Trecerea salariatului dintr-o functie de conducere într-o functie de executie fara acordul acestuia.


Prin cererea formulata la Tribunalul Constanta contestatorul C.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A. pentru ca instanta sa constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 452/2.08.2007, sau în subsidiar sa se dispuna anularea acesteia ca netemeinica si nelegala, reintegrarea în functia detinuta anterior, aceea de director adjunct tehnic D.R.D.P.  Constanta, sau în subsidiar ca sef al SND Constanta, plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat din 2.08.2007, pâna la reintegrarea în functia detinuta anterior cu plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca a fost angajat de pârâta începând cu anul 1989, din anul 1991 ocupând postul de sef al SMD Constanta conform actului aditional nr.950 la contractul individual de munca.

La 03.08.2007 i s-a comunicat decizia nr.454 a CNADNR prin care a fost revocat din functia de director adjunct, oferindui-se un post de subinginer debutant la SND Constanta, inferior celui detinut din 1991.

Decizia este lovita de nulitate absoluta deoarece , fiind angajat al pârâtei în baza unui contract individual de munca, trebuia respectate prevederile art.74 Codul Muncii, anume aceasta sa contina motivele, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate si lista locurilor de munca disponibile.

De asemenea , OG nr.84/2003 nu prevede o procedura derogatorie de la dreptul comun în materia încetarii raporturilor de munca, astfel încât , chiar daca în decizie se mentioneaza acest act normativ nu scuteste angajatorul de respectarea Codului muncii referitoare la concediere.

Reclamantul mai arata ca, si daca s-ar retine ca ar fi putut fi revocat din functia de director tehnic adjunct, trebuia sa-si reia functia detinuta anterior – sef SND – si nu trecut pe un post de subinginer.

Pârâta legal citata nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinta civila nr. 1543/21.09.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a respins exceptia privind nulitatea absoluta a deciziei nr. 452/02.08.2007 emisa de intimata.

A admis contestatia formulata de contestatorul C.A.

A anulat decizia nr.452/02.08.2007 si a dispus obligarea intimatei la reintegrarea  contestatorului în functia detinuta anterior emiterii deciziei, precum si la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în functia detinuta.

A obligat intimatul la plata catre contestator a 2.000 lei cheltuieli de judecata(onorariu avocat).

În motivarea hotarârii prima instanta a retinut urmatoarele considerente:

Începând cu data de 15.07.1989 reclamantul Cretu Alexandru a fost angajat la S.I.R.D.S.C. Constanta( ce a devenit ulterior DRDP) în functia de subinginer; la 11.04.1999 reclamantul a fost angajat în functia de sef sectie Constanta pe care a îndeplinit-o pâna la 08.02.2005. De la aceasta data, prin decizia nr.57/07.02.2005 reclamantul a fost numit în functia de Director Adjunct Tehnic DRDP Constanta facându-se mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca al reclamantului(pozitia 74).

Pentru acordarea unor majorari salariale, la 01.01.2007 si 01.02.2007, partile au încheiat acte aditionale la contractul individual de munca al reclamantului(filele 8 respectiv 22 dosar) în care sunt înscrise expres locul muncii: DRDP Constanta si felul muncii: Director Adjunct, stabilindu-se obligatii de serviciu reclamantului conform fisei postului anexa la contractul individual de munca.

Prin decizia nr.452/02.08.2007, Directorul General al CNADNR a dispus revocarea reclamantului din functia de director adjunct al DRDP Constanta începând cu 02.08.2007 si oferirea unui post de subinginer în cadrul SDN Constanta, corespunzator pregatirii sale.

Motivarea în drept a deciziei de revocare din functie a constituit-o prevederile Statutului CNADNR, anexa a OUG nr.84/2003, art. 20 alin.1 lit.c iar motivarea în fapt a fost hotarârea consiliului de administratie nr.8/02.08.2007.

Conform art.10 Codul Muncii, contractul individual de munca este contractul în temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, în schimbul unei remuneratii denumite salariu. Sunt considerate clauze esentiale ale contractului individual de munca, potrivit art.17 al.2 Codul muncii printre altele: b) locul de munca, d) functia, ocupatia si j) salariul, ele trebuind sa se regaseasca în continutul contractului.

De asemenea, potrivit art.17 al.4 Codul muncii orice modificare a unuia dintre  elementele prevazute la alin.(2) în timpul executarii contractului individual de munca impune încheierea unui act aditional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunostiintarii în scris a salariatului, cu exceptia situatiilor în care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.

Dispozitia este reluata de art. 41 care stabileste ca un contract individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai în cazurile si în conditiile prevazute de prezentul cod.

Desi directorul general al CNADNR a indicat Statutul Companiei ca fiind temeiul în drept al dispozitiei de revocare, instanta considera ca nu poate fi vorba despre institutia revocarii, cât timp raporturile dintre parti sunt guvernate de prevederile unui contract individual de munca.

Astfel, încât de la încadrare contestatorul a prestat munca în folosul pârâtei în baza unui contract individual de munca. Pentru fiecare modificare a vreunuia dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca, partile au încheiat acte aditionale ce au consfintit acordul lor asupra acelor modificari.

În situatia de fata, intimata a procedat la modificarea unor elemente esentiale ale contractului individual de munca(felul muncii cu consecinte asupra salarizarii si locului muncii), în mod unilateral, fara acordul salariatului, desi nu este vorba despre cazurile prevazute de art. 42 si 48 Codul muncii.

Având în vedere ca, în situatia de fata, contestatorul a fost eliberat din functia de conducere urmând a pastra calitatea de salariat conform pregatirii sale profesionale.

Fata de situatia ca art. 76 Codul muncii se refera la ipoteza „ concedierile dispuse cu nerespectarea procedurii prevazute de lege” iar art. 74 Codul muncii face vorbire despre continutul deciziei de concediere.

Cum pentru schimbarea unor elemente esentiale ale contractelor legea cere acordul partilor care sa se concretizeze în acte aditionale ce nu exista în cauza, va fi admisa contestatia si va fi anulata decizia nr. 452/02.08.2007, cu obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului în functia detinuta anterior emiterii deciziei, precum si la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în functia detinuta.

Având în vedere dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, fata de situatia ca reclamantul a achitat avocat ales prin chitanta seria HD VRZ nr.00462099/09.08.2007 un onorariu de 2000 lei, cum, prin admiterea actiunii, intimatul are calitate de „cazut în pretentii” va  fi obligat la plata acestei sume.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs pârâta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România S.A.

În motivarea cererii s-au invocat urmatoarele motive de recurs.

Exceptia necompetentei materiale a instantei civile si de  litigii de munca în solutionarea cererii.

Prin decizia nr.452/2.08.2007 s-au pus în aplicare dispozitiile deciziei nr.8/2.08.2007 al Consiliului de Administratie, în conformitate cu dispozitiile art. 142 si urmatoarele din legea 31/1990, precum si cu cele ale art. 20 al 1) lit. c) din statutul CNADNR, anexa la OUG 84/2003 potrivit caruia directorul general numeste, suspenda sau revoca directorii executivi si le fixeaza salariile, cu acordul consiliului de administratie.

Raportat la aceste texte de lege, orice litigiu referitor la numirea sau revocarea din functie a unui director executiv general sau adjunct este de competenta instantei comerciale, de contencios administrativ.

Exceptia tardivitatii introducerii contestatiei:

În fapt, decizia a fost comunicata contestatorului în data de 3.08.2007, fiind incidente în cauza dispozitiile art. 283 al.(1) lit.a) codul muncii potrivit carora cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea  sau încetarea contractului individual de munca.

Exceptia lipsei de interes a contestatorului în promovarea actiunii.

Încetarea raporturilor de munca a avut loc în temeiul dispozitiilor art. 55 lit.b) codul muncii începând cu data de 06.08.2007.

În aceste conditii contestatia este lipsita de interes actual, având în vedere faptul ca, contractul individual de munca al domnului Cretu Alexandru a încetat prin acordul partilor.

Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si respingerea contestatiei ca nefondata.

Prin decizia nr.452/2.08.2007 s-a dispus de catre organul de conducere revocare din functia de director adjunct în cadrul Directiei Regionale de Drumuri si Poduri Constanta.

Aceasta decizie a fost comunicata în data de 3.08.2007, odata cu actul aditional de numire în functia de subinginer, corespunzator pregatirii profesionale a contestatorului.

Contestatorul a refuzat semnarea acestui act aditional, iar ulterior a solicitat încetarea raporturilor de munca, începând cu data de 06.08.2007. directorul regional a emis decizia nr.227/13.08.2007, iar contestatorul a procedat la întocmirea notei de lichidare.

Analizând sentinta recurata  din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea formulata la data de 26.02.2008 recurenta a aratat ca întelege sa renunte la motivul de recurs referitor la tardivitatea  depunerii contestatiei.

În acest conditii Curtea va analiza celelalte motive de recurs invocate de recurenta.

Cu privire la exceptia lipsei de interes a contestatiei, motivat de faptul ca intimatul contestator a formulat cerere pentru încetarea contractului individual de munca, prin acordul partilor,

Prin decizia nr.452/2.08.2007 emisa de catre recurenta s-a dispus revocarea contestatorului din functia de director adjunct al DRDP Constanta, începând cu 2.08.2007 si oferirea unui post de subinginer în cadrul SDN Constanta, corespunzator pregatirii sale.

Ulterior, contestatorul a formulat cerere pentru încetarea raporturilor de munca prin acordul partilor, începând cu data de 06.08.2007.

Este evident faptul ca la data de 06.08.2007 contestatorul a solicitat încetarea raportului juridic de munca pentru functia de subinginer, atât timp cât din functia de director adjunct a fost revocat înca din data de 2.08.2007.

Prin urmare, exceptia lipsei de interes în formularea contestatiei este nefondata, interesul contestatorului fiind actual, si anume redobândirea functiei de director adjunct si plata drepturilor salariale de care a fost privat.

Cu privire la exceptia necompetentei materiale a instantei civile si de litigii de munca de a solutiona cererea.

Între contestator si recurenta – intimata s-a încheiat un contract individual de munca.

Între parti nu s-a încheiat un contract de mandat comercial, ci un contract individual de munca, modificat pe parcursul derularii raporturilor de munca prin acte aditionale cu acordul partilor.

Conform art. 281 Codul muncii „ jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale de munca….”.

Deoarece contestatorul si-a desfasurat activitatea în baza unui contract individual de munca, primind în schimbul muncii prestate un salariu lunar, este evident ca drepturile si obligatiile partilor se afla sub imperiul legislatiei muncii.

Dispozitiile art. 20 al.1 lit.c) din statutul Companiei nu se aplica în mod automat, ci în functie de natura relatiilor contractuale existente între parti.

Între parti nu se aplica aceste dispozitii având în vedere faptul ca între acestea s-a încheiat un contract individual de munca si nu un contract de mandat.

Pe aceleasi considerente, în cauta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 143 din legea 31/1990.

Deoarece, obiectul dosarului de fata este modificarea unilaterala a contractului individual de munca, se aplica dispozitiile art.2 pct.1 lit.c) din Codul de procedura civila, potrivit carora Tribunalul judeca în prima instanta, conflictele de munca, cu exceptia celor date de lege în competenta altor instante.

În ceea ce priveste motivele de recurs referitoare la fondul cauzei Curtea a apreciat ca si acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr.452/2.08.2007 Directorul General al CNADNR a dispus revocarea contestatorului din functia de director adjunct al DRDP Constanta începând cu 2.08.2007 si oferirea unui post de subinginer în cadrul SND Constanta.

Prin aceasta decizie s-a dispus în mod unilateral o modificare a contractului individual de munca, respectiv a functiei, contestatorul fiind revocat din functia de director adjunct si trecut pe functia de subinginer.

Executarea contractului de  munca este guvernata de principiul stabilitatii ce presupune ca modificarea sau încetarea lui nu poate interveni decât în cazurile si conditiile expres prevazute de lege.

Astfel, în conformitate cu dispozitiile art.41 al.1,2 din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor si numai cu titlu de exceptie modificarea unilaterale a contractului de munca se poate face  fara consimtamântul salariatului.

Având în vedere faptul ca intimata a modificat în mod unilateral contractul individual de munca al contestatorului, acesta fiind trecut dintr-o functie de conducere aceea de director adjunct pe un post de subinginer, cu încalcarea dispozitiilor legale enuntate mai sus, în mod corect prima instanta a admis contestatia formulata de contestatorul C.A.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.

Potrivit art. 274 C.pr.civ. Curtea a obligat recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecata catre intimat.