Prin cererea înregistrată sub nr. 665/91/2007, la Tribunalul Vrancea, Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor în calitate de reprezentant legal al Grupei Sindicale din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Focşani,a solicitat obligarea Penitenciarului de Maximă Siguranţă Focşani, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei obligarea la plata către membrii de sindicat a contravalorii echipamentului neacordat pentru anul 2006, în conformitate cu O.M.J. nr. 972/2006, art. 34 lit. c din Legea nr.293/2004 şi H.G. nr. 1997/2004, privind stabilirea uniformelor şi echipamentelor specifice pentru funcţionarii publici cu statut special.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 281/27 iunie 2007 a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că, potrivit Regulamentului privind aplicarea normelor de echipament din O.M.J. nr. 972/C/2006, asigurarea uniformelor pentru o perioadă de timp stabilită, se efectuează anual până la 31 decembrie şi în natură.
Art. 38 din Regulament stabileşte că articolele de echipament nedistribuite în anul pentru care au fost solicitate, se asigură cu prioritate în anul următor, neexistând obligaţia de compensare valorică a dreptului la ţinută, doar prin simpla ajungere la termen.
A mai reţinut instanţa că, drepturile de echipament restante în anul 2006, au fost distribuite în proporţie de 50-60%, astfel cum rezultă din probele cauzei, iar diferenţa urmează a fi primită în perioada imediat următoare.
Prima instanţă a apreciat în raport de art. 12 din H.G. nr. 1997/2004 şi art. 4 alin. 3 din O.M.J. nr.972/C/2006 că nu poate fi reţinută culpa intimatei în îndeplinirea obligaţiei de furnizare de echipament special,şi de respins acţiunea.
Împotriva sentinţei,a declarat recurs Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor – Grupa sindicală Focşani, criticând-o pentru motive de nelegalitate prin greşita interpretare a art. 1 şi 3 din H.G. nr. 1997/2004 şi art. 7 din O.M.J. nr. 972/C/11 aprilie 2006,precum şi pentru netemeinicie, prin greşita evaluare şi interpretare a probelor cauzei.
Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile H.G. nr. 1997/2004 şi O.M.J. nr. 972/C/2006 care prevăd că restanţele de echipament se pot acorda şi sub formă bănească, dacă nu a fost posibilă acordarea în natură cum şi prevederea potrivit căreia echipamentul în natură se face până la 30 decembrie.
Faptul că obligaţia de acordare a echipamentului a fost executată parţial, nu are înrâurire asupra plăţii în natură,câtă vreme, legea instituie obligaţia până la 31 decembrie.
Faptul că legea prevede o perioadă de tranziţie pentru noua uniformă, nu exclude culpa în îndeplinirea obligaţiei de furnizare a echipamentului special.
Opinia instanţei în sensul că acordarea echivalentului bănesc ar contraveni scopului dispoziţiilor legale, este în afara chiar a acestor dispoziţii.
Recursul s-a declarat în termen legal şi a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
În examinarea motivelor de recurs, Curtea, constată că, prima instanţă, a dat o corectă interpretare dispoziţiilor legale, referitoare la asigurarea uniformelor şi echipamentului, pentru personalul din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Ordinul nr.972/C/11 aprilie 2006 al Ministrului Justiţiei a fost emis în aprobarea Regulamentului privind compunerea şi portul uniformelor şi echipamentului specific, pentru această categorie de funcţionari cu statut special.
În ce priveşte Regulamentul în sine, a fost elaborat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în vederea achiziţionării de echipament, iar din probele cauzei a rezultat că pentru anul 2006, fondurile alocate instituţiei, au fost de 15.889.802 RON, singura abilitată să le gestioneze.
Art. 38 din Ordinul M.J. prevede în cap. VI Anexa 4 că, drepturile de echipament ce nu au putut fi asigurate personalului în anul pentru care sunt prevăzute sunt considerate restante şi se asigură cu prioritate anul următor.
La dosarul cauzei se află adresa nr.857/2007/53323/25/4/2007, fila 95 – prin care s-a făcut dovada alocării sumei de 15.889.802 RON reprezentând fonduri pentru achiziţionare echipament, iar până la data formulării acţiunii, această sumă a fost întregită până la limita de 24.326.000 RON, fapt recunoscut prin întâmpinarea depusă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Din adresa nr. 3485/11 aprilie 2007 fila 77 dosar rezultă că, pentru funcţionarii din cadrul Penitenciarului Focşani, până la data de 23 aprilie 2007 a fost asigurat un echipament pentru o ţinută minimă necesară, făcându-se totodată menţiune că pentru finalizarea acestei acţiuni,urmau a fi comunicate situaţiile privind taliile şi mărimile aferente articolelor neridicate din compunerea ţinutei de serviciu.
Această situaţie de fapt, dovedită cu acte, acreditează concluzia că, obligaţia impusă intimatei Administraţia Naţională a Penitenciarelor, este în curs de derulare, prin executarea ei în natură, ceea ce exclude acordarea diferenţelor în bani, în acord cu dispoziţia art. 38 din Ordinul M.J. nr. 972/C/2006 care prevede posibilitatea acordării restanţelor din dreptul numai la echipament, şi sub formă bănească, numai dacă, nu a fost posibilă acordarea în natură.
Cum s-a dovedit, acordarea echipamentului în natură, este în curs de desfăşurare, fapt ce rezultă de altfel şi din adresa nr. 206538/13 februarie 2007 a A.N.F. şi care prevede în cuprinsul său că pentru anul 2006, articolele de echipament se distribuie personalului, conform specificaţiilor din tabelele transmise de reclamantă, cu încadrarea în valoarea cotei părţi anuale.
Curtea, observă că nefiind dovedite încălcări ale O.M.J. nr. 972/C/2006 critica formulată în recurs, pe acest temei urmează a fi înlăturată.
Nefondată este şi susţinerea potrivit căreia au fost nerespectate şi prevederile H.G. nr. 1997/16 noiembrie 2004 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific şi însemnelor distinctive pentru funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, întrucât art. 12 prevede că, trecerea la noua uniformă se face eşalonat, menţinându-se criteriul de tranziţie, până la data de 31 decembrie 2007.
Faţă de cele expuse, Curtea, văzând şi art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
