit de această lege.
Conform art. 109 din aceeaşi lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Aşa fiind, întrucât textul art. 109 din Legea nr. 188/1999 trimite generic la instanţa de contencios administrativ cu privire la competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, trimiterea se socoteşte a fi făcută la toate dispoziţiile corespunzătoare ale Legii nr. 554/2004, cu tot ansamblul de consecinţe, inclusiv în planul procedurii de sesizare şi de judecată a unor astfel de litigii.
Astfel , contenciosul funcţiei publice se diferenţiază semnificativ de contenciosul de drept comun al muncii, chiar dacă raportul juridic de serviciu este un raport juridic atipic de muncă, dat fiind regimul juridic diferit de reglementare sub aspectul dreptului material al celor două raporturi juridice cât şi sub aspect procesual.
Din această perspectivă, pentru a statua dacă instanţa de contencios administrativ a fost legal sesizată cu un conflict ce are la bază un raport juridic de serviciu, nu se urmează regulile specifice din materia de drept comun a jurisdicţiei muncii, ci regulile speciale, specifice, proprii procedurii contenciosului administrativ.
Faţă de aceste principii şi reguli, urmează ca instanţa să cerceteze dacă cererile reclamanţilor prevăzute în petitul acţiunii pot constitui obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, reţinând următoarele:
Reducerile salariale au fost dispuse în baza Legii 118/2010, anexate la dosar, fiind solicitată prin acţiune restituirea acestora, în lipsa contestării dispoziţiilor în baza cărora au fost operate – cerere reiterată prin precizările de la fila 47 dosar. Totodată s-au contestat şi drepturile salariale stabilite pentru anii următori, respectiv 2011 şi 2012.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa observă că reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa acestor acte administrative ce au fost emise în anul 2010, respectiv, în anii 2011 şi 2012, precum şi de existenţa actelor normative şi administrative de reîncadrare în funcţie şi de stabilire a drepturilor salariale diminuate, având posibilitatea să le conteste cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de lege.
Aceştia însă nu au contestat în instanţă dispoziţiile privind drepturile salariale şi nici nu au urmat procedura prealabilă adresată emitentului actelor administrative, solicitând în mod direct restituirea diferenţelor salariale prin acţiunea de faţă.
Ca urmare, instanţa constată că obiectul acţiunii nu se pliază pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, de vreme ce petitul unic al acţiunii vizează obligarea pârâtei la restituirea reţinerilor salariale de 25%, şi respectiv a diferenţelor salariale aferente anilor 2011 şi 2012, fără să se creară mai întâi, în mod expres, anularea actelor administrative prin care acesta s-au dispus reduceri salariale şi apoi, în funcţie de această soluţie, să se solicite recunoaşterea dreptului pretins, aşa cum rezultă foarte clar din economia dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, instanţa apreciază că diferenţele salariale solicitate prin acţiune pot constitui obiectul judecăţii în contencios administrativ, doar cu caracter subsecvent, acţiunea principală trebuind a fi aceea a anulării parţiale a dispoziţiilor privind stabilirea acestor drepturi salariale, dispoziţii de care reclamanţii au cunoştinţă şi care au fost ataşate de aceştia la dosarul cauzei.
În acest sens s-a pronunţat doctrina în materie, prin care s-a precizat că trebuie remarcat că acţiunea în răspundere patrimonială constituie un accesoriu al acţiunii în anulare, cercetarea condiţiilor răspunderii pentru paguba cauzată de un act administrativ sau de un refuz neputând face abstracţie de sfera condiţiilor acţiunii în anulare însăşi, cererea judecându-se după regulile aplicate acţiunii în anulare (a se vedea Legea contenciosului administrativ, comentată şi adnotată, Gabriela Bogasiu, pag. 483).
În considerarea tuturor celor anterior arătate, instanţa apreciază că cererea reclamanţilor nu întruneşte condiţiile de admisibilitate ale unei acţiuni în contencios administrativ, motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca inadmisibilă, acţiunea formulate de reclamanţii C. E. A. I., T. D., C. D., T. D., C. F., B. M. toţi cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat S. I. – Botoşani, str. X nr. Y, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a comunei X, judeţul Botoşani şi Consiliul Local al comunei X, judeţul Botoşani.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul şi motivele de recurs se depun la Tribunalul Botoşani.
Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx.
PREŞEDINTE, GREFIER,
