Tichete de masă pentru personalul sanitar din Spitalele publice – Obligaţia angajatorului de acordare a tichetelor de masă salariaţilor, cu respectarea dispoziţiilor art.93 alin.3 CCM potrivit cărora în bugetul de venituri şi cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale şi sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă.
Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 04.09.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2015 sub nr. 3567/101/2015, reclamata S. S. Mehedinţi în numele membrilor de sindicat A. C., B. M.-M., B. F. D., B. N.-G., B. A.-C., C. V.-A., C. J.-S. , D. T.-O., G. S., G. M., G. I., I. D.-C., I. A., J. E.-M., L. V., L. C., M. C., M. V., M. A., M. D.-M., O. M.-R., P. G., T. M., U. T., U. A., a chemat în judecată în calitate de pârât pe S. J. de U. Drobeta Turnu Severin, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata unei despăgubiri egale cu valoarea tichetelor de masă proporţional cu numărul de zile lucrate în perioada 01.10.2014 – 31.03.2015, sume actualizate la momentul plăţii în raport de data fiecărei scadenţe lunare, precum şi plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data scadenţei lunare şi până la data plăţii efective, potrivit OG nr. 13/2011; de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a arătat că reclamanţii membri de sindicat sunt angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la S. J. de U. D.-T. S., aşa cum rezultă din adeverinţele anexate.
Pentru munca prestată în cadrul unităţilor din sistemul public sanitar beneficiază de drepturile salariale cuvenite potrivit Legii nr. 285/2010, precum şi de tichete de masă în condiţiile art. 5 alin. 1, 2 din Legea nr. 142/1998, cât şi ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul S. J. de U. Drobeta Turnu Severin pe anii 2012/2014 înregistrat la ITM Mehedinţi sub nr. 28/05.11.2012, prelungit prin actul adiţional nr. 1477/16/20.01.2015 în care la art. 93 se menţionează obligativitatea angajatorului de a asigura resursele financiare necesare pentru a acorda tichetele de masă – spitalele fiind finanţate de casa de asigurări de sănătate exclusiv pe bază de prestări servicii – acest aspect însemnând că finanţarea se face din venituri proprii.
Eludând dispoziţiile legale şi clauzele contractuale pârâtul nu a acordat tichete de masă pentru perioada 01.10.2014 – 31.03.2015, deşi avea obligaţia să acorde aceste drepturi în condiţiile art. 93 alin. 3, 4 din contractul colectiv de muncă.
Din conţinutul adeverinţelor eliberate de pârât rezultă că se recunoaşte obligativitatea acordării tichetelor de masă şi faptul că până în luna august a acordat aceste bunuri şi că le va acorda în limita posibilităţilor financiare, însă clauza contractuală este fermă şi imperativă instituind obligaţia angajatorului de a acorda tichete de masă înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale acestuia.
Prin neacordarea tichetelor de masă se eludează prevederile Legii nr. 142/1998, obligaţie pe care angajatorul trebuie să o respecte în temeiul art. 229 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 148 alin. 1, 2 din Legea nr. 62/2011, iar în cauză pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi contractuale în ceea ce priveşte acordarea tichetelor de masă, încălcând astfel dispoziţiile art. 160-161 Codul muncii care prevăd plata salariilor înaintea altor obligaţii băneşti.
Prin acţiune s-a mai susţinut că pârâtul a produs membrilor de sindicat un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate, fapt pentru care este obligat să îi despăgubească pentru prejudiciul material suferit din culpa sa conform dispoziţiilor art. 166 alin. 4, art. 253 Codul muncii, art. 1489 alin. 2, art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobânda legală care este datorată de la data scadenţei drepturilor salariate, urmare a faptului că angajatorul este de drept în întârziere în situaţia în care nu a plătit drepturile salariale.
Referitor la acordarea dobânzii legale a fost invocată decizia nr. 4426/11.12. 2013 pronunţată în dosarul nr. 59282/3/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 160-161, art.166 alin.4, art.170-171, art. 253, art.266-269 Codul muncii, Codul fiscal, Legea nr. 241/2005.
Pârâtul S. J. de U. Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în anul 2014 s-a aflat intr-o situaţie economică si financiară dificilă, ceea ce a determinat imposibilitatea achitării in integralitate a tichetelor de masă.
Principala sursă de venituri a spitalelor o reprezintă sumele încasate pentru serviciile medicale prestate, iar pentru realizarea acestor venituri este necesar ca activitatea medicală prestată să fie corelată în mod real cu tariful practicat de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru decontarea serviciilor medicale. Pentru plata tichetelor de masă solicitate spitalul are ca sursă veniturile obţinute din serviciile medicale prestate şi decontate prin contractul cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi.
În anul 2014 cheltuielile spitalului au depăşit cu mult veniturile realizate, în principal din cauza necorelării fondurilor necesare desfăşurării activităţii medicale (cheltuieli de personal şi cheltuieli materiale) cu legislaţia aplicabilă privind valoarea serviciilor medicale prestate şi decontate de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi.
Pârâtul a susţinut că, în acest context, tichetele de masă nu au mai putut fi acordate integral salariaţilor, aceste drepturi fiind acordate până în luna octombrie 2014 (inclusiv), urmând ca, în limita posibilităţilor financiare şi a prevederii bugetare, să fie achitate si tichetele de masă restante. Situaţia financiară precară a spitalului în anul 2014 a culminat cu imposibilitatea reţinerii si vărsării în termenul legal de 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă, precum şi la acumularea unei datorii însemnate faţă de furnizorii de medicamente şi servicii.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că în urma negocierilor purtate în luna ianuarie 2015 de conducerea unităţii cu organizaţiile sindicale legal constituite, s-a convenit ca, în anul 2015, să se acorde tichetele de masă în limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobat.
De asemenea, pârâtul a arătat că disp. art 1 din Legea nr 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă prevăd posibilitatea angajatorului de a acorda tichete de masă în limita prevederilor bugetare aprobate, iar nu o obligaţie de acordare a acestor drepturi peste limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, însă în condiţiile de precaritate financiară descrise anterior nu a existat posibilitatea acordării acestor tichete.
S. S. Mehedinţi a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâtul nu formulează o apărare pertinentă, ci se limitează să prezinte situaţia financiară în care se află fără a menţiona motivul pentru care a ajuns în această situaţie, deşi fonduri au fost alocate în funcţie de serviciile medicale efectuate.
S-a mai arătat că tichetele de masă trebuie primite de către membri de sindicat conform art.5 alin.1, 2 din Legea nr.142/1998 şi art.93 alin.3, 4 din contractul colectiv de muncă pe anii 2012 – 2014.
Referitor la solicitarea pârâtului de conexare a dosarelor având ca obiect acordarea tichetelor de masă, s-a solicitat respingerea cererii, deoarece în aceste dosare reclamanţii sunt diferiţi şi desfăşoară activitate la secţii diferite ale spitalului.
La primul termen de judecată din data de 19.06.2015 S. S. Mehedinţi a modificat perioada în litigiu, urmare a remiterii tichetelor de masă pentru lunile octombrie – decembrie 2014, arătând că se solicită plata c/val acestor tichete pe perioada 01.01.2015-31.05.2015, anexând dovezi de plată a acestor drepturi către membri de sindicat.
Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:
Reclamanţii membri de sindicat A. C., B. M.-M., B. F. D., B. N.-G., B. A.-C., C. V.-A., C. J.-S. , D. T.-O., G. S., G. M., G. I., I. D.-C., I. A., J. E.-M., L. V., L. C., M. C., M. V., M. A., M. D.-M., O. M.-R., P. G., T. M., U. T., U. A sunt angajaţii pârâtului S. J. de U. Drobeta Turnu Severin şi desfăşoară activitate în cadrul secţiei neonatologie.
Potrivit art. 1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă cu modificările şi completările ulterioare salariaţii din cadrul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă.
Alin.2 art. 1 din Legea 142/1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unităţile din sectorul bugetar, şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art. 188 din Legea 95/2006 cu modificările ulterioare, spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii.
Prin CCM la nivel de unitate înregistrat la ITM Mehedinţi sub nr 28/05.11.2012 pentru perioada 2012 -2014 şi prelungit prin Actul Adiţional nr 1477/16/20.01.2015 s-a prevăzut la art. 140 că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Ca atare s-a instituit obligaţia angajatorului de acordare a tichetelor de masă salariaţilor, respectând şi dispoziţiile art. 93, alin3 CCM potrivit cărora în bugetul de venituri şi cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale şi sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă conform legislaţiei în vigoare.
Prevederile de mai sus sunt în concordanţă şi cu decizia nr 14/2008 a ÎCCJ, decizie prin care dispoziţiile art.1, alin 1 şi 2 din Legea 142/2008 au fost interpretate în sensul că alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocaţie ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzut în buget sumele cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin CCM:
Din Raportul de Control al Corpului de Control al Ministrului Sănătății privind activitatea desfăşurată la nivelul Spitalului Judeţean de Urgenţă Turnu Severin rezultă că în bugetul de venituri şi cheltuieli au fost prevăzute sumele necesare plăţii tichetelor de masă şi salarii.
Faţă de această prevedere angajatorul a plătit salariaților tichetele de masă pentru întreg anul 2014.
Pentru perioada solicitată prin precizarea de acţiune angajatorul nu a mai respectat prevederile legale de mai sus având în vedere situaţia economico – financiară precară, situaţie care nu înlătură dreptul salariaţilor de a primi tichete de masă având în vedere că în conformitate cu art. 93, alin.4 CCM salariile se plătesc şi tichetele de masă se acordă înaintea oricăror altor obligaţii băneşti ale angajatorului.
Aşa fiind se constată că reclamanţii membri de sindicat şi salariaţi ai pârâtului sunt îndreptăţiţi la acordarea de despăgubiri egale cu valoarea tichetelor de masă pentru perioada solicitată, angajatorul prin neplata acestora producând salariaţilor un prejudiciul care trebuie reparat în conformitate cu art. 253 Codul Muncii.
De asemenea, potrivit art. 166 alin. 4, întârzierea nejustificată a acestor drepturi determină obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, respectiv obligarea la plata dobânzii şi actualizarea cu indicele de inflaţie.
Astfel, în timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului deoarece acestea au temeiuri şi reglementări diferite.
Dobânda îşi are temeiul în art.1531-1535 Cod civil, iar actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei ce îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate.
Văzând şi prevederile art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantului S. S. Mehedinţi suma de 2500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
