Contradicţie între dispozitivul sentinţei şi motivele pe care se întemeiază soluţia. Eroare materială. Caz de casare.
Cod procedură penală, art. 3859, pct.9
Atunci când în dispozitivul sentinţei penale s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală (fapta nu există) iar în considerentele hotărârii se reţine un alt temei al achitării, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit d) Cod procedură penală (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii) există o contradicţie între dispozitivul sentinţei pronunţate şi motivele pe care se întemeiază soluţia, nefiind vorba despre o eroare materială, ci este incident cazul de casare reglementat de art. 3859 pct. 9 Cod procedură penală, astfel că soluţia care se impune este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Prin decizia penală nr. 29/24 februarie 2009, a Tribunalului Harghita, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale nr. 776/4 noiembrie 2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
S-a reţinut că prin sentinţa penală apelată s-a dispus achitarea inculpatului H.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că nu se poate dovedi cu certitudine faptul că inculpatul a condus autoturismul anterior opririi de către organele de poliţie, astfel că, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume, calitatea inculpatului de conducător al unui autovehicul.
Se arată că împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, invocând faptul că, în urma aprecierii incomplete a probelor, instanţa de fond a ajuns la reţinerea unor împrejurări care nu corespund realităţii, deoarece, inculpatul a condus autoturismul şi nu s-a conformat semnalului de oprire al organelor de poliţie.
Instanţa de apel respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, arătând că în urma probelor administrate în cauză, nu se poate reţine că autoturismul a fost condus de inculpat, anterior opririi sale de către organele de poliţie, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva deciziei penale menţionate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
În motivarea cererii de recurs formulate, s-a criticat hotărârea instanţei de fond şi respectiv decizia instanţei de apel sub aspectul nelegalităţii, arătând că motivarea hotărârii instanţei de fond contrazice dispozitivul, fapt care nu poate fi asimilat unei simple erori materiale.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate şi în limitele investiri sale şi anume, conform dispoziţiilor art. 385 indice 6, 385 indice 8 şi respectiv 385 indice 9 Cod procedură penală, se constată următoarele:
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 indice 9 pct. 9 Cod procedură penală.
Astfel, deşi în dispozitivul sentinţei penale nr. 776/4 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, în considerentele hotărârii se reţine un alt temei al achitării, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv împrejurarea că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 şi anume, calitatea de conducător al autovehiculului.
Existând o contradicţie între dispozitivul sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi motivele pe care se întemeiază soluţia, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, deoarece această soluţie include şi cazul de casare incident în cauză, respectiv cel reglementat de art. 385 indice 9 pct. 9 Cod procedură penală.
Nu poate fi reţinută această neconcordanţă ca fiind o eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 195 Cod procedură penală, în raport de faptul că inadvertenţa dintre considerente şi dispozitiv vizează temeiul achitării inculpatului.
Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva deciziei penale nr. 29/2009 a Tribunalului Harghita, şi casându-se integral decizia atacată şi desfiinţându-se în tot sentinţa penală 776/2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc.
Au fost menţinute integral actele procedurale efectuate la instanţa de fond, urmând a se relua cauza din momentul dezbaterii, întrucât temeiul de casare vizează neconcordanţa între dispozitiv şi considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond, nesubzistând alte cauze de nulitate absolută a actelor procedurale sau procesuale efectuate în cauză.
