Schimbat locul şi felul muncii


Prin sentinţa civilă nr.82/05.02.2015, a fost respinsă acţiunea reclamantei. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.

Schimbat locul şi felul muncii. Condiţii umilitoare şi degradante.

Reclamata P.E.G., în contradictoriu cu pârâta S.C. “L…” S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că între reclamantă în calitate de angajat şi pârâtă, în calitate de angajator, există un conflict de drepturi în lumina dispoziţiilor art.208-211 din Legea nr.62/2011, să constatate că pârâta a declanşat acest conflict prin încălcarea prevederilor art.41 din Codul muncii, întrucât a dispus modificarea unilaterală a contractului de muncă nr.17 din 4 iulie 2013, încheiat între părţi, schimbând atât locul de desfăşurare a muncii cât şi programul de muncă, negociat cu prilejul semnării contractului, să constate că pârâta o obligă să îşi desfăşoare munca în condiţii umilitoare dar şi care reprezintă abateri de la lege, punând în felul acesta în pericol siguranţa consumatorilor dar şi sănătatea ei fizică şi psihică, să oblige pârâta să ia măsuri prin care să se încadreze în obligaţiile asumate prin contractul de muncă în sensul de a se reîntoarce la locul de desfăşurare a muncii conform contractului şi de a-şi putea desfăşura activitatea conform cu postul pe care a fost angajată, drepturile şi obligaţiile izvorând din contract şi din fişa postului, să oblige pârâta să îi îngăduie să desfăşoare munca în conformitate cu programul negociat cu prilejul semnării contractului de muncă şi să oblige pârâta să îi plătească despăgubiri de 3.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că reclamanta este încadrată în muncă la pârâtă începând cu data de 4 iulie 2013, pe postul de ajutor bucătar.

Potrivit contractului de muncă şi celor înserate în fişa postului, şi-a desfăşurat activitatea în bucătăria restaurantului situat în Centrul comercial “G…” Arad, îndeplinind atribuţii specifice funcţie de ajutor de bucătar: pregătirea pentru prepararea mâncării, chiar prepararea de mâncăruri, măsuri de sortare şi depozitare a materiei prime etc.

Programul de muncă negociat cu pârâta a fost de la ora 9,00 a.m. la ora 16.30 p.m., ţinând cont de faptul că are un copil minor de crescut.

La data de 29 aprilie 2014, a fost anunţată de către administratorul societăţii că i se va schimba atât locul de desfăşurare al muncii cît şi programul de muncă.

Astfel, nu i s-a mai permis nici măcar accesul în bucătărie, situaţie în care nu a mai putut exercita nici una din atribuţiile specifice funcţie în care am fost angajată. A fost trecută, pe post de debarasatoare şi femeie de serviciu, responsabilă exclusiv cu spălatul vaselor, cu transportul lor de la locul unde i s-a dispus să efectuez această activitate, până la locul unde vesela este pregătită pentru a fi folosită la servirea preparatelor.

Ca loc de desfăşurare a muncii i s-a stabilit un spaţiu care nici nu se află în perimetrul restaurantului, aflându-se într-un loc al centrului comercial unde se adună veselă de la mai multe restaurante şi unde nu există nici un fel de condiţii care să asigure curăţenia necesară garantării regulilor sanitare obligatorii în astfel de locuri.

A fost obligată să transporte veselă fără a i se asigura mijloacele necesare, fapt care o expune unor situaţii umilitoare din partea celorlalţi angajaţi dar şi a persoanelor care se află întâmplător în centrul comercial – cunoscut fiind că ea nu este încadrată pe post de “debarasator” ori de “femeie de serviciu”.

Administratorul societăţii pârâte i-a comunicat şi faptul că începând cu 29 aprilie 2014, programul de lucru va fi de la orele 10 a.m. la orele 18,00 p.m., situaţie care îi produce dereglări serioase în ce priveşte creşterea şi educarea copilului minor.

Nici una din aceste dispoziţii nu i-a fost notificată în scris şi nu a fost negociată cu ea, măsurile fiind luate în mod unilateral de către administratorul societăţii care doreşte să o determine să accepte desfacerea contractului de muncă, exercitând asupra ei presiuni psihice de natură să o facă să accepte să plece, deşi nu a creat nici un fel de probleme şi şi-a desfăşurat activitatea fără nici un reproş până în 29 aprilie 2014.

Pârâta a nesocotit dispoziţiile art.41 al.1 şi 3 lit.b, c şi f din Codul muncii, în sensul că a modificat contractul de muncă în privinţa locului, felului şi programului de desfăşurare a muncii, în mod unilateral deşi lucrul acesta se poate face “numai cu acordul părţilor”.

În acelaşi timp, prin tratamentul la care este supusă ca urmare actelor abuzive ale pârâtei, a fost expusă unor suferinţe psihice care au afecta viaţa ei de familie dar şi încrederea de sine. Este în situaţia de a întâmpina dificultăţi şi în ce priveşte creşterea copilului meu minor, în condiţiile în care soţul ei este şofer la o firmă ce efectuează îndeobşte transporturi internaţionale, fiind plecat pe perioade lungi de acasă.

Toate acestea o îndreptăţesc să ceară obligarea pârâtei ca odată cu luarea măsurilor de reintrare în legalitate, să îi plătească cu titlu de daune morale suma de 3.000 lei.

În drept reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 41 şi urm. din Codul muncii, art.208-211 din Legea nr.62/2011.

Pârâta, legal citată, a solicitat respingerea ca netemeinică şi nelegală a cererii de chemare în judecată deoarece din contractul individual de muncă, la punctul “D – Locul de muncă”, se poate observa că activitatea se desfăşoară la „G… Mall”, fiind punctul de lucru al angajatorului, iar atribuţiile postului reclamantei sunt cele prevăzute în fişa postului, care este anexa la contractul individual de muncă.

Se poate observa din conţinutul contractului de muncă la punctul ” H – Durata muncii”, că reclamanta este încadrată cu normă întreagă, durata timpului de muncă fiind 8 ore/zi, 40 ore/săptămână.

Programul de lucru al pârâtei este în ture, cu începere de la orele 10 şi până la orele 22, conform orarului de funcţionare al Centrului comercial „G… Mall”.

Se arată că la o perioadă de câteva săptămâni de la începerea activităţii, motivând faptul că bona îi solicită prea mulţi bani pentru a se ocupa de copilul său care este elev şi că soţul este plecat în cursa, fiind şofer, a solicitat administratorului subscrisei să îi permită să meargă zilnic după copil la scoală şi să îl aducă la punctul de lucru unde să rămână cu dânsa până la finalul programului de lucru, pentru a-l putea supraveghea.

Dând dovadă de bună credinţă şi înţelegere, administratorul societăţii a învoit-o pe reclamantă zilnic, aproximativ o oră, în jurul amiezii, timp de aproximativ 6-7 luni, să meargă după copil la şcoala şi să îl aducă la punctul de lucru al societăţii, unde din punct de vedere uman, i se oferea şi o masă. Totodată, administratorul i-a permis să plece cu copilul în jurul orelor 16,30, fără a-i fi afectate drepturile salariale, aceasta fiind pontată şi plătită 8 ore/zi, iar în tot acest interval de timp sarcinile de serviciu ale reclamantei au fost preluate de către ceilalţi salariaţi.

În primăvara anului 2014, societatea s-a confruntat cu deficienţe de personal, faţă de volumul activităţii, moment în care i s-a solicitat reclamantei să respecte timpul de lucru complet, de 8 ore/zi, de la orele 10-18, iar în cazul în care nu poate sa îşi rezolve problemele personale, reprezentantul legal i-a sugerat să îşi găsească un loc de muncă adecvat situaţiei personale, garantându-i acesteia plata salariului integral pe o lună, fără să fie nevoie să se prezinte la locul de muncă, până la găsirea noului post.

Pârâta arată în continuare că alături de restaurantul ei există si alte restaurante care au ca spaţiu de servire a mesei un spaţiu comun, nedelimitat, denumit “Food Court”.

Reclamanta, de la încadrarea în muncă şi-a desfăşurat activitatea, preponderent în bucătărie la pregătire alimentelor, în mod conştiincios, fapt ce a adus şi aprecirea, înţelegerea şi ajutorul acordat de către administratorul societăţii astfel cum am arătat anterior.

Activitatea în bucătărie se realizează permanent numai în picioare, cu pregătirea alimentelor în flux continuu, la temperatură ridicată, spălat, clătit şi dezinfectat veselă… etc.

În data de 08.04.2014, reclamanta a manifestat semne de oboseală, cu incapacitate de muncă, insuficienţă respiratorie, fiind transportată imediat de către colegul de serviciu V.C., la Spitalul Judeţean Arad – Secţia UPU, unde i s-a pus diagnosticul de pneumonie virală. Din data de 09.04.2014 nu s-a mai prezentat la serviciu până în data de 15.04.2014, când a venit să îşi ridice drepturile salariale şi a solicitat retroactiv concediu de odihnă cu începere din data de 09.04.2014 până în 14.04.2014 şi apoi ulterior până în data de 21.04.2014, motivând că i s-a îmbolnăvit copilul si l-a dus la spital pentru perfuzii.

Atât în data de 15.04.2014 cât şi în 22.04.2014, pentru a nu pune în pericol sănătatea colegilor şi a clienţilor, reclamantei i s-a solicitat concediul medical şi documentele care să ateste starea de sănătate, pentru a fi comunicate medicului de medicina muncii. Reclamanta nu a prezentat societăţii nici un document medical, comunicând doar verbal diagnosticul de pneumonie virală.

Văzând starea de sănătate a reclamantei şi pentru a nu pune în pericol de îmbolnăvire întreg colectivul precum şi clienţii restaurantului, reprezentatul legal i-a solicitat să se prezinte la medicul de medicina muncii pentru a afla daca este aptă din punct de vedere medical si nu mai are pneumonie virală şi totodată i-a solicitat temporar să nu mai desfăşoare activitate de preparare a hranei în bucătărie.

În data de 29.05.2014, reclamanta a prezentat societăţii o adeverinţă eliberată de medicul ginecolog T.D., care atestă starea de graviditate a acesteia, comunicând în scris societăţii starea de graviditate prin “declaraţia” datată cu 06.06.2014.

În acest context, pentru siguranţa sănătăţii reclamantei şi a clienţilor, în toată această perioadă (29.04.2014 – 06.06.2014) a fost rugată să execute alte sarcini cum ar fi cele de debarasat veselă şi transport veselă, spălat vase, sarcini prevăzute în fişa postului şi prin care nu intra în contact direct cu alimentele, si care erau mult mai uşoare decât cele ce preparare a hranei, acestea neexecutându-se în flux continuu. A fost de asemenea rugată să nu ducă mai mult de o tavă şi două farfurii si tacâmurile aferente.

Această activitate de debarasat veselă şi transport veselă se face atât de către o firmă terţă cât şi de personalul angajat al pârâtei, respectiv de către toţi angajaţii restaurantului (excepţie făcând casierii), inclusiv de reprezentantul legal, şi nu creează nimănui “condiţii nedemne de muncă” şi nici “suferinţe psihice”.

După data de 06.06.2014, când a comunicat starea de graviditate, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind în concediu medical până la sfârşitul lunii iunie 2014.

Din raportul medicului de medicina muncii, întocmit în temeiul OUG nr.96/2003, efectuat la evaluarea locului de muncă al salariatei gravide P.E.G., au fost identificate procedee şi condiţii de muncă, (enumerate la punctul A), care pot pune în pericol sănătatea salariatei gravide sau a fătului, motiv pentru care s-a solicitat să analizăm posibilitatea schimbării locului de muncă pentru gravida, cu respectarea recomandărilor si restricţiilor prevăzute la punctul B.

În acest sens, la punctul B, în vederea protecţiei sănătăţii şi securităţii la locul de muncă al gravidei P.E.G. au fost recomandate următoarele măsuri suplimentare: gravida nu va manipula mase cu sarcina peste 3 kg; va lucra în poziţie mixtă, cu alternanţa poziţiei ortostatice cu cea sezândă, fără să lucreze mai mult de 2 ore consecutiv în ortostatism; nu va fi expusă la condiţii de microclimat nefavorabil (temperaturi ridicate), va lucra în condiţii de microclimat corespunzător; nu va efectua operaţiuni ce implică risc crescut pentru gravidă: risc de ardere, opărire, tăiere, zgâriere, înţepare, electrocutare; va desfăşura activităţi cu efort fizic mic, în limita toleranţei; va evita activităţile ce presupun flectarea/ torsiunea repetată a trunchiului, nu va lucra în poziţie aplecată; evitarea lucrului în program prelungit; amenajarea ergonomică a locului de muncă (punerea la dispoziţie a unui scaun ergonomie la locul de muncă şi a unui suport pentru poziţia uşor ridicată a membrelor inferioare); adaptarea normei de lucru şi a ritmului de muncă la posibilităţile de solicitare neuropsihică actuale ale gravidei; asigurarea unui spaţiu amenajat, prevăzut cu un fotoliu/canapea unde gravida să se odihnească; gravida sa nu fie expusă la noxe toxice, iritaţii respiratorii, zgomot.

Întrucât activitatea reclamantei, având funcţia de ajutor bucătar, se desfăşoară preponderent la pregătirea alimentelor şi curăţarea veselei, pârâta nu are posibilitatea de a îndeplini în totalitate măsurile suplimentare dispuse de medicul de medicina muncii şi nici nu are posibilitatea să o repartizeze la un alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa sau a fătului în concordanţă cu recomandările medicale de la punctul B, motiv pentru care medicul de medicina muncii recomandă acordarea concediului de risc maternal.

Prin urmare, pârâta nu a încălcat dispoziţiile legale invocate de reclamantă respectiv nu a încălcat dispoziţiile art. 41 din Legea nr.53/2003 modificată, în sensul că nu a modificat unilateral locul de desfăşurare a activităţii, programul de muncă şi felul muncii.

Locul muncii este în „G… Mall”, iar felul muncii a fost cel prevăzut în fişa postului care cuprinde şi activităţi de debarasat veselă şi transport veselă, spălat vase si prin care reclamanta nu intra în contact direct cu alimentele, aceste activităţi fiind mult mai uşoare decât cele de preparare a hranei.

Cu privire la capătul de cerere privind daunele morale în cuantum de 3000 lei, pârâta solicită respingerea acestuia având în vedere că nu s-a produs un prejudiciu moral din culpa angajatorului, care să necesite pentru a fi reparat plata acestei sume.

În probaţiune pârâta depune contractul individual de muncă, fişa postului, adresă spital, adeverinţe medicale, declaraţia reclamantei, certificat de concediu medical, raportul medical al medicului de medicina muncii, adresele pârâtei la medicul de medicină a muncii şi la ITM referitoare la faptul că are o salariată gravidă, informare privind protecţia maternităţii la locul de muncă şi raport de evaluare a riscurilor la care este expusă femeia gravidă.

Reclamanta depune răspuns la întâmpinare (filele 51-54 dosar).

Pârâta depune note de şedinţă (filele 58-62 dosar) şi în probaţiune depune certificatele de concediu medical.

În faţa instanţei s-a administrat proba interogatoriului pârâtei (fila 76-80 dosar), s-au depus fotografii, s-au audiat martorii B.M.M. şi S.I. (filele 83-110 dosar) şi s-a depus situaţia personalului angajat al pârâtei şi contractul de închiriere al spaţiului comercial.

Pârâta depune concluzii scrise (112-116 dosar).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este angajata pârâtei conform contractului individual de muncă nr.17/04.07.2013 (filele 11-12 dosar) pe postul de ajutor bucătar.

Potrivit lit.D pc.1 din contractul individual de muncă, locul muncii reclamantei este în punctul de lucru al pârâtei la „G… Mall”.

În conformitate cu prevederile art.41 al.1 din codul muncii-republicat, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

Reclamanta reclamă faptul că pârâta a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă schimbându-i atât locul de desfăşurare a muncii, cât şi programul de muncă şi a obligat-o să îşi desfăşoare munca în condiţii umilitoare.

Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei (fila 79 dosar), rezultă că în perioada 29.04.2014 – 06.06.2014 reclamanta a fost pusă să exercite sarcini de debarasat veselă şi transport veselă, spălat vase în spaţiul special amenajat în acest scop, iar din data de 06.06.2014, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu deoarece a intrat în concediu medical şi apoi în concediu de risc maternal.

Din adresa nr.23552/20.10.2014 (fila 71 dosar) emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, rezultă că în data de 08.04.2014 reclamanta s-a prezentat la serviciul de urgenţă al spitalului iar diagnosticul care a fost pus a fost acela de „pneumopatie interstiţială”.

Ca urmare a acestui diagnostic pus de către medici, pârâta nu a mai lăsat-o pe reclamantă să exercite activităţi de preparare a hranei în bucătărie, datorită riscului de infectare şi contaminare a produselor alimentare care se serveau clienţilor, deoarece activitatea pârâtei era de preparare în regim de restaurant fast food, ci a fost pusă să exercite activităţi de debarasat veselă şi transport veselă, precum şi de spălat vase.

Instanţa constată că în fişa postului de ajutor bucătar (fila 29-31 dosar), există atribuţii şi sarcini cum sunt acelea de debarasare şi asigurarea curăţeniei bucătăriei, întreţinerea ustensilelor de bucătărie şi a echipamentului din dotare, curăţarea veselei precum şi alte sarcini curente atribuite de către superiorul direct.

Din declaraţia martorului S.I. (fila 110 dosar), rezultă că ajutorul de bucătar avea atribuţii de spălat vase, punea meniurile, stătea la casa de marcat, făcea pizza.

Prin urmare, din atribuţiile stabilite prin fişa postului însuşită de reclamantă, atribuţii care sunt confirmate şi de martorul antemenţionat, se poate reţine că reclamanta avea atribuţii de debarasat mesele, transportul veselei şi spălatul veselei, astfel încât nu se poate susţine că pârâta i-a modificat felul muncii în mod unilateral şi nu a obligat-o să desfăşoare munca în condiţii umilitoare şi degradante, deoarece activităţile pe care a fost pusă să le desfăşoare au intrat în atribuţiile ei.

Prin această schimbare a activităţii reclamantei de la bucătărie la sala de mese, pârâta a dorit să protejeze atât prepararea mâncării, deoarece era un risc ridicat de contaminare de la reclamantă care era bolnavă, cât şi pe reclamantă căruia i-a oferit o muncă mai uşoară în concordanţă cu starea acesteia de graviditate.

Astfel, susţinerile reclamantei că i-a fost schimbat locul muncii şi felul muncii, nu pot fi reţinute, deoarece locul muncii a rămas la fel, în restaurantul pârâtei din „G… Mall”, în contractul individual de muncă nespecificându-se faptul că locul muncii reclamantei este la bucătărie, ci la punctul de lucru al pârâtei, aceasta însumând şi sala de mese şi vestiarul şi bucătăria care aparţin de spaţiul închiriat de pârâtă, iar faptul că reclamanta a lucrat la sala de mese şi nu a mai lucrat în bucătărie, nu poate fi asimilat ca o schimbare a locului muncii.

De asemenea, felul muncii nu a fost schimbat deoarece reclamanta avea atribuţii în fişa postului de a debarasa şi asigura curăţenia bucătăriei, întreţinerea ustensilelor de bucătărie şi a echipamentului din dotare şi curăţarea veselei, aşa cum am arătat anterior.

În ceea ce priveşte programul de muncă, nu există nici o probă din care să rezulte că reclamanta a fost pusă să lucreze mai mult de 8 ore pe zi, aşa cum este menţionat în contractul individual de muncă, ci din declaraţia aceluiaşi martor S.I. (fila 110 dosar), rezultă că reclamantei i-a fost permis să plece de la lucru să îşi ia copilul de la şcoală şi să îl ducă cu ea la lucru şi să îi dea mâncare, astfel încât susţinerile reclamantei nu pot fi primite, ea beneficiind de un program de muncă flexibil cu acordul angajatorului.

Prin urmare, instanţa constată că nici daunele morale solicitate de reclamantă nu pot fi admise deoarece aceasta nu a fost pusă să muncească în condiţii umilitoare şi degradante.

Având în vedere considerentele anterior menţionate, în temeiul art.41 din codul muncii-republicat, instanţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.