Nerespectarea hotarârilor judecatoresti.
Sentinte civile contradictorii.
Eroare de fapt.
Existenta unor hotarâri judecatoresti contradictorii privind dreptul de
proprietate asupra unui imobil, da nastere, pentru partea care a folosit terenul
despre care credea ca este al sau, unei erori invincibile, care înlatura
caracterul penal al faptei.
(decizia penala nr.633/R/8.04.2003 – C.A.B.- Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.2589/2001, pronuntata de Judecatoria Buftea, s-
a dispus în baza art.334 C.p.p., schimbarea încadrarii juridice a faptei retinuta
prin rechizitoriul nr.6469/P/25.09.2001 al Parchetului de pe lânga Judecatoria
Buftea în sarcina inculpatei I.C., din infractiunea prev.de art.271 alin.2 Cod
penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în infractiunea prev. de art.271
alin.2 Cod penal, text de lege în baza caruia aceasta, împreuna cu
coinculpatul I.F. au fost condamnati la câte o pedeapsa de 1 an si 6 luni
închisoare fiecare, cu aplicarea art.81 Cod penal, pe un termen de încercare
de 3 ani si 6 luni.
Inculpatilor li s-au pus în vedere dispozitiile art.83 si 84 Cod penal.
S-a admis în parte actiunea civila formulata de B.D., în sensul ca i-a
obligat în solidar pe inculpati la refacerea gardului despartitor pe terenul în
suprafata de 400 m.p., proprietatea partii civile.
A obligat inculpatii, în solidar , la plata catre partea civila a sumei de 10
milioane lei, reprezentând daune morale.
A respins ca nefondata cererea de despagubiri materiale formulata de
partea civila.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta fondului a retinut, în fapt, în
raport de ansamblul probator administrat în cauza, ca la data de 27.11.2000,
dupa ce partea vatamata a fost pusa în posesie de executorul judecatoresc
din cadrul Judecatoriei Buftea, cu terenul în suprafata de 400 m.p., situat în
comuna Snagov, sat Tâncabesti, judet Ilfov, în cadrul procedurii executarii
silite a sentintei civile nr.3379/1996, pronuntata de Judecatoria
Buftea,inculpatii au demontat gardul cu care era împrejmuit terenul în litigiu,
împiedicând-o pe aceasta sa foloseasca imobilul al carei proprietar este.
Împotriva acestei solutii au declarat apel inculpatii, criticând-o pentru
nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca din actele dosarului nu
rezulta ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.271
al.2 Cod penal, motivat de faptul ca partea vatamata nu este proprietara
terenului de 400 m.p., acesta intrând în componenta suprafetei de 1810 m.p.,
teren al carui proprietar este inculpata I.C., teren ce face parte din curtea
aferenta casei de locuit a acesteia.
S-a mai sustinut în apelul declarat ca, prin hotarârea nr.145/1996
Anexa 4 emisa de Prefectura Ilfov, suprafata de 1.810 m.p. a fost atribuita
inculpatei I.C., ca unica mostenitoare conform certificatului de mostenitor
nr.394/20.06.1986 partea vatamata renuntând la casa de locuit si curtea
aferenta de 1410 m.p. De asemenea, apelantii au sustinut si anexat la
dosarul cauzei schita cadastrala emisa de OCOT Ilfov Anexa 7, si procesul-
verbal emis de Primaria comunei Snagov,unde în Anexa 8 figureaza
inculpata I.C.
Prin decizia penala nr.68A din 20.01.2003 a Tribunalului Bucuresti –
Sectia a-II-a Penala, s-au admis apelurile declarate de inculpati; s-a
desfiintat în parte sentinta penala nr.2589/ 2001 pronuntata de Judecatoria
Buftea si, în fond, s-a redus pedeapsa aplicata fiecarui inculpat în parte de la
1 an si 6 luni închisoare, la 6 luni închisoare, mentinându-se celelalte
dispozitii ale sentintei penale.
Tribunalul si-a motivat decizia pronuntata prin coroborarea concluziilor
raportului de expertiza tehnica care a concluzionat ca anexa 3 a procesului –
verbal de punere în posesie este viciat “de o eroare”, întrucât nu se pot aloca
1810 m.p. pe o suprafata totala de 1410 m.p. cu ansamblu probator
administrat de instanta fondului , declaratiile inculpatilor, a partii vatamate si a
martorilor ca si a procesului – verbal întocmit de executorul judecatoresc,
astfel fiind dovedita vinovatia inculpatilor de împiedicare a partii vatamate sa-
si foloseasca terenul în suprafata de 400 m.p., ce i-a fost atribuit prin ordinul
Prefecturii Judetului Ilfov nr.34/12.03.1997.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatii, invocând
cazul de casare prev.de art.385/9 pct.17 ind.1 C.p.p.
Curtea, examinând recursurile declarate de inculpati prin prisma cazului
de casare invocat, cât si din oficiu, în conformitate cu dispozitiile art.385/9
alin. ultim C.p.p., a constatat ca acestea sunt fondate, admitându-le pentru
urmatoarele considerente:
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar ca, în prealabil, sa se
fi pronuntat o hotarâre judecatoreasca într-o cauza penala, civila sau
administrativa, care sa fie definitiva si irevocabila – deci, sa fi dobândit forta
executorie.
În speta, partii vatamate B.D. în baza sentintei civile
nr.3379/17.09.1996 a Judecatoriei Buftea, definitiva si irevocabila, de fapt o
hotarâre de partaj, i s-au atribuit mai multe suprafete de teren, printre care si
aceea de 400 m.p., însa s-a apreciat ca aceasta hotarâre are efect declarativ
si nu constitutiv de drepturi nefiind eliberat un titlu de proprietate în conditiile
Legii nr.18/1991.
De asemenea, în cauza nu exista nici o hotarâre judecatoreasca prin
care sa se fi anulat procesul-verbal nr.670/20.02.1997, prin care s-a atribuit
inculpatei I.C. suprafata de 1410 m.p., iar partii vatamate B.D. 400 m.p. în
parcela de 1410 m.p.
Recurenta-parte vatamata a solicitat anularea acestui proces-verbal pe
calea actiunii civile, înca, aceasta a fost respinsa ca nefondata prin sentinta
civila nr.737/19.02.1999 a Judecatoriei Buftea.
Din raportul de expertiza tehnica, care a avut ca obiective : stabilirea în
concret a locului situarii suprafetei de 400 m.p. în raport de imobilul
inculpatilor I.C. si I.F.,; indicarea parcelei, precum si stabilirea suprafetei de
teren ce se afla situat în parcela 1319, cu indicarea exacta a vecinatatilor, s-a
concluzionat ca, în conformitate cu schita cadastrala vizata de O.C.A.O.T.A
Bucuresti si a procesului – verbal nr.670/20.02.1997 emis de Primaria
comunei Snagov, terenul în suprafata de 400 m.p., se afla în parcela 1410
m.p., parcela cu suprafata de 905 m.p. cu destinatia curtii constructii si pe
care are drept de proprietate, în nume propriu, inculpata I.C., conform art.23
din Legea nr.18/1991. În ceea ce priveste parcela 1319 s-a mentionat ca
aceasta nu exista nici fizic si nici scriptic, 1319 reprezentând numarul
cadastral emis de Oficiul Judetean de Cadastru Ilfov pentru suprafata de 400
m.p., suprafata amplasata în parcela 1410, parcela ce face parte integranta
din proprietatea inculpatei I.C.
A rezultat deci, din continutul procesului verbal si concluziile raportului
de expertiza tehnica ca, în cauza, s-a facut o gresita punere în posesie a
partii vatamate, aspect ce a fost avut în vedere de instanta de apel si, ca o
consecinta a apreciat ca pedepsele aplicate sunt prea mari si, astfel, le-a
redozat, procedând la o reindividualizare judiciara a acestora. Deci, în cauza,
nu s-a putut retine cazul de casare prev.de art.385/9 pct.10 C.p.p., instanta
de apel pronuntându-se pe acest mijloc de proba, dispus de altfel chiar de ea.
Infractiunea de nerespectare a hotarârilor judecatoresti, în modalitatea
normativa prevazuta de art.271 alin.2 Cod penal, presupune ca o conditie
esentiala ca persoana care este împiedicata sa-si foloseasca imobilul ori
parte din locuinta are, în temeiul unei hotarâri judecatoresti, conferit un drept
de folosinta. Aspect ce echivaleaza în fapt cu o nerespectare a hotarârii
judecatoresti care îi acorda dreptul de folosinta.
Însa, sub aspectul laturii subiective a infractiunii, inculpatii au declansat
incidentul cu credinta, sustinând si în recurs, ca terenul le apartine.
Convingerea lor ca actioneaza corect a fost determinata de multitudinea
schitelor, a adeverintelor, de procesul-verbal de punere în posesie
nr.670/20.02.1997, prin care se atesta ca întreaga suprafata de 1410 m.p. i s-
a atribuit inculpatei I.C., creându-se acesteia convingerea ca este proprietara
întregii suprafete (1410 m.p.). În aceeasi situatie aflându-se si fiul sau,
inculpatul I.F.
Faptul ca, prin actiunile civile pronuntate pe rând de toti cei inculpati în
cauza nu s-a rezolvat definitiv si irevocabil situatia juridica a terenului în
litigiu, înlatura vinovatia inculpatilor.
2
