SENTINŢA CIVILĂ Nr. 467de la 28 Februarie 2008
Prin cererea adresată Tribunalului , înregistrată sub nr…, G… şi S.. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în drepturi salariale reprezentând 30% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, conform OUG nr.43/2002 pe perioada noiembrie 2002 – aprilie 2004 şi respectiv 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada mai 2004 – noiembrie 2005, spor acordat pentru magistraţii care efectuează urmărirea penală şi judecă fapte de corupţie.
Totodată reclamanţii au solicitat actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie, cât şi obligarea pârâţilor la plata în continuare a salariilor, cu aplicarea sporului de 40%, conform dispoziţiilor legale şi la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au arătat în motivarea cererii lor că sunt judecători la Curtea de Apel Constanţa.
Au mai arătat reclamanţii că, potrivit disp. art.24 alin.4/OUG nr.43/2002, aprobată prin Legea nr.503/2002 şi ale disp. OUG nr.24/2004, judecătorii ce compun completele ce soluţionează infracţiuni de corupţie, primesc un spor la salariu de 30%, respectiv 40%, din indemnizaţia de încadrare lunară.
Cu privire la aceste dispoziţii legale, reclamanţii au arătat că, acestea creează o discriminare între judecătorii care compun completele specializate în soluţionarea infracţiunilor de corupţie şi ceilalţi judecători, în condiţiile în care, cei în favoarea cărora au fost instituite măsurile de mai sus, nu au o specializare în plus, deosebită de cele a celorlalţi judecători şi nici cauzele pentru soluţionarea cărora se acordă sporul, nu sunt mai complexe decât celelalte cauze civile, penale, comerciale, etc., pe care le soluţionează ceilalţi judecători.
Reclamanţii au învederat instanţei că, situaţia de fapt mai sus prezentată, a fost constatată prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reţinut existenţa unei discriminări directe, potrivit prevederilor art.2 alin.1 şi 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai arătat că, OUG nr.177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, modificată şi completată de Legea nr.347/2003 (la art.11 alin.1 şi 2), prevede că:
„Judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, potrivit art.29 alin.1 din Legea 78/2000 primesc un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară. Pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie, sporul de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, prevăzută la alin.1, se acordă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, procurorilor şi specialiştilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi procurorilor care participă la şedinţele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie”.
Reclamanţii au precizat că, actul normativ sus citat nu prevede nici un criteriu conform cu care se poate face diferenţierea între magistraţii care efectuează urmărirea penală sau judecă cauze de corupţie şi celelalte categorii de magistraţi, criterii necesare pentru diferenţierea acestor categorii de magistraţi de la instanţe sau parchete de acelaşi nivel.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin OUG nr.24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei (la art.28 alin.4), s-a prevăzut că, procurorii din cadrul PNA şi judecătorii care compun complete specializate în infracţiunile de corupţie, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară.
Prin Legea nr.601/2004, pentru aprobarea OUG nr.24/2004, au fost extinse categoriile de magistraţi care primesc sporul de 40% şi anume: procurorii care participă la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii, judecătorii I.C.C.J., adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă I.C.C.J.
Totodată, Legea nr.508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a prevăzut în art.24 alin.1 şi 4 că, beneficiază de acordarea unui spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară şi alte categorii de magistraţi astfel:conducerea parchetului de pe lângă I.C.C.J., procurorii generali ai parchetelor de pe lângă Curţile de apel şi procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii şi judecătorii care participă la judecarea cauzelor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii DIICOT.
C.N.C.D. a mai reţinut că, în acest caz prin prevederile OUG nr.177/2002 şi Legii nr.601/2004, pentru aprobarea OUG nr.24/2004, se aplică un tratament diferenţiat între magistraţii care efectuează urmărirea penală în cauzele mai sus menţionate şi cei care participă la judecarea acestora, în raport cu ceilalţi magistraţi.
Criteriul potrivit căruia se face această distincţie, este categoria socială, având în vedere că, locul de muncă în această situaţie, diferenţiază magistraţii care se ocupă de cazurile de corupţie, de ceilalţi magistraţi.
S-a arătat că, scopul urmărit prin impunerea acestui spor pentru magistraţii care efectuează urmărirea penală şi judecă fapte de corupţie, este legitim însă, trebuie adăugat faptul că, incompatibilitatea trebuie asigurată pentru toţi magistraţii, la toate nivelurile de judecată şi în toate dosarele ori, pentru acest motiv, acordarea sporului de 40% doar unei anumite categorii de magistraţi, nu poate duce la asigurarea incoruptibilităţii magistraţilor şi la asigurarea respectării principiului statului de drept.
Astfel, Colegiul director a considerat că, această diferenţiere salarială este nejustificată, astfel încât, deşi scopul urmărit este legitim, metoda de atingere a acestui scop nu este adecvată.
S-a constatat astfel că, prevederile legale prezentate au un caracter discriminatoriu, potrivit OUG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamanţii au precizat că, potrivit art.21 alin.1 din OUG nr.137/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr.27/2004:
„În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri, proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.”
În dovedire, reclamanţii au depus la dosar copie de pe sentinţa civilă nr.629/6 oct.2005 pronunţată de Tribunalul Brăila în dos.nr.3469/2005 şi Hot.nr.185/22.07.2005 a C.N.C.D.
La data de 5.10.2006, reclamanţii au depus la dosar cerere de completare a acţiunii arătând că, solicită plata despăgubirilor de 40% pentru perioada mai 2004 – aprilie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie şi introducerea în cauză, în calitate de pârât a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa.
Totodată, reclamanţii au solicitat instanţei să ia act că renunţă la capătul 2 din acţiune, respectiv la obligarea pârâţilor la plata în continuare a salariilor cu aplicarea sporului de 40%, conform dispoziţiilor legale.
La data de 5.10.2006, V…G……A……ş.a., au depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice la plata drepturilor salariale reprezentând 30% şi respectiv 40% din îndemnizaţia brută lunară astfel:
Intervenienţii au solicitat actualizarea despăgubirilor solicitate cu indicele de inflaţie la momentul plăţii.
În motivare, intervenienţii au reluat aceleaşi argumente avute în vedere de reclamanţi subliniind că nu este justificată dispoziţia legală privind acordarea sporului de 30% majorat ulterior la 40%, numai anumitor categorii de magistraţi, cu motivaţia asigurării incoruptibilităţii acestora, deoarece incoruptibilitatea este o cerinţă esenţială pentru toţi magistraţii, fără nici o discriminare, la toate nivelurile de judecată şi în toate dosarele.
La data de 10.10.2006 Ministerul Justiţiei a depus la dosar cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate prin acţiunea formulată.
În acest sens, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că, potrivit art.15/HG nr.83/3 februarie 2005, cu modificările ulterioare, instanţele judecătoreşti sunt instituţii publice din Ministerul Justiţiei, finanţe de la bugetul de stat.
De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanţele publice, M.F.P. coordonează acţiunile care sunt responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar şi anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie, iar potrivit art.3 alin.1, pct.2/HG nr.208/2005, în realizarea funcţiilor sale, M.F.P. are ca atribuţii şi elaborarea proiectului bugetului de stat, al legilor bugetare anuale şi respectiv asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
La aceeaşi dată, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune al reclamanţilor (parţial), pentru perioada noiembrie 2002 – sept.2003, faţă de data introducerii acţiunii, respectiv data de 22 sept.2006 şi de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat şi excepţia de necompetenţă materială a tribunalului pentru judecata litigiului, precizând că, cererea de chemare în judecată are caracterul unei simple acţiuni în pretenţii, pentru a cărei soluţionare este competentă din punct de vedere material judecătoria, conform art.1 alin.(1) pct.1 Cod proc.civilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acţiunea se prezintă ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că, prin Hot.nr.185/2005, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a recomandat Ministerului de Justiţie iniţierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi în sensul eliminării situaţiei de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de magistraţi.
Pârâtul a mai arătat că, a prezentat Guvernului, spre adoptare, un proiect de act normativ pentru modificarea şi completarea OUG nr.177/2002, prin care s-a urmărit extinderea acordării acestui spor tuturor magistraţilor, indiferent de cauzele specifice cu a căror soluţionare sunt investiţi, însă proiectul nu a fost adoptat, fără ca această împrejurare să constituie o culpă în sarcina Ministerului de Justiţie.
Pârâtul a mai învederat instanţei faptul că, în cauză nu sunt incidente dispoz.OG 137/2000 invocate de reclamanţi, întrucât, din analiza Hot.nr.185/2005 a C.N.C.D., nu rezultă constatarea unui raport juridic contravenţional de conflict, în materie de discriminare.
În acest sens, pârâtul a arătat că, reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de subiecte pasive în cadrul unui raport juridic contravenţional de conflict în materie de discriminare şi, prin urmare, în raport de disp.art. 20 alin.3 din OG nr.137/2000, coroborat cu art.15 alin.1 din OG 2/2001, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în cauză.
A mai arătat pârâtul că, acordarea unor eventuale despăgubiri, echivalente cu sporul de 30-40%, pe perioadă determinată prin cerere, ar fi un motiv pentru a specula alte surse generatoare de situaţii discriminatorii între eventualii beneficiari, pe de o parte şi cei care au primit acest spor, urmare a participării în complete specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, pe de altă parte.
Totodată, pârâtul a mai arătat că, prejudiciul presupus a fi fost suferit de reclamanţi, este aproape imposibil de determinat şi că, sporul în discuţie nu este unul permanent, acesta fiind acordat numai în cazul unei participări efective la judecarea cauzelor privind infracţiunile de corupţie.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata sumelor solicitate, cu aplicarea indicelui de inflaţie, pârâtul a arătat că, situaţia obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, este reglementată în mod special, prin art.1088 Cod civil, care face referire la dobânda legală însă, în cauză nici dobânda legală nu poate fi acordată, având în vedere că una din condiţiile în care se acordă, este ca debitorul să nu fi executat obligaţia faţă de debitor, ori o astfel de obligaţie a Ministerului Justiţiei, faţă de reclamanţi, a arătat pârâtul, nu există.
La data de 20 oct.2006, pârâtul Ministerul de Justiţie a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, faţă de cererile de intervenţie în interes propriu formulate în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererilor de intervenţie formulate în cauză.
În acest sens, pârâtul a precizat că, în materia litigiilor de muncă, o terţă persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă, în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, aceasta având în vedere şi caracterul personal al raportului de muncă.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 01.11.2002 şi până la data corespunzătoare celei la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, din anul 2003.
Pe fond, pârâtul a reiterat apărările formulate în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată.
De asemenea, prin cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pârâtul Ministerul Justiţiei a reluat aceleaşi argumente avute în vedere şi în cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată faţă de cererea reclamanţilor.
În apărare, pârâtul a depus la dosar sent.civ.nr.1182 din 8 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dos.nr.2935/89/2005, sent.civ.nr.436/29 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în dos.nr.1309/C/2006.
La data de 07.11.2006 a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu intervenientul F. A., solicitând obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în drepturi salariale reprezentând 30% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, conform OUG nr.43/2002, pentru perioada noiembrie 2002 – aprilie 2004, reactualizată cu indicele de inflaţie şi respectiv 40%, pentru perioada mai 2004 – 31 mai 2005, din îndemnizaţia de încadrare brută lunară reactualizată cu indicele de inflaţie.
În motivarea cererii sale, intervenientul a reluat aceleaşi argumente prezentate de reclamanţi şi de către ceilalţi intervenienţi.
La aceeaşi dată au depus la dosar cerere precizatoare, intervenienţii V…ş.a..
Aceştia au precizat că solicită obligarea pârâţilor şi a chemaţilor în garanţie la plata următoarelor sume de bani:
Pentru intervenienta V…., suma de 17.091 RON actualizate cu indicele de inflaţie, conform acţiunii, reprezentând 30% din îndemnizaţia brută lunară pentru perioada noiembrie 2002 – februarie 2003 şi sept.2003 şi respectiv 40% pentru perioada – aprilie decembrie 2004 şi ianuarie 2005;
La data de 15.11.2006, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosar note scrise la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, invocând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că, dacă reclamanţii se considerau discriminaţi prin introducerea sporului precizat în acţiune, doar pentru o anumită categorie de magistraţi ar fi trebuit să valorifice dreptul la despăgubiri încă din anul 2002, anul apariţiei OUG 43/04.04.2002, an din care a şi început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani.
În aceste condiţii, în raport de data introducerii acţiunii, pârâtul a solicitat instanţei să constate că dreptul la acţiune al reclamanţilor este prescris.
La data de 17 nov.2006 reclamanţii şi intervenienţii au depus la dosar o cerere de majorare a câtimii obiectului cererilor lor, arătând că înţeleg să majoreze câtimea despăgubirilor solicitate, cu acordarea sumelor cuvenite şi pe perioada 4.04.2002 – noiembrie 2002 faţă de data intrării în vigoare a OUG nr.43/2002.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ridicată de pârâtul Ministerul de Justiţie, aceştia au arătat că aceasta nu poate fi admisă, deoarece cursul prescripţiei a fost întrerupt de recunoaşterea de către pârât a acestei discriminări, conform art.16 lit.a din D.167/1958.
La data de 20 nov.2006, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosar obiecţiuni cu privire la precizarea la acţiune, formulată de către intervenienţii V…. arătând că, sumele indicate de aceştia nu pot fi considerate ca fiind corecte şi datorate întrucât, pe de o parte, nu sunt îndreptăţiţi să le primească şi, pe de altă parte, reclamanţii nu au arătat elementele avute în vedere la efectuarea calculelor.
La aceeaşi dată, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenţie formulată de intervenientul F…., prin care a reiterat excepţia privind necompetenţa materială a tribunalului în cauză, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru aceleaşi argumente precizate în întâmpinările formulate faţă de cererea de chemare în judecată şi faţă de celelalte cereri de intervenţie.
Totodată, prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia privind lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauză.
În acest sens, pârâtul a învederat instanţei că, faţă de prevederile Hot.nr.185/2005 a C.N.C.D. Ministerul Justiţiei a prezentat spre adoptare Guvernului, în februarie 2005, un proiect de act normativ pentru modificarea şi completarea OUG nr.177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, prin care s-a urmărit extinderea acordării acestui spor tuturor magistraţilor, indiferent de cauzele specifice cu a căror soluţionare sunt investiţi. Proiectul de act normativ referitor la salarizarea magistraţilor a fost supus dezbaterii în şedinţa de Guvern din 29 martie 2006, finalizată cu adoptarea proiectului care, în forma actuală nu mai prevede acordarea sporului de 10% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, nici unei categorii de personal din sistemul autorităţii judecătoreşti (OUG nr.27/2006).
Astfel, a arătat pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru corecta stabilire a cadrului procesual, nu trebuie să se piardă din vedere că, emitentul actelor normative care au reglementat acordarea sporului de 30% şi respectiv 40%, este Guvernul României şi respectiv Parlamentul României.
Pe fondul cauzei, pârâtul a reluat aceleaşi apărări precizate în celelalte întâmpinări formulate faţă de cererea de chemare în judecată şi faţă de cererile de intervenţie în interes propriu.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul a depus la dosar şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pentru aceleaşi raţiuni avute în vedere şi în cererile de chemare în garanţie a acestui minister, depuse anterior.
În apărare, pârâtul a depus copii de pe sent.civ.nr.1003/07.06.2006, pronunţată de Judecătoria Slobozia în dos.nr.1203/2006 sentinţa civilă nr.1095/02.03.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dos.nr.8620/LM/2005.
Având în vedere că, în dos.nr.3363/2006 al Tribunalului Constanţa, au fost formulate cereri de abţinere de către magistraţii acestei instanţe, în cauză fiind incidente prevederile art.27 alin.1 pct.4 Cod proc.civ., dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Constanţa, în vederea soluţionării acestor cereri.
La curtea de Apel Constanţa, s-a format dosarul nr.6427/36/2006.
Prin Încheierea nr.7/CM din şedinţa din data de 9 ianuarie 2007, Curtea de Apel a admis cererile de abţinere formulate de magistraţii Tribunalului Constanţa în dos.nr.3363/2006, înaintând dosarul la Tribunalul Tulcea, spre soluţionare, potrivit art.33 alin.1 Cod proc.civ.
Până la soluţionarea cererilor de abţinere de către Curtea de Apel Constanţa, la Tribunalul Constanţa s-a format supliment la dos.nr.3363/2006.
Prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2007, Tribunalul Constanţa, având în vedere încheierea nr.7/CM pronunţată la data de 9 ian.2007, de Curtea de Apel Constanţa, a constatat ca fiind scoasă de pe rol cauza, dispunând înaintarea suplimentului la Tribunalul Tulcea, în vederea ataşării acestuia la dosarul de fond.
La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr.118/88/2007.
La termenul din data de 21 februarie 2007, intervenienta D… a depus la acest dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că, solicită obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri astfel: 30% pentru perioada noiembrie 2002 – aprilie 2004 şi 40%, pentru perioada august 2004 – martie 2006.
Prin sentinţa civilă nr.298/21 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr.118/88/2007, Tribunalul Tulcea a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanţii G…ş.a., împotriva pârâţilor CURTEA DE APEL CONSTANŢA, cu sediul în Constanţa str.Traian nr.23, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE cu sediul în Bucureşti str.Apollodor nr.17, sector 5, MINISTERUL JUSTIŢIEI, CU SEDIUL ÎN Bucureşti, str.Apollodor nr.17, sector 5 şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, cu sediul în Constanţa B-dul Tomis nr.51, şi cererile de intervenţie în nume propriu formulate de intervenienţii C…ş.a..
De asemenea, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de Ministerul Justiţiei, la cererile reclamanţilor şi a obligat pârâţii: Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Constanţa să plătească reclamanţilor sumele reprezentând 30% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie – aprilie 2004 inclusiv şi 40% din aceeaşi indemnizaţie, pentru perioada mai 2004 – aprilie 2006, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii.
De asemenea, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de Ministerul Justiţiei, la cererile reclamanţilor şi a obligat pârâţii: Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Constanţa să plătească reclamanţilor sumele reprezentând 30% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada noiembrie – aprilie 2004 inclusiv şi 40% din aceeaşi indemnizaţie, pentru perioada mai 2004 – aprilie 2006, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii.
A obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligaţi pârâţii, către reclamanţi.
A obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligaţi pârâţii, către reclamanţi.
A luat act că reclamanţii au renunţat la capătul de cerere cu privire la obligarea pârâţilor la plata în continuare a sporului de 40%.
A luat act că reclamanţii au renunţat la capătul de cerere cu privire la obligarea pârâţilor la plata în continuare a sporului de 40%.
Totodată, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de Ministerul de Justiţie, la cererile intervenienţilor şi a obligat pârâţii: Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Constanţa, la plata către intervenienţi a sumelor reprezentând sporul de 30% şi, respectiv 40%, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, astfel.:
– pentru intervenienta V, sporul de 30%, pentru perioada noiembrie 2002 – februarie 2003 şi septembrie 2003, şi sporul de 40%, pentru perioada august – noiembrie 2004;
–
Instanţa a obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligaţi pârâţii, către intervenienţi şi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pentru perioada noiembrie 2002 – septembrie 2003, ca nefondată, a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, ca nefondată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, ca nefondată, a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, ca nefondată, a respins acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins cererile de intervenţie faţă de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa a obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să vireze fondurile necesare achitării sumelor la care au fost obligaţi pârâţii, către intervenienţi şi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pentru perioada noiembrie 2002 – septembrie 2003, ca nefondată, a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, ca nefondată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, ca nefondată, a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, ca nefondată, a respins acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins cererile de intervenţie faţă de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin cererea înregistrată sub nr.118/88/2007, la data de 23 mai 2007, intervenienţii V…ş.a., au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr.298/21 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.118/88/2007, în sensul obligării pârâţilor la plata sumelor datorate, astfel cum au fost precizate prin cererea precizatoare, formulată la data de 6 noiembrie 2006.
Prin Încheierea din data de 24 mai 2007, pronunţată în dosarul nr.118/88/2007 în şedinţa Camerei de consiliu de Tribunalul Tulcea, s-a dispus, în temeiul art.281 Cod proc.civilă, îndreptarea erorii materiale, strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr.298 din 21.02.22007, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dos. nr.118/88/2007, în sensul că urma a se trece corect:
-. pentru intervenienta V…
Împotriva Încheierii pronunţate în şedinţa Camerei de consiliu din data de 24.05.2007, de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr.118/88/2007, a formulat recurs Ministerul Justiţiei.
Prin Decizia civilă nr.347/CM, pronunţată în dosarul nr.1945/36/2007, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul formulat de Ministerul Justiţiei şi a casat încheierea pronunţată de Tribunalul Tulcea la data de 24 mai 2007, trimiţând cauza spre rejudecare la această instanţă.
În dosarul nr.1945/36/2007, al Tribunalului Tulcea, intervenienţii V…..ş.a., au formulat precizări, prin care au arătat că în temeiul art.281 indice 2 Cod proc.civilă, înţeleg să îşi susţină solicitarea de completare a hotărârii cu precizările pe care le-au formulat la data de 6.11.2006, respectiv la fila 86 din dos.nr.3363/2006 al Tribunalului Constanţa.
De asemenea, intervenienţii precizaţi mai sus au depus la dosar copii după cererea precizatoare formulată la data de 6 noiembrie 2006 în dosarul nr.3363/2006 al Tribunalului Constanţa, după cererea de intervenţie în interes propriu formulată în acelaşi dosar al Tribunalului Constanţa, după cererea de chemare în judecată formulată în acelaşi dosar de către reclamanţii G….. şi după dovezile de comunicare a hotărârii civile nr.298, pronunţată în dosarul nr.118/88/2007 de Tribunalul Tulcea, către funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei.
Examinând acţiunea, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa urmează a reţine următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, înregistrată sub nr.3363/2006, nr.nou 68/118/2006, G….au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în drepturi salariale reprezentând 30% din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, conform OUG nr.43/2002 pe perioada noiembrie 2002 – aprilie 2004 şi respectiv 40%, pentru perioada mai 2004 – noiembrie 2005 din îndemnizaţia de încadrare brută lunară, spor acordat pentru magistraţii care efectuează urmărirea penală şi judecă fapte de corupţie.
Totodată reclamanţii au solicitat actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie, cât şi obligarea pârâţilor la plata în continuare a salariilor, cu aplicarea sporului de 40%, conform dispoziţiilor legale şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 5.10.2006, reclamanţii au depus la dosar cerere de completare a acţiunii, arătând că, solicită plata despăgubirilor de 40% pentru perioada mai 2004 – aprilie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie şi introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa.
Totodată, reclamanţii au solicitat instanţei, să ia act că renunţă la capătul 2 din acţiune, respectiv la obligarea pârâţilor la plata în continuare a salariilor cu aplicarea sporului de 40%, conform dispoziţiilor legale.
V… ş.a. au formulat la data de 5.10.2006, cerere de intervenţie în interes propriu în dosarul nr.3363/2006 al Tribunalului Constanţa, prin care au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice, la plata drepturilor salariale, reprezentând 30% şi respectiv 40% din indemnizaţia brută lunară astfel:….
Intervenienţii au solicitat actualizarea despăgubirilor solicitate, cu indicele de inflaţie la momentul plăţii.
Anterior primei zile de înfăţişare, respectiv la data de 6.11.2006, intervenienţii V…ş.a. au formulat cerere precizatoare în tem. art.132(2), pct.2 Cod proc.civilă, prin care au arătat că solicită obligarea pârâţilor şi a chemaţilor în garanţie la plata următoarelor sume de bani:
Prin sentinţa civilă nr.298/21 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.118/88/2007, instanţa a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanţii G… ş.a., ambii cu domiciliul ales în …., împotriva pârâţilor CURTEA DE APEL CONSTANŢA, cu sediul în Constanţa str.Traian nr.23, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE cu sediul în Bucureşti str.Apollodor nr.17, sector 5, MINISTERUL JUSTIŢIEI, CU SEDIUL ÎN Bucureşti, str.Apollodor nr.17, sector 5 şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CONSTANŢA, cu sediul în Constanţa B-dul Tomis nr.51, şi cererile de intervenţie în nume propriu formulate de intervenienţii C…ş.a.
Totodată, instanţa a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de Ministerul de Justiţie, la cererile intervenienţilor şi a obligat pârâţii: Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Constanţa, la plata către intervenienţi a sumelor reprezentând sporul de 30% şi, respectiv 40%, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, astfel.:….
Comparând obiectul cererii intervenieţilor V…ş.a., aşa cum a fost acesta precizat la data de 6 noiembrie 2006, cu dispozitivul sentinţei precizate mai sus se constată că, prin această hotărâre instanţa s-a pronunţat minus petita.
Conform prev.art.281 indice 2, alin.1 şi 2 Cod proc.civilă:
„(1) Dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în acelaşi termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs împotriva aceleaşi hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâri separate.”
Instanţa apreciază că termenul prevăzut de art.281 indice 2 alin.(1) Cod proc.civilă nu a expirat, deoarece sentinţa nr.298/2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.118/88/2007 nu le-a fost comunicată niciodată intervenienţilor, nici unul dintre aceştia nesemnând de primire, pe dovada de comunicare făcându-se menţiunea că, aceasta ar fi fost comunicată funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei, deşi din actele dosarului nu rezultă că aceştia ar fi desemnat vreo anume persoană către care să se facă aceste comunicări.
Aşa fiind, instanţa urmează a admite cererea, dispunând completarea sentinţei civile nr.298/21.02.2007 a Tribunalului Tulcea în sensul că alineatul 7 al dispozitivului se va citi corect :” Obligă pârâţii Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Constanţa la plata către intervenienţi a sumelor reprezentând sporul de 30% şi respectiv 40%, actualizate cu indicele de inflatie la data plăţii efective astfel:….
De asemenea, urmează a dispune completarea ambelor exemplare ale sentinţei.
