Desfăşurarea activităţii medicale de specialitate într-o unitate sanitară privată, de către managerul spitalului public, atrage starea de incompatibilitate prevăzută la art. 180 alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, înregistrată sub nr.2/39/2008, reclamantul M.O.F. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
– să anuleze Ordinul MSP nr.1281/24.09.2007, comunicat la data de 24.09.2007 şi adresa nr.65200/03.12.2007 a aceluiaşi minister;
– să oblige pârâtul la repunerea reclamantului în funcţie, sub sancţiunea unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, pentru neexecutarea acestei obligaţii în termenul de graţie ce va fi stabilit de instanţă;
– să oblige pârâtul la plata drepturilor băneşti corespunzătoare funcţiei de care a fost lipsit reclamantul, până la repunerea efectivă în funcţie, reprezentând prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ susmenţionat;
– să oblige pârâtul la plata daunelor morale, în sumă de 10.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în urma promovării concursului pentru ocuparea postului de manager al Spitalului de Urgenţă a încheiat cu pârâtul un contract de management pe o durată de 3 ani, însă prin Ordinul nr. 1281/24.09.2007 emis de pârât s-a dispus revocarea sa din funcţie pentru incompatibilitatea prev. de art. 180 al.1 lit. a din Legea nr.95/2006.
A învederat reclamantul că exercitarea profesiei de medic într-un cabinet medical privat (care nu îi aparţine) nu se încadrează în disp. art. 180 al.1 lit. a din Legea nr.95/2006, funcţia salarizată sau nesalarizată nefiind echivalentă cu profesia de medic. Faptul că profesia de medic este o profesie şi nu o funcţie, rezultă cu claritate din Legea nr.95/2006, Titlul XII, Cap. I. Exercitarea profesiei de medic, art. 370-387. Potrivit art. 380 din această lege „profesia de medic se exercită în România cu titlu profesional corespunzător calificării profesionale însuşite…”
A mai arătat reclamantul că după apariţia Legii nr.95/2006, Ministerul Sănătăţii Publice – Cabinetul Ministrului a intervenit cu precizări în vederea aplicării corecte şi unitare a disp. art. 180, menţionându-se expres că „nu intră sub incidenţa prev. art. 180 al.1 lit. b, activitatea desfăşurată în cabinete şi societăţi medicale private”. Pe aceeaşi problemă, a susţinut reclamantul, Colegiul Medicilor din România s-a adresat conducerii Ministerului Sănătăţii Publice pentru a obţine precizări, situaţie în care s-au transmis către toate autorităţile de sănătate publică judeţene aceleaşi precizări despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a învederat următoarele:
În urma controlului Direcţiei de Control a Ministerului Sănătăţii Publice s-a constatat faptul că managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă, dl. dr. M.O.F. desfăşura activitate medicală de specialitate într-o unitate sanitară privată, încălcând astfel prev. art. 180 al.1 lit. a din Lg.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare care prevede: „ 1. Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a. exercitarea oricăror alte funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, inclusiv în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul didactic şi de studiu profesional, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice”, fapt ce atrage, conform art. 180 al.4 din Legea nr.95/2006, rezilierea de plin drept a contractului de management în cazul neînlăturării motivelor de incompatibilitate în termen de 30 zile de la apariţia acestora.
Astfel, prin Ordinul nr.1281/24.09.2007 contestat de reclamant a fost sancţionată încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, cu respectarea clauzelor contractuale asumate de reclamant prin contractul de management nr.123/14.12.2007 pct. VIII lit. d.
A mai precizat pârâtul că legiuitorul a folosit termenul de „funcţie” ca termen general, prin funcţie înţelegând orice post remunerat sau neremunerat, fiind vorba de funcţii de conducere sau de execuţie ocupate de persoanele în cauză în baza unor atestări profesionale. Ori, în cadrul unităţii medicale private, reclamantul a ocupat o funcţie de execuţie, în baza calificării sale profesionale, încălcând astfel dispoziţiile legale în vigoare.
A arătat pârâul că, în cererea sa reclamantul face referire la precizările pe care Ministerul Sănătăţii Publice le-a transmis cu privire la interpretarea disp. art. 180 al.1 lit. b, ceea ce nu are relevanţă în prezenta cauză întrucât, conform celor detaliate de reclamant în cuprinsul acţiunii, acesta desfăşura activitate medicală de specialitate, iar textul de lege face referire la „b. exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate”. Mai mult, în sarcina reclamantului a fost reţinută încălcarea disp. art. 180 al.1 lit. a şi nu b.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că cererea nu este întemeiată.
Potrivit art. 180 al. 1 lit. a din Legea nr.95/2006, funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea oricăror alte funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, inclusiv în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul didactic şi de studiu profesional, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.
Reclamantul nu a contestat împrejurarea că a exercitat profesia de medic în cadrul unui cabinet medical privat.
Art. 180 al.4 din Legea nr.95/2006 stipulează că existenţa stării de incompatibilitate duce la rezilierea de drept a contractului de management, stipulaţie regăsită şi în cap. VIII lit. d din conţinutul contractului de management (f.13).
Susţinerea reclamantului potrivit căreia a exercitat „profesia” de medic nu o „funcţie”, nu este întemeiată. Dicţionarul explicativ al limbii române întocmit de Academia Română defineşte termenul „funcţie” ca fiind un serviciu, slujbă, post.
Potrivit art. 24 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, coroborat cu art. 34 al.4 din acelaşi act normativ, termenii sunt folosiţi în înţelesul comun, curent, din limba română cu excepţia situaţiei când ei sunt definiţi prin lege ca având un anume înţeles.
Nici apărările privind precizările ministerului sănătăţii cu privire la interpretarea legii (f.19) nu sunt întemeiate, întrucât aceste precizări se referă la art. 180 al.1 lit. b din Legea nr.95/2006 nu la art. 180 al.1 lit. a, ce este indicat ca temei legal în raportul de control EN 9350/2007 ce a stat la baza emiterii ordinului contestat (f.47-58).
În plus, Curtea notează că respectivele „precizări” nu îmbracă nici forma unui ordin, nici a unor instrucţiuni – acte normative cu efect juridic obligatoriu şi nici nu au fost publicate în Monitorul Oficial potrivit art. 10 din Legea nr.24/2000.
Mai mult, din cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar, rezultă că Ministerul Sănătăţii are în prezent o interpretare diferită de aceea din „precizări”.
