Raţiunea respectării contractelor colective de muncă se explică prin aceea că dispoziţiile art. 148 din Legea nr. 62/2011 consfinţesc principiul forţei obligatorii a contractelor colective de muncă, în temeiul căruia salarizarea personalului, reglementată prin contracte colective de muncă legal încheiate şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a normei de salarizare, trebuie respectată pe întreaga perioadă de valabilitate, reglementarea salarizării în această modalitate fiind guvernată de principiul tempus regit actum.
Raţiunea respectării contractelor colective de muncă se explică prin aceea că dispoziţiile art. 148 din Legea nr. 62/2011 consfinţesc principiul forţei obligatorii a contractelor colective de muncă, în temeiul căruia salarizarea personalului, reglementată prin contracte colective de muncă legal încheiate şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a normei de salarizare, trebuie respectată pe întreaga perioadă de valabilitate, reglementarea salarizării în această modalitate fiind guvernată de principiul tempus regit actum.
După împlinirea perioadei de valabilitate a contractelor colective de muncă, salarizarea personalului prevăzut de ipoteza normei analizate se realizează potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 în acord cu dispoziţiile art. 37 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor acestei legi.
Aplicarea corectă a art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012 presupune ca salariul reclamantului să fie stabilit potrivit Anexei nr. VII a Legii nr. 284/2010 începând de la data expirării perioadei de valabilitate a contractului individual de muncă aflat în vigoare la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 19/2012 (18.05.2012).
Art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012
Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010
Decizia Înaltei Cur?i de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2016,
pronunţată în procedura dezlegării unei chestiunii de drept
I. Sentinţa apelată:
Prin sentinţa civilă nr. 2791/10.11.2014, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea formulată la 04.08.2014 de reclamantul […] în contradictoriu cu pârâtele […], sens în care a obligat pârâţii în solidar să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale efectiv achitate şi cele cuvenite, rezultate din aplicarea Legii nr. 284/2010 şi a O.U.G. nr. 19/2012, pentru perioada 18.05.2012 – 01.04.2013, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării efective a drepturilor salariale menţionate. Totodată, tribunalul a obligat pârâţii să plătească în solidar reclamantului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul deţine calitatea de salariat al pârâtei […], având funcţia de căpitan de port specialist la Serviciul […], astfel cum rezultă din actul adiţional nr. 74/16.01.2010 la contractul individual de muncă nr. 620/04.11.2002.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că în perioada de timp dedusă judecăţii salariul reclamantului nu a fost stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010, aspect necontestat de pârâtă.
La data de 01.04.2013 pârâta a emis decizia nr. 386 conform cu care, începând cu data de 01.04.2013, salariile de bază pentru personalul din cadrul […] al căror cuantum se situează sub limita minimă stabilită de tranşele salariale pe funcţii cuprinse în Anexa 2 la CCM al […] aplicabil in 2013 se stabilesc prin aplicarea valorii de referinţă de 600 lei şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, pe grade şi trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate.
Potrivit art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.
Reglementarea menţionată impune cu caracter limitativ condiţiile cerute pentru ca angajatorul să stabilească salariile conform anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010.
Pârâta […] nu contestă că este o instituţie publică finanţată integral din venituri proprii, al cărei buget este supus aprobării Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
În acest sens, art. 1 din H.G. nr. 1133/10.10.2002 cu modificările ulterioare dispune: „[…] este autoritatea centrală de specialitate în domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor, în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. […] este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii (…)”.
Sub nr. 10/03.01.2012 a fost înregistrată la I.T.M. Constanţa cererea pârâtei de înregistrare a C.C.M. pe anul 2012, iar la data de 19.12.2012 partenerii sociali au hotărât prelungirea aplicării C.C.M. al […]/2012 pentru încă 12 luni, solicitare înregistrată la I.T.M. Constanţa sub nr. …/20.12.2012.
Pârâtei […] i s-a făcut cunoscut că înregistrarea s-a operat în Registrul Unic de Evidenţă al I.T.M. Constanţa sub nr. …/21.12.2012.
Instanţa a constatat îndeplinită şi a doua condiţie impusă de O.U.G. nr. 19/16.05.2012, respectiv ca la data intrării în vigoare a acestui act normativ să existe un contract colectiv de muncă în vigoare.
Instanţa a reţinut că partenerii sociali au recunoscut caracterul imperativ al reglementării încă înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 84/12.12.2012, astfel cum reiese din actul adiţional la CCM cu nr. 19135/25.10.2012.
Prin actul adiţional menţionat partenerii sociali au convenit ca, începând cu 01.11.2012, în funcţie de execuţia bugetară pe anul în curs şi în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 19/2012 salarizarea angajaţilor care se află sub cuantumul prevăzut de coeficienţii de ierarhizare cuprinşi în Anexa 8 la Legea nr. 284/2010 se va face la nivelul coeficienţilor, prin încheierea de acte adiţionale la contractul individual de muncă.
Pentru perioada 01.01.2013 – 31.03.2013 şi-a produs efectele O.U.G. nr. 84/12.12.2012 care, la art. 4, a stabilit că pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în această anexă şi valoarea de referinţă prevăzută la art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.
Acest act normativ a statuat că salariul reclamantului trebuia stabilit tot potrivit Anexei VIII la Legea nr. 284/2010, iar condiţiile prevăzute de acest act normativ sunt îndeplinite, cu aceeaşi motivare.
Instanţa a înlăturat apărările pârâtei privind lipsa unui buget […] aprobat pentru anul 2013 la momentul încheierii actului adiţional din data de 25.10.2012, iar legea oricum nu condiţionează aplicarea actelor normative evocate de sustenabilitatea financiară a creşterii salariale.
Pentru motivele anterior expuse, instanţa a obligat pârâţii să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale efectiv achitate şi cele cuvenite, rezultate din aplicarea Legii nr. 284/2010 şi a O.U.G. nr. 19/2012, pentru perioada 18.05.2012-01.04.2013.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale calculate până la data achitării efective a drepturilor salariale anterior menţionate, instanţa a reţinut că se impune admiterea acestuia, deoarece prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă.
Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar acordarea dobânzii legale conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011 se subsumează scopului avut în vedere de legiuitor.
Pentru aceste motive, instanţa a admis şi capătul de cerere subsecvent privitor la acordarea dobânzii legale aferente debitului principal.
Instanţa a reţinut totodată că pârâţii sunt în culpă procesuală, întrucât au determinat pe reclamant să iniţieze demersul judiciar şi să suporte cheltuieli pentru obţinerea unui titlu executoriu care să-i recunoască pretenţiile deduse judecăţii.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 453 al. 1 C. pr. civilă, instanţa a obligat pe pârâţi la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta […], solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul respingerii cererii ca nefondată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că existenţa unui contract colectiv de muncă valabil constituie îndeplinirea celei de-a doua condiţii impusă de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012. Contractul colectiv de muncă pentru anul 2012 a fost valabil în perioada 3.01.2012 – 31.12.2012 şi a fost prelungit prin actul adiţional nr. 412/21.12.2012. Reclamantului i-a fost aplicabil art. 4 din OUG nr. 84/2012, care a intrat în vigoare la 13.12.2012, când contractul colectiv de muncă îşi producea efectele, iar stabilirea salariului potrivit Anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010 s-a făcut abia de la 01.04.2013 datorită lipsei, anterior acestei date, a unui buget aprobat pentru anul 2013, apărare care a fost în mod greşit înlăturată de prima instanţă.
2. Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că până la 01.04.2013 pârâta nu a acordat salariul potrivit Anexei nr. VII a Legii nr. 263/2010.
3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul de fond şi au fost depuse la dosar adresa apelantei nr. 198735/5.11.2012 şi actul adiţional din 25.10.2012 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
4. Prin încheierea din 04.11.2015, Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „Modul de interpretare a art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012, respectiv care este momentul de la care salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit Anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010:
– de la data intrării în vigoare a OUG nr. 19/2012 (18.05.2012) sau
– de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 19/2012 sau
– de la data expirării perioadei de valabilitate a contractului colectiv de muncă prelungit printr-un act adiţional încheiat după data intrării în vigoare a OUG nr. 19/2012.”
Prin decizia nr. 2/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat această problemă de drept în sensul că „salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare”.
Ca urmare a pronunţării acestei decizii, cauza a fost repusă pe rol la 10.12.2015.
III. Analiza apelului:
1. Intimatul este salariat al apelantei […].
Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din HG nr. 1133/2002, pârâta […] este „autoritatea centrală de specialitate în domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor, în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii”, respectiv „instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii”.
La nivelul acestei pârâte a fost încheiat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1/3.01.2012, cu termen de valabilitate până la 31.12.2012, care a conţinut şi dispoziţii referitoare la stabilirea drepturilor salariale.
În cursul acestui termen a intrat în vigoare, la 18.05.2012, OUG nr. 19/2012, al cărei art. 2 alin. 2 a prevăzut că „pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea primului-ministru şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare”.
Salariul reclamantului a rămas cel stabilit în baza contractului colectiv de muncă şi după data de 18.05.2012. Cuantumul salariului acestuia ar fi fost mai mare dacă ar fi fost stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010.
La 13.12.2012 a intrat în vigoare OUG nr. 84/2012, al cărei art. 4 a prevăzut că, „pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, utilizându-se coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în această anexă şi valoarea de referinţă prevăzută la art. 10 alin. 4 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.”
Salariul reclamantului a rămas cel stabilit în baza contractului colectiv de muncă şi după data de 13.12.2012.
Potrivit actului adiţional înregistrat sub nr. 25938/20.12.2012, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei a fost prelungit cu 12 luni, până la 31.12.2013.
Începând de la 01.04.2013, salariul reclamantului a fost stabilit potrivit Anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010, astfel cum rezultă din decizia pârâtei nr. 386/1.04.2013, în care se invocă şi aplicarea art. 4 din OUG nr. 84/2012.
2. Prin decizia nr. 2/2016, pronunţată în procedura dezlegării unei chestiunii de drept obligatorie pentru instanţe potrivit art. 521 alin. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în acest sens că „textul a cărui lămurire se solicită [art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012] relevă voinţa legiuitorului de a asigura revenirea la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010, în funcţie de modul de organizare şi finanţare al autorităţilor şi instituţiilor publice vizate, potrivit prevederilor legii-cadru de salarizare, dar numai după expirarea contractelor colective de muncă legal încheiate.
După împlinirea perioadei de valabilitate a contractelor colective de muncă, salarizarea personalului prevăzut de ipoteza normei analizate se realizează potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 în acord cu dispoziţiile art. 37 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor acestei legi. Prin urmare, interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, a căror lămurire se solicită, conduce la concluzia că referirea din textul actului normativ la prevederile contractului colectiv de muncă s-a făcut cu scopul de a se evidenţia că salarizarea personalului vizat de ipoteza normei se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă aflate în derulare, până la împlinirea termenului convenit, cu deplina respectare a drepturilor constituite prin contractele colective de muncă legal încheiate şi a căror durată de valabilitate subzistă la momentul apariţiei normei de salarizare.
După expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă, temeiul salarizării se regăseşte în reglementarea legală specială al cărei scop este acela de a realiza un sistem unitar de salarizare. Nu se poate considera că textul legal ar avea în vedere şi contracte de muncă a căror aplicare ar putea fi prelungită prin acte adiţionale ulterioare, întrucât o atare interpretare ar goli de conţinut norma legală care ar putea fi astfel eludată prin voinţa comună a partenerilor dialogului social.”
3. Prin urmare, aplicarea corectă a art. 2 alin. 2 din OUG nr. 19/2012 presupune ca salariul reclamantului să fie stabilit potrivit Anexei nr. VII a Legii nr. 284/2010 începând de la data expirării perioadei de valabilitate a contractului individual de muncă aflat în vigoare la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 19/2012 (18.05.2012).
Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii apelante aflat în vigoare la 18.05.2012 avea o perioadă de valabilitate stabilită până la 31.12.2012, astfel încât stabilirea salariului reclamantului potrivit Anexei nr. VII a Legii nr. 284/2010 trebuia să aibă loc nu de la 18.05.2012, cum a solicitat reclamantul, nici de la 01.04.2013, cum a procedat pârâta, ci de la 01.01.2013, indiferent de modificările contractului colectiv de muncă intervenite prin acte adiţionale încheiate ulterior datei de 18.05.2012.
Nu poate fi reţinut argumentul apelantei referitor la neaprobarea bugetului pe anul 2013, această chestiune de ordin administrativ, de altfel neimputabilă salariaţilor, neputând avea ca efect lipsirea acestora de drepturile lor prevăzute de lege.
În consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul formulat în cauză şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va respinge ca nefondată cererea având ca obiect diferenţele salariale solicitate pentru perioada 18.05.2012 – 31.12.2012.
Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
