Conflict de munca. Calificarea cauzei dedusa judecatii cu nerespectarea principiului contradictorialitatii
Decizia Civila nr. 494 din 28.01 2009
Instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, de vreme ce nu a analizat cererea formulata de catre reclamanta la data de 3.11.2007, intitulata contestatie la titlu si întemeiata pe dispozitiile art. 399 alin 2 teza a 2a Cod proc. civila. Din analiza actelor dosarului, nu rezulta ca cererea reclamantei a fost calificata juridic în conditiile legale cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii, instanta procedând la schimbarea calificarii juridice a cererii direct în considerentele hotarârii fara a pune în discutia partilor schimbarea temeiului juridic al cererii.
Prin încheierea din Camera de Consiliu recurata în cauza, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a a respins ca neîntemeiata cererea reclamantei SC H SA formulata în contradictoriu cu pârâta FE M.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut referitor la sentinta civila nr. 867/2007 ca aspectul referitor la identificarea grilelor de salarizare ca fiind anexele 6 si 7 la contractul colectiv de munca a vizat înscrierea olografa întrucât la dosar nu a existat dovada ca aceste înscrisuri reprezinta anexa 5 a contractului colectiv de munca.
De asemenea instanta de fond a aratat ca prin hotarâre a facut referire la ambele grile, întrucât, din actele existente la dosar, nu rezulta perioada de valabilitate a acestora.
În ceea ce priveste obiectul anularii, respectiv clase sau pozitii din grila de salarizare, instanta a aratat ca din dispozitiv rezulta clar ce a fost anulat iar aceasta împrejurare a constituit si motiv de recurs fiind analizata si mentinuta de instanta de control judiciar.
Referitor la înlocuirea valorii pozitiilor clasei 1 de salarizare cu suma de 620 lei, instanta a sustinut ca a înlocuit valoarea salariilor cu valoarea minima stabilita prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, salariile individuale urmând a fi stabilite ulterior în raport de aceasta valoare.
Împotriva acestei hotarâri, în termenul legal a formulat recurs motivat reclamanta care a sustinut ca instanta de fond a încalcat principiul disponibilitatii întrucât a formulat o contestatie la titlu în baza art. 400 alin.2 Cod pr.civila, iar instanta a calificat cererea ca fiind de lamurire a întelesului, întinderii si aplicarii dispozitivului, reglementata de art. 2811 Cod pr.civila, fara a motiva o astfel de încadrare juridica.
Pe fond, recurenta a mai sustinut ca solutia instantei este rezultatul unei confuzii între anexele CCM la nivel de unitate din anul 2007 si anexele actiunii initiale, sustinând ca sentinta nu putea avea în vedere anexele 6 si 7 ci doar anexa 5 la CCM.
Recurenta mai aratat ca hotarârea atacata este nemotivata sub aspectul respingerii cererii de lamurire în legatura cu pozitiile anulate, grila având în componenta nu pozitii ci clase si trepte de salarizare, astfel ca nu se poate identifica ceea ce s-a anulat si nici nu poate fi asimilat acest aspect cu motivul de recurs care viza fondul dreptului.
O ultima critica, a sustinut recurenta, vizeaza lamurirea valorilor din grila care au fost înlocuite cu suma de 620 lei, întrucât nu toate valorile ci doar salariul corespunzator clasei 1 ar fi putut fi avute în vedere de instanta. În acest sens, motivarea încheierii este contradictorie, instanta referindu-se doar la prima pozitie din grila.
Analizând încheierea recurata prin prisma criticilor formulate si cu aplicarea din oficiu a dispozitiilor art. 304/1 cod proc. civila, Curtea retine urmatoarele:
Prima critica adusa hotarârii recurate, ce poate fi încadrata în motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 cod proc. civila, este fondata, întrucât instanta de fond a încalcat prevederile art. 129 alin. 6 cod proc. civila, conform caruia ?în toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii?.
Astfel instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, de vreme ce nu a analizat cererea formulata de catre reclamanta la data de 3.11.2007, intitulata contestatie la titlu si întemeiata pe dispozitiile art. 399 alin 2 teza a 2a Cod proc. civila.
Este adevarat ca principiul rolului activ al judecatorului obliga instanta sa dea actiunii calificarea juridica exacta, indiferent de denumirea cererii, însa aceasta calificare se face în functie de scopul urmarit de catre reclamant cât si de temeiul juridic indicat în actiune.
În speta instanta de fond prin încheierea pronuntata în sedinta publica din 7.02.2008 a dispus trimiterea cauzei la completul care a solutionat sentinta civila nr. 867/21.09.2007 în vederea lamuririi titlului executor conform art. 400 alin. 2 cod proc. civila.
Ulterior, prin încheierea recurata instanta a judecat cauza în camera de consiliu, aratând în considerente ca a calificat cererea ca fiind o cerere de lamurire a întinderii dispozitivului.
Or, din analiza actelor dosarului, nu rezulta ca cererea reclamantei a fost calificata juridic în conditiile legale cu respectarea principiului contradictorialitatii si oralitatii, instanta procedând la schimbarea calificarii juridice a cererii direct în considerentele hotarârii fara a pune în discutia partilor schimbarea temeiului juridic al cererii.
De asemenea Curtea retine ca instanta de fond a solutionat cauza în camera de consiliu, desi cererea dedusa judecatii fusese înregistrata pe rolul completului în sedinta publica, neexistând în încheierea de dezbateri o motivare a acestei masuri. Mai mult decât atât, în practicaua hotarârii nu s-a mentionat nici data desfasurarii acestei sedinte, pentru a se putea determina momentul judecatii.
În concluzie, pentru considerentele aratate, Curtea apreciaza ca instanta de fond a încalcat astfel principiul disponibilitatii întrucât cele doua institutii juridice, respectiv ? lamurirea dispozitivului hotarârii? si ? contestatia la titlu? sunt distincte, au un regim de solutionare diferit iar masura schimbarii calificarii juridice a cererii este nemotivata si nejustificata. În procesul civil instanta poate face încadrarea juridica în conditiile în care reclamantul nu invoca un text de lege aplicabil, însa odata invocat, cum este cazul de fata, opereaza principiul disponibilitatii, iar eventuala schimbare a încadrarii juridice nu poate fi facuta decât dupa supunerea acesteia dezbaterii contradictorii a partilor, ceea ce în speta nu a avut loc.
În consecinta, Curtea a apreciat ca instanta de fond nu a solutionat cererea dedusa judecatii, astfel ca a admis recursul în temeiul art. 304 pct. 5 cod proc. civila, a casat hotarârea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanta sa se pronunte în limitele investirii sale asupra pretentiilor deduse judecatii, conform art. 129 alin. 6 cod proc. civila.
